Doctor vs Google: cum gestionezi pacienții care își pun singuri diagnostice?

Odată cu evoluția tehnologiei și a dispozitivelor smart, există o abundență de informații online, despre sănătate, pe care oamenii le pot accesa oricând au nevoie, de pe propriul telefon. Ca urmare, tot mai multe persoane utilizează în mod frecvent internetul pentru a-și diagnostica afecțiunile, majoritatea având încredere în informațiile pe care le găsesc pentru a trage singuri concluzii și a se trata.

Așadar, oamenii decid că au o boală înainte de a păși vreodată în cabinetul unui medic și adesea iau și tratamente pentru aceste boli. Automedicația vine, în mod evident, cu foarte multe riscuri, la care se adaugă cele ale diagnosticării greșite.

Ce înseamnă autodiagnosticarea?

Autodiagnosticarea presupune identificarea unei afecțiuni medicale fără a consulta un medic. Cea mai frecventă metodă de autodiagnosticare este utilizarea celebrului “Dr. Google” – o glumă bine cunoscută în comunitatea medicală. Pacienții caută pe Google simptomele lor și ceea ce sugerează rezultatul căutărilor este, adesea, diagnosticul pe care pacienții și-l pun singuri. 

Internetul, și implicit rețelele de socializare, sunt de asemenea pline de experiențe personale unde oamenii vorbesc deschis despre simptomele și bolile pe care le au. Dacă cineva relatează simptomele pe care le are o persoană cu o anumită afecțiune, pacienții se pot convinge apoi că o au și ei. 

3 sferturi dintre români își pun singuri un diagnostic

În România, există o problemă reală cu privire la automedicație, autodiagnosticare și lipsa educației pentru prevenție. Statisticile plasează țara noastră pe locurile fruntașe când vine vorba de afecțiunile grave, precum cancer, diabet, boli de inimă, iar românii sunt considerați cei mai bolnavi europeni. Motivul? Șapte din zece români nu ajung la medic pentru un control de rutină, iar mai bine de jumătate dintre cei care ajung să facă asta ajung adesea când deja au simptome, deci nu o fac din proprie inițiativă, ca demers preventiv.

Din păcate, studiile arată că suntem „campioni” la autodiagnoză și automedicație (sau consum de medicamente eliberate fără rețetă): 3 din 4 români își pun singuri un diagnostic și consumă medicamente eliberate fără rețetă, peste 70% din români se tratează singuri și un român din șase ia antibiotice fără recomandarea medicului.

Citește și: Empatia, cel mai bun medicament? Cum construim o relație de încredere cu pacientul

De ce aleg oamenii autodiagnosticarea și automedicația?

Oamenii apelează la autodiagnosticare și automedicație din considerente financiare (fie nu au suficienți bani, fie nu vor să îi cheltuiască la doctor), din dorința de a economisi timp, pentru a nu mai merge la medic sau pentru că procesul pare greoi și de lungă durată. Pe lista de motive se află și faptul că nu conștientizează gravitatea situației uneori.

Un rol important îl joacă accesul la informații în mass-media, sfaturile primite de la membrii familiei în caz de boală, lipsa încrederii în tratamentele medicale de specialitate sau în competența medicilor, publicitatea și disponibilitatea medicamentelor și suplimentelor etc.

Pericolele autodiagnosticării 

Autodiagnosticarea, fără bază medicală, poate crea și mai multe probleme. În plus, duce adesea la automedicație, un comportament ce poate avea consecințe negative grave asupra sănătății pacienților. Ca medici sau asistenți medicali, știm că dacă luăm medicamente fără prescripție medicală, putem să agravăm simptomele sau putem risca apariția unor reacții adverse periculoase pentru organism.

Pentru pacienți însă, autodiagnosticarea este la îndemână. Cu o simplă căutare pe Google, au acces rapid, ușor și gratuit la informații. Cu toate acestea, autodiagnosticarea poate compromite sănătatea cuiva, mai ales dacă diagnosticul este unul greșit, cum se întâmplă adesea.

Cele două pericole majore sunt: starea pacientului care poate să progreseze netratată și efectele secundare ale automedicației. 

Pacienții trebuie să înțeleagă că, dacă se îndoiesc de diagnosticul medicului lor, este în regulă să meargă la un alt specialist pentru o a doua opinie. Cu toate acestea, încrederea în cuvântul unei persoane necunoscute de pe internet sau în informații care nu vin din surse sigure, mai ales când vine vorba de medicamente, îi poate pune în pericol.

De asemenea, există riscul ca pacientul să fie o persoană căreia îi este frică să meargă la medic. Cu toții avem prieteni sau rude care se tem să se confrunte cu posibilele lor probleme de sănătate și evită să meargă la medic pentru un control. În schimb, se bazează pe căutări pe internet și preferă să accepte un diagnostic ușor, pe care îl pot suporta. De exemplu, un pacient poate explica stările de leșin ca fiind o anemie, fără să facă testele de laborator necesare sau pentru că are anemie, să nu mai meargă la doctor sau să facă analize suplimentare, ignorând simptomele.

Te-ar putea interesa și: 10 lucruri pe care pacienții le apreciază cel mai mult la un medic

De asemenea, există riscul ca, prin suprimarea simptomelor cu medicamente, pacienții să ascundă o afecțiune gravă, întârziind diagnosticul. De exemplu, poate lua paracetamol pentru febră și dureri de cap, care pot fi cauzate de o infecție ce rămâne diagnosticată mai mult timp și se poate agrava. De cele mai multe ori, pacienții iau medicamentele pentru a reduce durerea, întârziind astfel depistarea și tratarea în timp util a afecțiunii.

Limitele Internetului în fața medicinei. Cum a picat „Doctor Google” rezidențiatul

În cadrul unui experiment intitulat „Google vs Rezidențiat”, un jurnalist a testat cât de bun „medic” este Internetul și i-a verificat cunoștințele la examenul de Rezidențiat. Rezultatul? A picat examenul cu 36 de puncte din 200. Scopul acestui proiect a fost acela de a arăta pacienților cum sunt sfaturile medicale pe care le găsesc pe internet, raportate la  cunoștințele pe care le are un medic real.

Rezidențiatul este unul dintre cele mai complexe examene din învățământul superior românesc. Concursul se desfășoară sub forma unui test grilă, cu câte 200 de întrebări identice pentru toate centrele universitare, pe o durată de patru ore. Punctajul minim de promovare este de 60% din punctajul maxim realizat la nivel naţional pentru cele 200 de întrebări pentru fiecare domeniu.

„Am picat cu 36 de întrebări corecte din 200. Nici măcar un sfert, deși aveam tot ajutorul din lume. Încă o dovadă că, oricât de util ți s-ar părea să faci pe doctorul când o arzi pe Google, când ai o problemă medicală reală ar trebui să consulți un medic”, a concluzionat jurnalistul.

Așadar, concluzia acestui experiment este că, în pofida volumului uriaș de informații disponibile pe Internet, nimeni nu poate trece Rezidențiatul dacă nu este medic, oricât ar căuta informațiile pe internet. Pentru că accesul la internet nu poate pune lucrurile în context, nu corelează simptomele pacientului cu istoricul său medical și, bineînțeles, nu poate efectua o examinare clinică, așa cum face un doctor.

Deși tehnologia a progresat foarte mult și acum există dispozitive medicale sau aplicații cu funcții medicale destul de avansate, cu siguranță nu ne aflăm în punctul în care Internetul poate înlocui complet medicul și trebuie să avem în vedere că pe lângă cei șase ani de studii, examenul și perioada de Rezidențiat, se adaugă cursurile de specialitate și de pregătire profesională continuă și experiența din cabinet. 

Citește și: Comunicarea în relația medic-pacient în vederea stabilirii diagnosticului corect

Cum gestionezi pacienții care își pun singuri diagnostice? 

Autodiagnosticarea a devenit o realitate în domeniul medical. Atunci când ai de a face cu pacienți care fac acest lucru, stabilirea încrederii și a unei relații medic-pacient poate fi un proces dificil, pentru că ei cred că deja au toate informațiile necesare de pe internet, din cărți sau de la familie. 

Iată câteva sfaturi care te pot ajuta să gestionezi pacienții care se autodiagnostichează.

1. Fii empatic

În domeniul medical, empatia reprezintă capacitatea de a înțelege sentimentele pacienților și de a le facilita un diagnostic mai precis și un tratament corespunzător. De aceea, ca medic, e important să înțelegi prin ce trec pacienții pentru a veni cu o soluție mai bună. Prin simpla recunoaștere a eforturilor pe care le-au depus pentru a se documenta în legătură cu simptomele lor, pacienții simt că li se acordă importanță și că sunt validați. Comunicarea cu ei va fi mult mai ușoară dacă se simt ascultați și înțeleși. 

2. Construiește-ți discursul pe informațiile oferite

Odată ce ai discutat cu pacientul și ai o bună înțelegere a ceea ce crede și înțelege, ai șanse mari să poți obține informații relevante și să afli ce a stat la baza concluziei sale privind diagnosticul autostabilit. Cel mai bine este să folosești o parte din informațiile pe care le-a împărtășit și să îți construiești discursul și pașii următori, pornind de la detaliile oferite de pacient. 

Citește și: Cum să discuți cu pacienții care cred teorii ale conspirației

3. Informează pacienții asupra riscurilor

În calitate de furnizor de asistență medicală, ai obligația să realizezi o evaluare și un diagnostic corect al pacientului, dar și să educi pacienții în legătură cu avantajele și dezavantajele autodiagnosticării. Folosește-te de informații care ar putea să îi convingă, spre exemplul studiul pe care l-am menționat mai sus privind examenul de rezidențiat. Cifrele și studiile îi pot convinge să apeleze mai puțin la „Doctor Google”.

4. Oferă-le resurse de încredere

Dacă pacienții vor să se autodiagnosticheze și nu îi poți împiedica, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să îi îndrumi către site-uri și surse despre care știi că oferă informații medicale credibile. Majoritatea societăților naționale ale specialităților medicale (de exemplu Societatea Română de Cardiologie sau Societatea Română de Pneumologie) au pe site-urile lor secțiuni dedicate pacienților. Acestea cuprind articole cu informații medicale redactate de medici, scurte videoclipuri sau interviuri.

De asemenea, când știi că va veni un moment al anului când pacienții au tendința să se trateze singuri, așa cum este sezonul rece și al apariției virozelor, poți crea un newsletter sau un mesaj pe social media cu informații utile și riscurile automedicației. De asemenea, dacă știi că vor căuta informații pe internet, îi poți ghida să folosească acele informații pentru a merge la medicul potrivit sau poate pentru a face niște analize de rutină, în loc să meargă direct la farmacie și să cumpere ce consideră ei a fi tratament.

Citește și: Practici de urmat și de evitat în calitate de profesionist din domeniul sănătății

5. Oferă-le opțiuni

O mare parte din pericolul autodiagnosticării vine odată cu automedicația, așa că nu uita să întrebi pacientul despre orice tratament pe care l-a încercat sau pe care îl are în vedere. Dacă nu reușești să comunici cu el și ești îngrijorat de tratamentul pe care îl urmează, oferă-i recomandări și explică-i de ce unele pastile nu pot fi luate fără prescripție. De asemenea, sugerează-i și alți medici, pentru a obține o a doua opinie. Este posibil ca pacientul să înțeleagă mai bine de ce Google nu este un înlocuitor pentru medici și ce opțiuni de tratament are. 

Internetul are un rol tot mai important în viața noastră, a tuturor, și tot mai mulți pacienți vor apela la Google. Este important ca pacienții să știe în ce situații să îl folosească, în ce mod, mai ales că poate face diferența între viață și moarte.

Educația pacientului privind diagnosticul, evoluția bolii și metodele de tratament trebuie făcută de către medic. Așadar, fii deschis și empatic în comunicarea cu pacienții, învață-i să fie precauți când caută informații online și să le comparare cu informațiile pe care le vor obține de la consultațiile cu specialiștii în domeniu. 

Ești specialist medical și vrei un loc de muncă mai bine plătit? Înscrie-te gratuit pe MEDIjobs, iar noi îți vom aduce cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Alexandra Ariton

Fire curioasă și creativă, privesc cu entuziasm comunicarea online. Cred în storytelling și puterea textelor care informează, captează și inspiră publicul.