Violența împotriva specialiștilor medicali – un fenomen global

În ciuda faptului că trăim în secolul 21 și din multe puncte de vedere ne îndreptăm cu pași mari spre realizări, în trecut doar visate, progresăm în industrie, evoluăm în educație, avansăm în medicină, practic în toate domeniile suntem într-o continuă dezvoltare, totuși este trist și de neconceput să constatăm neputincioși că întregul nostru progres este deseori știrbit de unele umbre, printre care se numără și violența.

Omniprezența violenței 

„Actele de violență nu se referă doar la crime. Jignirile sau injuriile, loviturile și bătăile, supunerea din frică, sunt manifestări ale aceleiași stări. Violența nu există doar într-un cadru organizat, în numele unei religii sau a unei țări. Ea este un act subtil pe care-l putem regăsi în intimitatea fiecărei case.“ susține George Orwell. 

Chiar dacă în moduri diferite și proporții variate, violența, sub toate formele ei este în zilele noastre încă în plină desfășurare. De multe ori invizibilă, violența împotriva copiilor este un fenomen tot mai răspândit chiar și în țara noastră. Din punctul de vedere al UNICEF, una dintre principalele probleme este aceea că violența împotriva copiilor, este mai ales abuzul verbal și psihologic. O evaluare a aceleiași organizații arată că cea mai des întâlnită formă de disciplinare și pedeapsă este ridicarea vocii, urmată de amenințare și bătaie. 

Violența domestică este percepută adesea ca fiind ceva obișnuit și 60% din populație consideră normale comportamentele violente în familie.

Potrivit unor studii realizate de Organizația Mondială a Sănătății, violența împotriva femeii aste o epidemie, mai mult de una din trei femei la nivel mondial au experimentat violență fizică sau sexuală. 

Violența împotriva medicilor

Incidentele tot mai mari de agresiune și violență împotriva lucrătorilor din domeniul sănătății măresc ruptura dintre pacienți și îngrijitorii lor.

Violența verbală și fizică împotriva lucrătorilor din domeniul sănătății a atins niveluri considerabile la nivel mondial, iar Asociația Medicală Mondială a definit recent violența împotriva personalului medical „o urgență internațională care subminează însăși bazele sistemelor de sănătate și are un impact critic asupra sănătății pacientului.”

Violența la locul de muncă este o problemă profesională majoră a medicilor, care are un impact semnificativ asupra bunăstării lor fizice și psihologice. Acest lucru afectează în cele din urmă serviciile de sănătate ale multor țări. Episoadele de violență verbală conduse de pacienți sunt mai răspândite în țările asiatice, în special în secțiile de urgență, de psihiatrie și unitățile de terapie intensivă, cu care se confruntă mai ales medicii și rezidenții. 

Citește și: Fenomenul de „bullying” în mediul spitalicesc și cele două tipuri de victime – pacienții și personalul medical

Factorii declanșatori ai violenței împotriva medicilor sunt nemulțumirea pacienților și a familiilor acestora și controlul scăzut al instictelor violente, administrarea proastă, comunicarea greșită, problemele de infrastructură, în special diferențele de servicii între spitalele private și cele publice și reprezentarea negativă a medicilor în mass-media. 

Un fenomen răspândit la nivel global

Multe țări au raportat cazuri de violență, iar unele sunt deosebit de afectate de această problemă. Un sondaj al Asociației Spitalelor din China care a colectat date de la 316 spitale a arătat că 96% dintre spitalele chestionate au suferit violență la locul de muncă în 2012, iar un studiu realizat de Asociația Medicilor din China în 2014 a arătat că peste 70% dintre medici au suferit abuz verbal sau vătămări fizice la locul de muncă. O examinare a tuturor cazurilor juridice privind violența împotriva profesioniștilor din domeniul sănătății, a constatat că bătaia, împingerea, abuzul verbal, amenințarea, blocarea porților și ușilor spitalului, spargerea spitalului sau a proprietăților private, au fost raportate ca cele mai frecvente tipuri de violență.

În India, violența împotriva lucrătorilor din domeniul sănătății și deteriorarea unităților de sănătate au devenit o problemă dezbătută la diferite niveluri, iar guvernul a făcut din violența împotriva personalului medical o infracțiune pedepsită cu până la 7 ani de închisoare, după diferite episoade de violență și hărțuire. 

Te-ar putea interesa și: Hărțuirea morală în domeniul medical. Tot ce trebuie să știi!

 În Germania, agresiunea sau violență severă au fost experimentate de 23% dintre medicii primari. În Spania, s-a înregistrat o creștere a magnitudinii fenomenului în ultimii ani. În Marea Britanie, Health Service Journal a constatat că 181 de trusturi ale NHS (Serviciul Național de Sănătate) din Anglia au raportat 56.435 de atacuri fizice asupra personalului în perioada 2016-2017. 

În SUA, 70-74% dintre atacurile la locul de muncă au loc în instituții de asistență medicală. În Italia, în doar un an, 50% dintre asistente au fost agresate verbal la locul de muncă, 11% au suferit violență fizică, 4% au fost amenințate cu o armă; 50% dintre medici au fost agresați verbal și 4% fizic. În Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Turcia, multe asistente au fost atacate fizic sau abuzate verbal la locul de muncă. Potrivit Asociației Medicale din Africa de Sud, peste 30 de spitale din Africa de Sud au raportat incidente grave de securitate în doar 5 luni în 2019, iar în Cape Town violența împotriva echipajelor de ambulanță este larg răspândită. 

În Iran, prevalența violenței fizice sau verbale la locul de muncă împotriva personalului serviciilor medicale de urgență este de 36, respectiv 73%. Organizația Mondială a Sănătății enumeră Australia, Brazilia, Bulgaria, Libanul, Mozambic, Portugalia, Thailanda drept alte țări în care au fost efectuate studii privind violența îndreptate împotriva personalului medical.

Citește și: Ce să faci dacă te simți discriminat la locul de muncă: ce spune Codul Muncii

Bullying-ul ca formă de violență la locul de muncă

Potrivit unei publicații a BMJ Open, bullying-ul este definit ca dezechilibru de putere între agresor și victimă, care ar putea evoca intenția de a provoca vătămări sau suferință. Este diferit de alte forme de violență la locul de muncă. Bullying-ul este un act de intenții deliberate și este repetitiv, în timp ce alte forme de violență la locul de muncă sunt adesea o reacție impulsivă la o situație stresantă emoțional. Actul de agresiune poate fi atât direct (agresiune fizică, hărțuire și transmiterea de comentarii ofensatoare), cât și indirect (răspândire zvonuri, umilitoare, acuzații false și acordarea de termene nerealiste). 

Comportamentul de agresiune este deosebit de ridicat în serviciile de asistență medicală. Prevalența în sectorul sănătății a fost raportată de la 3% la 8% până la aproximativ 40%, în funcție de definiția utilizată. Rapoartele de la NHS trust au arătat că 1/3 din personal: 44% din personalul de asistentă medicală, 37% din medicii în formare au suferit bullying și din SUA 84% dintre studenții la medicină au suferit de maltratare în timpul școlii de medicină. Mai recent, sondajele efectuate între 2005 și 2011 pentru personalul NHS au arătat o prevalență de 15%–18% care a crescut la 24% în 2012.

Care este statusul violenței împotriva medicilor în România?

În România, situația nu este cu puțin mai diferită față de celelate țări. În ceea ce privește situația medicilor români, un studiu realizat de Colegiul Medicilor din București arată că 85% din personalul medical intervievat a fost agresat verbal la locul de muncă, iar 10,2% s-au confruntat cu agresiuni fizice, însă mai puțin de jumătate dintre acestea au fost raportate la poliție.

Colegiul Medicilor din România (CMR) este cosemnatarul unei declarații europene privind violența împotriva medicilor. Rezoluția a fost semnată în data de 16 septembrie 2017, la Ljubljana, atât de CMR, cât și de alte asociații ale medicilor din 14 state din Europa Centrala si de Est. 

Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătații, republicată, prevede ca faptele de agresiune la adresa personalului din sistemul sanitar, de la amenințare până la vătămare corporală gravă, să fie pedepsite cu închisoarea, în funcție de gravitatea lor, de la 6 luni la 12 ani.

Te-ar putea interesa și: Codul Muncii: ce drepturi ai ca angajat

Care sunt consecințele bullying-ului?

În ciuda conștientizării publicului, a cercetărilor finanțate de guvern și a legislației anti-bullying, totuși, acesta continua să provoace în continuare probleme grave, uneori cu efecte dăunătoare atât asupra sănătății mintale a personalului medical, cât și asupra calității asistenței medicale din spitale. Impactul clinic al agresiunii în spitale poate provoca simptome psihosomatice în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății. Victimele agresiunii suferă de anxietate, pierderea autocontrolului, depresie, încredere în sine scăzută, stres la locul de muncă, nemulțumire față de profesie, nemulțumire față de viață, sindrom de epuizare, afectări musculo-scheletice, risc crescut de boli cardiovasculare, tentative de sinucidere și abuzul de droguri. Bullying-ul este considerat o amenințare de lungă durată pentru problemele psihologice și de îngrijire a sănătății, așa cum au arătat studiile publicate de Springer Link.  

Care sunt măsurile de combatere a violenței împotriva personalului medical?

Ce se poate face pentru a reduce escaladarea violenței împotriva specialiștilor medicali? Lucrătorii din domeniul medical din întreaga lume pledează în general pentru legi mai severe, dar este puțin probabil ca doar sancțiuninile mai aspre să rezolve problema. Foarte important, lipsesc dovezi privind eficacitatea intervențiilor de prevenire a agresiunii împotriva medicilor, iar o revizuire sistematică și o meta-analiză au constatat că puține studii au furnizat astfel de dovezi. Doar un studiu controlat randomizat a indicat că un program de prevenire a violenței a scăzut riscurile de violență de la pacient la lucrător și de rănire asociată în spitale, în timp ce rezultate contrastante în ratele violenței după implementarea programelor de prevenire a violenței la locul de muncă au fost observate din studii longitudinale.

Nu există dovezi cu privire la eficacitatea unei bune amenajări a locurilor și a politicilor de muncă menite să reducă timpii lungi de așteptare sau aglomerarea în zonele de așteptare. Sunt în mod clar necesare mai multe studii pentru a oferi recomandări bazate pe dovezi, iar cercetarea interdisciplinară cu implicarea antropologilor, sociologilor și psihologilor ar trebui încurajată. Cu toate acestea, anumite măsuri trebuie luate și pot fi corectate, în cazul în care se dovedesc a fi ineficiente în studiile efectuate corespunzător.

Iată aici un Ghid de abordare a pacientului agresiv și violent în unitatea de urgență

Măsurile de securitate sunt susținute de ani de zile și ar trebui luate pentru a proteja în special serviciile cele mai expuse riscului.

În primul rând, penuria de personal, atât de comună în spitalele publice din întreaga lume, ar trebui luată în considerare și ar trebui alocate fonduri sporite pentru a angaja mai mulți medici și asistenți. Prin urmare, durata fiecărei întâlniri cu pacientul ar fi mărită, în special în spitalele publice supraîncărcate, permițând acelor (deseori tineri) medici să dezvolte o relație semnificativă cu pacientul.

În al doilea rând, organizațiile de asistență medicală și universitățile ar trebui să îmbunătățească considerabil abilitățile de comunicare ale personalului sanitar actual și viitor pentru a reduce așteptările nerealiste sau neînțelegerea pacienților și familiilor.

Citește și: Ghid | Abilități și stiluri de comunicare în nursing: Dialogul empatic, esențial în relația asistent – pacient

 În al treilea rând, personalul medical care denunță orice violență verbală sau fizică ar trebui să fie pe deplin sprijinit de organizațiile lor medicale; acest lucru ar reduce problema uriașă a subraportării violenței la locul de muncă. Ar trebui organizate cursuri bune pentru ca personalul medical să învețe cum să identifice semnele timpurii că cineva poate deveni violent, cum să gestioneze situațiile periculoase și cum să se protejeze.

O comunicare promptă cu privire la întârzierile în furnizarea serviciilor ar trebui să fie oferită pacienților și rudelor acestora atunci când timpii de așteptare sunt lungi, deoarece anumite condiții sunt prioritare. Alarmele și camerele video cu circuit închis ar trebui amplasate în secțiile cu risc mai mare și în zonele în care medicii și/sau asistentele lucrează izolat. Trebuie impusă sancționarea violenței de către pacienți, rude sau vizitatori. Personalul ar trebui sporit și ofițerii de securitate ar trebui plasați, în special noaptea, în Posturi de Sănătate și Departamente de Urgență îndepărtate și la anumite ore (violența tinde să aibă loc noaptea, când sunt prezenți mai mulți pacienți sub influența drogurilor și a alcoolului); numărul de ture de noapte ar trebui limitat. Ar trebui depuse eforturi pentru a îmbunătăți satisfacția profesională a personalului sanitar. 

În cele din urmă, mass-media ar trebui să înceteze să contribuie la neîncrederea publicului larg față de personalul medical și instituții. Mulți pacienți raportează experiențele lor negative de îngrijire medicală către știri sau instituții media care sunt foarte interesate de aceste povești și de foarte multe ori nu verifică informațiile înainte de a le publica. 

Toți lucrătorii au dreptul să fie în siguranță la locul de muncă, iar lucrătorii din domeniul sănătății nu fac excepție. Trebuie combătută ideea că violența este inerentă muncii medicilor și asistentelor, în special în anumite secții; trebuie implementate măsuri urgente pentru a asigura siguranța tuturor medicilor în mediul lor și trebuie alocate resursele necesare. Nerespectarea acestui lucru va înrăutăți îngrijirea pe care sunt angajați să o furnizeze și, în cele din urmă, va afecta negativ întregul sistem de sănătate din întreaga lume.

Ești specialist medical și vrei un loc de muncă mai bine plătit? Înscrie-te gratuit pe MEDIjobs, iar noi îți vom aduce cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.