Cadrele medicale, „pacienții tăcuți” cu burnout. (Cum) are grijă managementul din clinici și spitale de sănătatea emoțională a angajaților?

Filmele cu supereroi se toarnă, de doi ani încoace, în spitale. Nu, nu este o expresie, ci o realitate gravată cu ușoare nuanțe de superficialitate. Schimbarea de paradigmă privind „fragilitatea” cadrelor medicale a fost inițiată la debutul pandemiei, atunci când toți angajații din clinici și spitale, de la asistenți medicali, medici, farmaciști și până la brancadieri, au fost supuși celui mai greu test al carierei: testul rezistenței.  

Astfel, pandemia a schimbat statutul multora din cadre medicale în pacienți cu burnout, dovedindu-se, prin aceasta, că și medicii sunt oameni, iar PR-ul care s-a făcut în jurul lor a fost costisitor. Este o remarcă, dar și o concluzie cât se poate de evidentă, ce are în spate argumente concrete care vor fi expuse în acest articol. Pentru început, spun doar atât: un singur spital din România a evaluat gradul de oboseală a personalului în primul an de la debutul pandemiei. 

Sănătatea emoțională și importanța ei pentru angajații din sănătate

Pentru a ajunge la urmările și dimensiunea reală a acestui subiect, este important să știm câteva informații esențiale despre bunăstarea emoțională, în general:

• Ce este sănătatea emoțională?

Sănătatea emoțională este o componentă esențială a sănătății generale. Oamenii care sunt sănătoși din punct de vedere emoțional dețin controlul asupra gândurilor, sentimentelor și comportamentelor lor, ajutându-i să facă față provocărilor vieții, presiunii și stresului de zi cu zi. Subiectul este cu atât mai fierbinte atunci când discutăm despre cadrele medicale, programul lor solicitant sau situațiile de viață și de moarte pe care sunt nevoite să le gestioneze perfect. Toate acestea pot afecta echilibrul emoțional al angajaților dacă nu se identifică și intervine la timp. 

• Importanța bunăstării emoționale pentru personalul din domeniul sănătății

Odată afectată sănătatea emoțională a celor care lucrează în sectorul spitalicesc sau clinic, se generează și un efect de domino cu reale consecințe asupra pacienților și calității serviciilor medicale prestate, dar și asupra relațiilor de lucru. Acesta este și motivul pentru care Triplul Scop al cadrelor medicale (ce cuprinde îmbunătățirea sănătății populației, îmbunătățirea experienței pacientului și reducerea costurilor) – a fost adaptat în acord cu actualul context și extins pentru a include un al patrulea obiectiv de „îmbunătățire a vieții profesionale a medicilor din domeniul sănătății”, trăgând un semnal de alarmă pentru conștientizarea importanței sănătății emoționale. 

Citește mai multe despre: Ce este inteligența emoțională și de ce este importantă în domeniul medical

Mai concret, sănătatea emoțională a cadrelor medicale este esențială, printre altele, pentru:

• Luarea unor decizii vitale la rece;
• Rezistența crescută la stres și presiune;
• Colaborarea eficientă cu membrii echipei;
• Asigurarea unui climat plăcut la locul de muncă;
• Furnizarea unor servicii medicale de cea mai bună calitate etc.

• Ce factori influențează sănătatea emoțională a cadrelor medicale?

(Și) medicii sunt oameni. Prin urmare, este impropriu să discutăm despre factori ”aparte” care le pot destabiliza sănătatea emoțională. Totuși, potrivit unui articol științific publicat în 2018 de National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine, ce face diferența în cazul stresului resimțit de cadrele medicale este intensitatea cu care se manifestă acești factori, precum:

• Burnout;
• Turele lungi;
• Dilemele etice;
• Cerințele administrative;
• Pandemia de COVID-19;
• Nivelurile ridicate de stres;
• Stresul traumatic secundar;
• Dosarele electronice de sănătate;
• Timpul insuficient petrecut cu pacienții;
• Violența si agresivitatea pacienților (în cazul psihiatrilor);
• Presiuni financiare care afectează personalul și volumul de muncă;
• Rata mare de rotație a altor profesii medicale și a personalului auxiliar;
• Managementul deficitar care afectează modul de lucru al medicilor si asistentelor;
• Presiunea de a oferi îngrijiri de calitate pacienților, în ciuda volumului mare de muncă;
• Frustarea asistenților medicali pentru că munca și puterea lor de decizie sunt subevaluate, deși activitatea prestată este, de cele mai multe ori, epuizantă și stresantă.

Te-ar putea interesa și: Conflictele de muncă în sectorul medical. Ce spune Codul Muncii și cum sunt reglementate

• Semnele unei stări emoționale precare

La fel ca în cazul oricărei alte afecțiuni, organismul transmite semnale atunci când consideră că ceva nu este în regulă. Iar afectarea sănătății emoționale nu este o excepție. O arată raportul realizat de Revealing Reality pentru Mind în urma unei cercetări care a investigat sănătatea mintală a personalului din departamentele de primiri urgențe ale spitalelor – pentru a înțelege mai bine, în detaliu, presiunile sau problemele specifice care cauzează o sănătate mintală precară în rândul acestor angajați și cum s-ar putea implica managementul în remedierea problemei.

Potrivit studiului, angajații au raportat o serie de simptome legate de stres ca indicator al unei sănătăți emoționale precare. Simptomele au variat în funcție de fiecare angajat în parte sau funcția deținută, aceasta venind la pachet cu presiune și responsabilități suplimentare. Cele mai comune simptome raportate de personalul medical în studiul antemenționat includ:

• Oboseala;
• Insomnia;
• Anxietatea;
• Framântarea;
• Durerile de cap;
• Proasta dispoziție.

Citește și: Studiu: Nivel crescut de stres în rândul salariaților medicali. Top 16 efecte negative ale pandemiei, în România

• Se face awareness în jurul sănătății emoționale?

Da, se face, atât prin studii și cercetări, cât și prin inițiativele la nivelul organizațiilor mondiale și al stakeholderilor. Spre exemplu, Ziua Mondială a Sănătății Mintale, sărbătorită anual de numeroase state în data de 10 octombrie, oferă prilejul perfect pentru a demara programe ancorate în realitatea contemporană a persoanelor cu o sănătate emoțională precară, indiferent de profesie. De asemenea, este o ocazie potrivită pentru a discuta despre sănătatea mintală în general, despre cum trebuie să avem grijă de ea și cât de important este să vorbim despre factorii care ne destabilizează sănătatea emoțională pentru a putea primi sprijinul necesar. Mai mult, există țări în care această zi face parte dintr-o săptămână de conștientizare, cum ar fi Săptămâna sănătății mintale, recunoscută în Australia.

Tabu versus asumare: Sănătatea emoțională, vector de imagine?

Din păcate, tulburările de sănătate emoțională sunt adesea prezentate ca rezultatul unor oameni afectați, mai degrabă decât rezultatul unui sistem deteriorat – unul care nu reușește să echipeze angajații cu resursele de sănătate mintală de care au nevoie pentru a profesa în condiții optime. Cu alte cuvinte, cadrelor medicale le este rușine să recunoască faptul că le este afectată sănătatea emoțională, din cauza etichetei care li se va pune de societate și pacienți. Schimbarea acestei paradigme este singura modalitate de a reduce stigmatizarea asociată cu sănătatea mintală și de a ne asigura că personalul medical primește sprijinul de care are nevoie pentru a livra servicii medicale și relatii profesionale de cea mai bună calitate.

Astfel, în timp ce prioritățile de sănătate mintală vor varia ușor între organizații, toate instituțiile de asistență medicală sunt încurajate să minimizeze simptomele de sănătate mintală induse de locul de muncă și să le ofere sprijunul optim angajaților. Se arată (și) în studiul Revealing Reality comandat de Mind, în care angajații departamentelor de primiri urgențe au răspuns că sunt adesea reținuți să-și arate emoțiile și simptomele resimțite în timpul programului de lucru, îngrijorați de potențialele repercusiuni asupra reputației lor, deși toate acestea ar trebui comunicate către management în vederea îmbunătățirii mecanismelor de lucru.

Citește și: Menținerea sănătății mintale a personalului medical – ce pot face managerii de spitale

Un motiv pentru care s-a ajuns la această concluzie a fost gândirea binară prin care este ”filtrată” sănătatea mintală de eșantionul studiului. A fost de remarcat faptul că sănătatea mintală a fost adesea exprimată în termeni binari: angajații fie sunt apți din punct de vedere mental, fie nu. Varianta ”gri” nu există. Această gândire binară a fost transferată și în planul pacienților. Chiar și acolo, cei cu probleme de sănătate mintală mai puțin severe au fost uneori etichetați de personal ca „pierderi de timp”. A existat o tendință generală de a banaliza manifestările mai puțin extreme ale sănătății mintale precare, ceea ce probabil a influențat percepția personalului despre propria sănătate mintală sau i-a determinat să se teamă de reacțiile colegilor. 

Această înțelegere a sănătății mintale poate face deosebit de dificilă, în special în spitalele urbane, unde presiunea este apăsătoare pe umerii angajaților, ca personalul să-și exprime vulnerabilitatea și să promoveze un stigmat asociat cu problemele de sănătate mintală. În timp ce unii membri ai personalului din cadrul spitalelor au încercat să crească gradul de conștientizare cu privire la aceste probleme, cei mai mulți păreau să fie îngrijorați de faptul că ceilalți știau că se confruntă cu astfel de dezechilibre și nu au acceptat ajutorul.

Pandemia de COVID-19, ”portavocea” medicilor în burnout 

Pandemia de COVID-19 a transformat burnout-ul într-o criză, nu l-a creat, așa cum probabil mulți s-ar fi putut gândi. Chiar înainte de pandemie, burnout-ul în rândul angajaților din domeniul sănătății era un fapt evident. Pandemia doar l-a transformat într-o criză în momentul în care fenomenul a început să afecteze, rând pe rând, cadrele medicale. O componentă cheie a burnout-ului este epuizarea la ambele niveluri: fizic și emoțional. 

Ipoteza este susținută cu dovezi prin sondajul demarat de KFF/Washington pentru a investiga nivelul de epuizare a personalului medical din linia întâi în timpul pandemiei (angajații care au avut contact direct cu pacienții), reprezentând persoane care lucrează în spitale, cabinete medicale, case de bătrâni și instituții de îngrijire asistată și cei care oferă servicii de îngrijire medicală la domiciliu.

Sondajul a relevat că:

• Mai mult de jumătate (56%) dintre angajații din domeniul sănătății au spus că stresul legat de COVID-19 le-a cauzat insomnie, dureri de cap sau de stomac;
• 1 din 5 angajați (20%) care credea ca ar putea avea nevoie de servicii pentru sănătate mintala nu le-a solicitat de frică sau jenă, din lipsa de timp sau pentru ca nu și-a putut lua concediu de odihnă;
• Trei sferturi dintre angajații tineri din domeniul sănătății (18 – 29 de ani) au raportat că îngrijorarea sau stresul legat de COVID-19 a avut un impact negativ asupra sănătății lor mintale și 7 din 10 au spus că se simt „epuizați” de volumul mare de muncă;
• Peste jumătate (56%) dintre angajații din domeniul sănătății au spus că suprasolicitarea secțiilor de terapie intensivă pentru a trata pacienții critici și atingerea limitelor logistice (paturi insuficiente etc.) i-a consumat și stresat în plus;
• Atunci când vine vorba de a oferi concediu medical angajaților care au avut COVID-19 sau de a se asigura că angajații au capacitatea de a se vaccina, mai mult de jumătate dintre angajații din domeniul sănătății – inclusiv personalul din spitale (59%), clinici (52%), azile de bătrâni sau unități de îngrijire asistată (58%) – au spus că angajatorul lor nu a oferit salarii suplimentare, deși sunt cei care lucrează în situațiile cu cel mai mare risc.

Te-ar putea interesa și: Cât de mare e impactul COVID-19 asupra accesului la servicii medicale de sănătate mentală, neurologică și adicții

Discută managerii din clinici și spitale cu angajații lor despre sănătatea emoțională?

Rareori. Asta pentru că în proces intervin diverse cauze interne sau externe care împiedică o bună comunicare a problemelor ce afectează sănătatea emoțională a personalului medical. Și nu este o ipoteză, ci o simplă constatare reiterată prin studiile menționate în acest articol, studii care arată clar că, deși cadrele medicale sunt vizibil afectate de burnout, stres sau presiune, managementul nu ia (întotdeauna) măsuri în cazul lor.

Managerii sunt o parte cheie în remedierea problemei privind sănătatea emoțională a cadrelor medicale, deoarece ei sunt cei la care personalul ar trebui să poată apela cu încredere, fără teamă de a fi judecat, etichetat sau stigmatizat. Bineînțeles, pentru a face posibil acest lucru, (și) managerii ar trebui să fie pregătiți și educați pentru a discuta despre sănătatea emoțională a angajaților din subordine.

Tot raportul realizat pentru Kaiser Family Foundation relevă că angajații din domeniul sănătății au nevoie de servicii de sănătate mintală, dar mulți nu le primesc, invocand diverse motive care ar putea fi reduse sau gestionate mai bine de managementul medical.

Cum îți poți susține angajații?

Deși este imposibil de eradicat complet impactul psihologic al profesiei, el poate fi atenuat prin educație și reducerea stigmatizării. Educând medicii și asistentele cu privire la sănătatea mintală și oferindu-le resurse care încurajează bunăstarea emoțională și reduc epuizarea, instituțiile spitalicești și clinice își pot ajuta angajații să performeze, în timp ce stimulează creșterea satisfacției pacienților.

Iată ce poți face, potrivit celor de la Harvard Business Review, pentru a promova o bună sănătate emoțională în rândul angajaților tăi:

• Încurajarea grijei de sine

Să ai grijă de tine este mai ușor de spus decât de făcut, mai ales într-o profesie care prioritizează rezistența extremă. Este necesar că profesioniștii din domeniul sănătății să se trateze ei înșiși cu aceeași importanță, compasiune și atenție rezervate de obicei celorlalți colegi și pacienți. Managerii din domeniul sănătății pot promova îngrijirea personală prin modelarea limitelor adecvate dintre muncă și viața personală, încurajând activ angajații să-și folosească zilele de concediu și să ia pauze în timpul zilei de lucru.

• Găzduire de evenimente educaționale

Găzduirea de evenimente care educă angajații cu privire la sănătatea mintală poate ajuta la reducerea stigmatizării create în jurul său. Ca parte a acestor evenimente, managerii instituțiilor medicale ar trebui să ia în considerare furnizarea de examinări gratuite de sănătate mintală care încurajează angajații să caute ajutor din timp, în funcție de necesitate.

• Oferirea de recunoaștere semnificativă

Potrivit cercetărilor recente, recunoașterea semnificativă a sacrificiilor pe care le fac angajații din domeniul sănătății poate crește rezistența și poate preveni epuizarea. Fie că o faceți într-un cadru restrâns sau în fața unui grup, amintiți-vă să recunoașteți meritele angajaților. Astfel, angajații se simt apreciați, ceea ce le dă o stare de bine. 

• Identifică din timp semnele de burnout

Recunoașterea momentului în care angajații exprimă semne și simptome de epuizare este una dintre cele mai bune modalități prin care managerii pot fi proactivi cu privire la sănătatea mintală a angajaților lor. Angajații care nu își mai exercită cu plăcere și pasiune meseria și ajung să nu își mai respecte programul de lucru ar putea să se confrunte cu burnout.

Citește și: Burnout-ul sau sindromul epuizării profesionale în domeniul medical. Cauze și cum poate fi tratat

• Acces la resurse de informare și tratament

Managerii ar trebui să identifice ce tip de resurse le-ar putea fi utile angajaților lor și în colaborare cu departamentul de HR să facă posibilă distribuirea acestor resurse. Este de asemenea importantă comunicarea de informații de contact pentru consilierii de sănătate mintală și liniile telefonice de urgență pentru situații de criză.

Exemple de măsuri luate de managementul clinic pentru redresarea sănătății emoționale a angajaților

Implicarea managementului în asigurarea bunei stări emoționale a personalului medical este posibilă, deși practica arată contrariul. Dar există strategii dovedite pe care sistemele de sănătate le pot folosi pentru a atenua epuizarea fizică și emoțională de care suferă angajații lor:

1. Profită la maximum de echipele extinse.

Îngrijirea care se bazează pe munca în echipă onorează nivelul de pregătire al clinicienilor și reduce timpul și efortul pe care medicii îl petrec pentru sarcinile administrative pe care le consideră atât epuizante fizic și emoțional. În acest sens, Henry Ford Health System, furnizor de servicii medicale, a introdus o măsură prin care i-a degrevat pe medici de timpul alocat unor sarcini administrative. Măsura a avut un dublu rol:

• Medicii nu au mai fost nevoiți să obțină aprobarea asigurătorilor pentru tratament, sarcina fiind atribuită unor specialiști autorizați care acționează ca intermediari între personalul clinic și companiile de asigurări;
• Au fost reduse întârzierile înregistrate la primirea tratamentelor.

2. Fii un avocat de încredere.

Bunăstarea emoțională a angajaților din domeniul sănătății depinde de sprijinul solid din partea angajatorului lor, inclusiv de un angajament instituțional pentru a-și proteja siguranța fizică și economică. Toate acestea se regăsesc în politica Centrului Medical Torrance Memorial, care: 

• În timpul primului val de pandemie din 2020, s-a angajat să respecte o politică fără concedieri, care persistă și în prezent. Unii membri ai personalului din zonele de procedură închise au fost puși la dispoziția vizitatorilor, oferindu-le măști și produse de dezinfectare pentru mâini;
• Aproape 700 de angajați au fost trimiși acasă, dar au primit 50% din salariu, fiind asigurați că vor reveni la locul de muncă;
• Are politici stricte ce interzic comportamentul abuziv al pacienților față de personal (în astfel de cazuri, pacienții agresivi semnează un contract în care își asumă că nu vor mai avea astfel de comportamente la adresa personalului medical).

3. Fii un lider bun.

Clinica Mayo a investit în selectarea și dezvoltarea liderilor care încearcă să combată epuizarea prin soft skills, axate pe bunătate și empatie. Liderii sunt evaluați anual printr-un sondaj, adresat tuturor celor 73.000 de angajați, cu privire la cinci comportamente care încurajează bunătatea:

• Include: Tratează pe toată lumea cu respect și încurajează o cultură în care toți sunt bineveniți și se simt în siguranță din punct de vedere psihologic.
• Informează: Împărtășește în mod transparent cu echipa informațiile importante.
• Întreabă: Solicită în mod constant informații de la oamenii pe care îi conduci.
• Dezvoltă: Hrănește și sprijină dezvoltarea profesională și aspirațiile personalului.
• Recunoaște: Exprimă-ți aprecierea și recunoștința pentru angajați într-un mod autentic.

Te-ar putea interesa și: Cum conduci o echipă când intervine stresul. Dr. Gabriel Diaconu: Încrederea ne cimentează relaționarea

Întrebările și rezultatele sondajului sunt împărtășite liderilor de la toate nivelurile pentru a-i face conștienți de felul în care practica lor este percepută de angajați. Cercetările publicate de Clinica Mayo arată că leadershipul alimentat de aceste cinci acte de bunătate a fost asociat cu o mai mare satisfacție și împlinire a angajaților și cu niveluri mai scăzute de epuizare în rândul personalului de la toate nivelurile.

4. Oferă acces la resurse de sprijin emoțional.

Azi, mai mult ca niciodată, este esențial ca liderii să recunoască și să investească în atenuarea stresului continuu resimțit de personalul medical. Providence, care are 52 de spitale și peste 1.000 de clinici în șapte state, a luat diverse măsuri pentru a atenua epuizarea emoțională a angajaților săi. 

Un exemplu concret este evaluarea anuală a întregului personal medical printr-un sondaj anonim privind sănătatea mintală, dezvoltat de Fundația Americană pentru Prevenirea Sinuciderii. Sondajul abordează anxietatea, depresia, burnout-ul, PTSD și suicidalitatea. Terapeuții analizează sondajele pe o platformă sigură care le permite să comunice confidențial cu angajatul. Liderii Providence discută în mod deschis despre importanța solicitării serviciilor dedicate de îngrijire, pentru a destigmatiza și a o normaliza sănătatea emoțională în rândul angajaților.

5. Acordă timp pentru ceea ce contează.

Interacțiunile grăbite cu pacienții au costuri atât umane, cât și financiare. Când angajații se grăbesc, aceștia pot pierde informații relevante, ceea ce poate face ca planul de tratament pe care îl recomandă să fie mai puțin eficient sau dezinformarea care ajunge la pacient (având în vedere punerea sub semnul întrebării a vaccinurilor Covid-19 care continuă să apară) să se propage.

Clinicile și spitalele care pun presiune pe angajați pentru a oferi cea mai mare productivitate riscă să priveze pacienții și echipele lor de îngrijire de ceea ce contează cel mai mult: o relație terapeutică de încredere, de colaborare. Simplele acte de bunătate pot schimba gradul de îngrijire pentru ambele părți, dar managerii trebuie să prețuiască aceste acte și să introducă empatia și compasiunea în practica lor.

Te-ar putea interesa și: Durata consultației: Cât timp ar trebui să petreci cu pacientul pentru cele mai bune rezultate?

Este cazul Centrului Peter MacCallum din Australia. Managementul de aici a sesizat nevoia de a îmbuătăți relațiile de lucru, astfel că:

• A implementat o măsură prin care clinicienii au fost instruiți cu privire la identificarea și gestionarea anxietăților și temerilor pacienților;
• Serviciul a constituit o fost o piatră de temelie a excelenței în îngrijire medicală, clinicienii invitându-i pe pacienți sau membrii familiei să-și exprime îngrijorările, cu scopul de a descifra limbajul corpului și a îmbunătăți aspecte ale practicii medicale;
• Un exemplu de rezultat al serviciului implementat de centru este povestea unui pacient minor, bolnav de cancer, care experimenta un sentiment de supărare de fiecare dată când se trezea fără tricou din anestezia generală pentru radioterapie; de atunci, echipa îi pune tricoul înapoi înainte să se trezească, reducându-le pacientului și mamei lui anxietatea și suferința.

Care este situația în România?

Cu mai puțin de un an în urmă, Spitalul de Boli Infecțioase și Penumoftiziologie Doctor Victor Babeș din Timișoara deschidea cutia Pandorei, scoțând la suprafață burnout-ul în rândul personalului medical. A fost primul și singurul spital din România care, fără pași premergători și multă logistică, a investigat pe cont propriu sănătatea emoțională a medicilor și a tuturor celorlalți angajați, în contextul în care, timp de un an de la debutul pandemiei, perioadă în care au fost nevoiți să facă față fluxului mare de pacienți, puțini au fost cei care nu au făcut ore suplimentare sau și-au luat concedii pentru mai mult de trei – patru zile. Urmarea a fost previzibilă: epuizare fizică și emoțională.

În consecință, managerul spitalului, prof. dr. Cristian Oancea, împreună cu Oana Biriș,  psiholog clinician – psihoterapeut, au inițiat un demers unic în România, respectiv evaluarea gradului de epuizare în rândul personalului medical din toate compartimentele spitalului, de la medici și asistente, la brancardieri, spălătorie, bucătărie, farmacie sau achiziții:

• Evaluarea a fost făcută pe o perioadă de două săptămâni, pe baza a patru chestionare, cu un eșantion aleatoriu, dar reprezentativ;
• Pentru a identifica situațiile particulare pentru fiecare secție și a veni cu soluții în vederea îmbunătățirii stării psihoemoționale a personalului medical, participanții la studiu au avut și întâlniri personale cu psihologul;
• Evaluarea a relevat că mai mult de jumătate dintre angajații instituției se confruntă cu burnout la nivel mediu sau sever, aproape 56% se confruntă cu epuizare emoțională, în timp ce peste 67% se confruntă cu un nivel de stres ridicat, iar mai mult de 64% resimt o stare de îngrijorare;
• Imediat ce spitalul a comunicat public inițiativa, de altfel o premieră în România, și alte spitale din țară au solicitat chestionarele de evaluare în rândul personalului medical.

Concluzii

Medicii sunt în burnout și (cu toții) ar trebui să vorbim despre asta, mai ales că datele obținute în urma evaluării menționate anterior corespund celor comunicate de studiile internaționale. Și, deși ”[…] acestă luptă «cu burnout»  din păcate, este departe de a fi încheiată”, după cum declara chiar managerul spitalului, prof. dr. Cristian Oancea, inițiativa a adus speranță și a încurajat și alte instituții să ia măsuri în acest sens.

Deși evidență, sănătatea emoțională a personalului medical este, încă, un tabu. Fără implicarea prin luarea de măsuri de către management, asumarea unei sănătăți emoționale precare atrage după sine etichetarea și stigmatizarea celor vizați, după cum se arată în studiile menționate în articol. Și nu doar atât.

Conștientizarea acestor probleme este importantă nu doar pentru a preîntâmpina agravarea condiției (de la oboseală moderată la oboseală cronică, de la stres la anxietate etc.), ci are și implicații pentru pacient, pentru că starea de sănătate fizică și psihică a cadrelor medicale influențează și calitatea tratamentelor și îngrijirii pacienților. 

Ești specialist medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.