?>

1Mai muncitor decât celălalt – ce trebuie să știe medicii în această zi?

1Mai muncitor decât celălalt – ce trebuie să știe medicii în această zi?

An de an, prima zi a lunii mai este marcată în multe țări din lume, printre care și în România, ca fiind Ziua Internațională a Muncii, sau ziua muncii, cum este numită în Europa. Este o zi în care cu peste 130 de ani în urmă, pe data de 1 mai 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat Ziua Internațională a Muncii în memoria victimelor grevei generale de la Chicago, care au protestat pentru reducerea normei zilnice de lucru la 8 ore.  

Cu trecerea timpului, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor, în România fiind sărbătorită pentru prima dată în anul 1890, iar autoritățile au hotărât că modul cel mai potrivit de a o marca a fost ca această zi să fie liberă, pentru a oferi posibilitatea tuturor muncitorilor să ia o pauză de la munca lor și să se recreeze. 

Prin muncă înțelegem o activitate conștientă îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale; un efort de a realiza ceva; ocupație, strădanie, îndeletnicire; un folos material, bun agonisit prin lucru; câștig, profit.

Ce spune legislația privitor la timpul de muncă al specialiștilor medicali?

Dacă vom consulta codul muncii, aflăm :

Art.1 

  1. Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. 
  2.  Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
  3.  În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
  4. Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.

Art. 2

(1) Medicii încadraţi în unităţi publice din sectorul sanitar au program de 7 ore în medie pe zi.

(2) Medicii din unităţile şi compartimentele de cercetare ştiinţifică medico-farmaceutică au un program de 7 ore zilnic.

(3) Medicii care lucrează în următoarele activităţi şi locuri de muncă au program de 6 ore în medie pe zi, după cum urmează:

a) anatomie patologică;

b) medicină legală, în activitatea de prosectură şi disecţie;

c) activitatea de radiologie-imagistică medicală şi roentgenterapie, medicină nucleară şi radioizotopi, igiena radiaţiilor nucleare, terapie cu energii înalte, angiografie şi cateterism cardiac.

Art. 12

(1) Farmaciştii şi asistenţii de farmacie din farmaciile cu circuit închis din unităţile sanitare cu paturi asigură activitatea curentă a farmaciei, inclusiv în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale.

(2) Farmaciştii şi asistenţii de farmacie din farmaciile cu circuit închis din unităţile sanitare fără paturi asigură activitatea curentă a farmaciei.

(3) Pentru farmaciile cu circuit închis programul farmaciştilor şi al asistenţilor de farmacie se va stabili în mod corelat cu programul unităţilor publice pe care le deservesc, organizându-se cel puţin în două ture sau, în cazul funcţionării într-un singur schimb, organizându-se în program fracţionat ori program care să cuprindă ambele ture ale unităţii.

Citește și: Ce merită să știi despre contractul de muncă pe perioadă determinată

Care este de fapt realitatea?

Deși legislația susține că medicii lucrează în medie maxim 7 ore pe zi, totuși această lege este repectată, din păcate, doar în documente. În țara noastră, din cauza deficitului de personal medical, medicii muncesc mult mai mult.

 ”Până în 2016, munca desfășurată în gărzi peste norma de șapte ore nu era considerată timp de lucru. Ce munceai peste cele șapte ore era socotit odihnă. Garda este activitate medicală, nu altceva. În timpul normal de lucru avem introduse 18 ore de gardă. Pentru un medic, garda este de la terminarea programului, de la ora 14.00, până a doua zi la ora 8.00. Conform legii, în programul normal trebuie sa fie o singură gardă pe lună. Cu contract suplimentar, poate să mai lucreze pana la 139 de ore fiindcă acel contract este cu timp pațial și nu poate depași contractul cu normă întreagă, care este de 140 de ore”, a declarat Dr. Eleodor Carstoiu, președintele Sindicatului Promedica, medic primar chirurgie și ortopedie pediatrică în cadrul Spitalului Județean de Urgență (SJU) Craiova.

Comparativ cu medicii din țările dezvoltate, volumul de muncă al medicilor din România este mult prea mare. Un medic român consultă, în medie, peste 20 de pacienți pe zi. Potrivit unui studiu realizat de Federația Solidaritatea Sanitară, datele arată că un medic lucrează într-o săptămână 62,3 ore, adică aproape de două ori mai mult decât normal, iar o gardă durează în medie 33,3 ore. Potrivit statisticilor, peste 93% dintre medicii români au muncit mai mult de 24 de ore continuu. 

Citește și: Lucrezi mult peste program? Iata ce ar trebui sa stii despre orele suplimentare!

Burnout în rândul specialiștilor medicali

Lunar, un medic trebuie să facă cel puțin 2 gărzi de 24 de ore. În realitate, 53% dintre medici fac între 5 și 10 gărzi, pentru a acoperi necesarul de personal din spital. Prin prisma acestei realități, medicii sunt expuși la un nivel crescut de stres de-a lungul carierei profesionale și devin astfel foarte susceptibili să sufere de sindromul epuizării profesionale, burnout, care din păcate se soldează cu urmări care se răsfrâng nu doar asupra lor însăși, dar și asupra familiei lor, a pacienților și a întregului sistem sanitar. 

Raportul global realizat de către Medscape pe tema sindromului „burnout” în rândul cadrelor medicale a inclus aproximativ 20.000 de medici din SUA și Europa. Rezultatele au evidențiat o prevalență între 36-51% a sindromului „burnout” și/sau depresiei. Epuizarea profesională a fost mai frecventă în Spania și Portugalia, în timp ce depresia a fost semnificativ mai prezentă în rândul medicilor germani, deși aceștia au raportat niveluri mai scăzute de „burnout”. Medicii din Marea Britanie au declarat cel mai puțin prezența epuizării sau a depresiei. În ceea ce privește principalii factori de risc, cel mai frecvent au fost incriminate îndatoririle birocratice, fiind urmate de programul de lucru îndelungat.

Te-ar putea interesa și: Cadrele medicale, „pacienții tăcuți” cu burnout. (Cum) are grijă managementul din clinici și spitale de sănătatea emoțională a angajaților?

ATS Journals a realizat un studiu în departamentul de primiri urgențe, în care a fost subliniată importanța atmosferei la locul de muncă și în care s-a observat că factorii organizatorici sunt puternic asociați cu nivelul crescut de bornout, spre deosebire de gravitatea patologiei pacienților. Raportul de gardă relatează de asemenea că relațiile tensionate dintre colegii de muncă se asociază independent cu scorul ridicat de bornout, în timp ce relațiile positive cu asistenții medicali se asociază cu un nivel scăzut. 

Impactul pandemiei asupra medicilor

Personalul medical a fost provocat şi puternic solicitat din cauza pandemiei, precum şi a restricţiilor şi a stării de urgenţă care au fost adoptate pentru a controla răspândirea bolii. Pandemia cu SARS-CoV-2 a dus la modificări semnificative în ceea ce priveşte desfăşurarea actului medical fiind legiferate consultaţiile la distanţă prin telefon/internet/videocall, care au impactat personalul medical. Astfel, medicii au fost puşi în situaţia de a lua o decizie bazându-se pe chestionare, pe ceea ce relatează pacientul, în absenţa unui examen clinic. Așadar activitatea medicilor din multe tări a fost grav afectată, în urma măsurilor luate pentru a controla răspândirea bolii, în care activitatea majorităţii clinicilor a fost suspendată temporar, ceea ce a avut un impact negativ asupra furnizării de îngrijiri medicale adecvate pentru pacienţi. Pe de altă parte, personalul medical din cadrul secțiilor de boli infecțioase și anestezie și terapie intensivă au fost puși față în față cu inamicul contagios fiind suprasolicitați fizic și psihic prin numărul crescut de pacienți, volumul mare de muncă, tensiunea, frica și nesiguranța.

Citește și: Studiu: Nivel crescut de stres în rândul salariaților medicali. Top 16 efecte negative ale pandemiei, în România

Experții în Psihologia Pandemiei susțin că pandemiile reprezintă și o problemă psihologică, nu doar medicală. Un focar major de boală nouă, epidemică și fatală poate fi urmat rapid de o epidemie de frică, panică, suspiciune și stigmatizare, prin reacții de controversă morală în masă și soluții potențiale exprimate și explicate de o psihologie socială distinctă, care are propria sa formă epidemică și care își are rădăcinile în proprietățile fundamentale ale limbajului și interacțiunii umane, altfel spus este o latură permanentă a condiției umane, care se activează când sunt îndeplinite anumite condiții. 

Un alt studiu a scos în evidenţă că pe parcursul pandemiei a existat o scădere semnificativă statistic atât a calităţii somnului, cât şi a nivelurilor de anxietate ale medicilor de familie care au participat la acest studiu, comparativ cu perioada dinaintea pandemiei. Somnul este indispensabil pentru corpul uman. Problemele psihologice pot afecta calitatea somnului, iar tulburările de somn pot declanşa probleme psihologice. 

15% dintre medicii de familie epuizați, depresivi, sau ambele, au declarat că au avut gânduri de sinucidere. În mod alarmant acest sondaj a arătat că 1% dintre medicii de familie epuizați și/sau deprimați au avut tentative de sinucidere, același procent ca și pentru alți medici din cadrul altor specialități.  Echilibrul dintre viața profesională și viața personală este cea mai importantă problemă ridicată. 75% dintre medicii de familie au un anumit grad de anxietate cu privire la viitorul lor, având în vedere contextul pandemiei cu COVID-19, procent similar cu cel al medicilor din toate specialitățile. 

Nevoia de echilibru 

Work-life balance vine în încercarea de a rezolva conflictul din ce în ce mai întâlnit între viața personală, care cuprinde familia, prietenii, timpul liber și viața profesională a cadrelor medicale. În climatul medical actual presiunea de a lucra mult și bine este prezentă în orice moment, iar nevoia personalului medical de relaxare, de eliminare a stresului este tot mai puternic resimțită. Este în natura umană dorința de a deține controlul asupra provocărilor, a cazurilor dificile, a programului de muncă prelungit și a patologiei variate, iar dezechilibrul are deseori o serie de rezultate negative. 

Extenuarea și stresul în rândul medicilor sunt dintre cele mai frecvente consecințe ale numărului mare de ore lucrate și ale neajunsurilor sistemului medical. Echilibrul între muncă și viața personală poate fi atins prin adoptarea și menținerea unui ritm optim între responsabilitățile carierei și cele personale. Conflictul între munca de la spital/cabinet și familie apare atunci când activitățile voastre profesionale interferează cu participarea în activități de familie, sau când stresul de la locul de muncă are efecte negative asupra comportamentelor din familie, dar și invers.

Cele mai frecvente surse de conflict sunt dinspre locul de muncă și se datorează supraîncărcării după cum am descris și mai sus, sau dificultăților de gestionare a stresului, probleme de sănătate, dar pot fi și dinspre familie, datorate unor dificultăți financiare sau materiale, menținerea relațiilor interpersonale, implicarea în educarea copiilor. Iată de aici provocarea la un bun management al resurselor profesionale și personale.

Te-ar putea interesa și: Conflictele de muncă în sectorul medical. Ce spune Codul Muncii și cum sunt reglementate

Strategii de prevenție și intervenție

Există soluții pentru a reuși să fiți bine pe plan profesional, precum și soluții pentru a excela pe plan personal, iar voi aveți nevoie să vă focusați pe amândouă. Păstrarea echilibrului dintre profesie și viața personală înseamnă să duci o luptă pe două fronturi.

Pentru a reduce riscul de epuizare profesională încercați să lucrați și să produceți schimbări în primul rând prin modificarea procesului de muncă, prin îmbunătățirea relației între conducerea clinicii și fiecare medic prin programe de dezvoltare personală pentru o bună adaptare la locul de muncă și nu în ultimul rând prin adoptarea unor acțiuni la nivel individual pentru a reduce stresul și simptomele de afectare a sănătății. 

Implică-te în activitatea pe care o desfășori, astfel vei reuși să îmbunătățești relația cu colegii, asistentele, șeful secției sau managerul. Implicarea activă cu dedicare este o atitudine pozitivă considerată de către psihologi ca fiind o măsură importantă în prevenția epuizării profesionale, conform relatării lui Arnold B. Bakker în An International Journal of Work, Health & Organisations

Există o recunoaștere tot mai mare a importanței rezilienței pentru medici, definită ca fiind capacitatea unui individ de a-și reveni sau de a se recupera după stres. Reziliența în rândul profesioniștilor medicali a făcut obiectul cercetărilor academice din întreaga lume, generând un corp limitat, dar în creștere, de literatură. În Statele Unite, există o recunoaștere a probabilității crescute de burnout la medicii cărora le lipsește rezistența și printre cei cu roluri multiple, cum ar fi cadrele universitare clinice. Ca răspuns la această conștientizare sporită, spitalele didactice și școlile medicale, cum ar fi Școala de Medicină și Stomatologie din Rochester, încep să predea reziliența.  

Cum poți deveni rezilient? Specialiștii în psihologie aduc câteva recomadări la îndemâna medicilor pentru a-i învăța să stăpânească această tehnică și recomandă câțiva pași: 

  • Definește-ți scopurile (”de ce am ales această profesie?”, ”cum pot stabili o legătură mai bună între ceea ce fac și cei care beneficiază de ceea ce fac?”).
  • Formulează-ți mai multe puncte de vedre (”cum privesc o situație pe care o consider frustrantă?”, ”aș putea avea și o perspectivă diferită?”, ”ce argumente există pentru ambele variante?”).
  • Stabilește parteneriate cu cei care au aceleași valori, scopuri și obiective profesionale ca tine (”cine împărtășește aceleași interese ca mine?”, ”cui pot cere ajutor?”, ”cine îmi poate oferi resursele și sprijinul necesar?”).
  • Acționează concentrându-te mai degrabă asupra aceea ce poți realiza, decât asupra obstacolelor. (”ce opțiuni am în contextul dat?”, ”ce soluții aș putea aplica imediat?”)
  • Construiește-ți mecanisme de autoprotecție și rutine de îngrijire, activități care să te recreeze într-un mod benefic (”există ceva ce pot face în mod regulat, care să mă ajute să mă recreez într-un mod benefic pentru sănătatea mea fizică și psihică?”). 

Citește și: Burnout-ul sau sindromul epuizării profesionale în domeniul medical. Cauze și cum poate fi tratat

Conform unui raport Medscape din 2018, jumătate dintre medicii afectați de epuizare profesională apelează la activitatea fizică regulată pentru relaxare, dar și pentru a se detașa de problemele de la locul de muncă. Aveți nevoie să vă asigurați cel puțin 8 ore de somn pe zi, alături pe exerciții fizice regulate pentru a avea un stil de viață sănătos și liniștit.

Studii recente au evidențiat reducerea nivelului de stres prin lectură. Prin procesul citirii se înregistrează niveluri ridicate ale empatiei. Conform Dr. Marchalik, ”cititul are efect asupra uneia dintre cele mai dificile părți ale sindromului burnout, și anume depersonalizarea.”

Concluzii 

Există un nivel semnificativ de suprasolicitare și epuizare al medicilor la locul de muncă, datorat deficitului de personal medical, volumului mare de sarcini de îndeplinit, lipsei de parteneriat între medici, medici-asistenți sau conducerea spitalelor, factori majori care afectează echilibrul între viața profesională și viața privată. Majoritatea medicilor indică actualul mod de organizare a sistemelor de sănătate drept sursa stresului profesional, cu consecințe care se răsfrâng atât asupra profesioniștilor medicali cât și asupra calității îngrijirilor oferite. În drumul spre echilibru, pentru adoptarea strategiilor de intervenție în această situație de netăgăduit, sunteți provocați să vă construiți o gândire creativă, abilități de comunicare, altruism, colaborare și grijă de sine. 

Ești specialist medical și vrei un loc de muncă mai bine plătit? Înscrie-te gratuit pe MEDIjobs, iar noi îți vom aduce cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Despre Autor

Adriana Crăciun

De profesie medic rezident în cadrul specialității medicină de familie, iubesc domeniul sănătății și sunt entuziasmată de a-i inspira și pe alții. Fire creativă și curioasă, sunt pasionată de lectură, călătorii și natură.

Facebook Comment