?>

INTERVIU | Monica Zinca, psihoterapeut de familie si cuplu: Toti, copii sau adulti, au nevoi emotionale neimplinite si rani nevindecate

INTERVIU | Monica Zinca, psihoterapeut de familie si cuplu: Toti, copii sau adulti, au nevoi emotionale neimplinite si rani nevindecate

Monica este un psihoterapeut aparte, care, pornind de la traumele sale, a ajuns in prezent sa ajute pe altii sa se vindece. Specializata fiind in probleme ce tin de co-dependente si infidelitate, marturiseste ca a observat cum oamenii se simt mai confortabil si se deschid mai mult cand stiu ca psihoterapeutul lor a trecut prin aceeasi situatie, reusind sa iasa din ea, cu ajutorul psihoterapiei. Subliniaza ca umanitatea pe care o reflecti, libertatea de a vorbi despre durerile, neputintele si fricile tale confera clientului un sentiment de siguranta.

In urma unei experiente profesionale indelungate alaturi de copii cu nevoi speciale, Monica a invatat ca un copil nu se repara, ci se asista, se accepta, se respecta, se ajuta si se intelege ca intreg, multe dintre dificultatile acestuia venind din relatia cu parintii, din modul de crestere si din mediul in care traieste. Din acest motiv a decis sa nu mai lucreze doar cu copilul, ci cu toata familia. Pentru parintii cu copii speciali considera ca pandemia nu a fost doar un stres, ci a devenit o binecuvantare, ei fiind fortati sa stea in casa mai mult timp alaturi de copiii lor.

In final, aceasta este de parere ca intre client si psihoterapeut nu este utila o relatie de prietenie si ca in domeniul sau de activitate calitatile de baza sunt empatia, flexibilitatea, moralitatea si rabdarea, alaturi de o informare continua despre cercetarile din domeniu si cunostinte din cel putin 5 domenii conexe.

Ai avut, o perioada buna din cariera, pacienti copii. Ce te-a determinat sa te indrepti catre adulti?

Inca lucrez cu copii, dar dupa multi ani in care am lucrat numai cu copii cu nevoi speciale, mi-am dat seama ca multe din dificultatile lor vin si din relatiile cu parintii lor, din modul in care sunt crescuti si din mediul in care traiesc. Si atunci m-am indreptat spre formarea in terapia sistemica de familie si cuplu. In felul acesta lucram la sursa, nu la efect. 

Terapia cu un copil implica, la mine, sesiuni si cu parintii (in rolul de parteneri si in rolul de parinti), si cu intreaga familie, parintii, copiii, uneori bunicii sau alte persoane de referinta in viata “copilului- problema”, cum il numeste familia (noi il numim “pacientul-tinta”, sau “pacientul-target”). Lucrez asa pentru ca modul in care parintii se raporteaza la copil influenteaza modul in care cel mic percepe realitatea, modul in care se comporta si in care se va dezvolta.

Nu accept in terapie numai copilul. Am incercat, dar ma simteam ca un ceasornicar: mi se aduce ceasul, eu il repar si-l dau inapoi reparat. Ori copilul nu e asa. Nu e defect. Nu se repara. Se asista, se accepta, se respecta, se ajuta, se intelege. Ca intreg.

Citeste si: INTERVIU | Gabriela Stroian, psiholog clinician si psihoterapeut

Este mai usor sa lucrezi cu copii sau cu adulti? Explica, te rog.

Daca sunt copii si adulti tipici, nu cu nevoi speciale, personal nu simt diferente. Si noi, adultii care avem traume nevindecate, suntem, din punct de vedere emotional, copii in trupuri de oameni mari. 🙂 Deci toti, copii sau adulti, au nevoi emotionale neimplinite si rani nevindecate. E destul de dificil insa lucrul cu copii cu nevoi speciale, de exemplu cu autism infantil, aflati la inceputul terapiei, care au comportamente agresive si nu comunica deloc. Dar e foarte frumos si provocator. 

Acum nu mai lucrez direct cu copiii cu nevoi speciale, ci ii ajut pe parinti sa lucreze cu ei. 

Pandemia a fost si o mare binecuvantare pentru parintii speciali, nu doar un stres. Multi dintre ei s-au apropiat de copiii lor, fiind fortati de imprejurari si nevoiti sa stea in casa atata timp, pentru ca centrele si cabinetele erau inchise.

Cat de important este, din punctul tau de vedere, ca un psiholog sa se specializeze pe tratarea unei anumite/unor anumite probleme?

Este foarte important. Pentru ca daca te imprastii in 5 domenii, risti sa nu fii specialist in niciunul. Daca insa te focusezi pe 1-2 domenii, ai timp si resurse sa te pregatesti foarte bine in acele 2 domenii. De exemplu, eu m-am specializat pe vindecarea traumelor cauzate de co-dependenta si Infidelitate. Atat. Nu lucrez cu persoane cu adictii, cu tulburari alimentare, sexuale, traume sexuale etc.  Sa ajut cu adevarat in 5 domenii nu as putea. Da, toti psihoterapeutii detin informatii din foarte multe domenii, dar nu ne specializam pe toate. E ca medicina: un chirurg stie medicina generala, dar cel mai bine stie sa taie :). 

Citeste si: INTERVIU | Cătălina Daniela Lazăr, psiholog clinician și psihoterapeut

Ai prezentat extrem de deschis povestea vietii tale. Consideri ca este util ca un psiholog sa impartaseasca informatii intime unui pacient? Ajuta la terapie?

Daca nu impartaseste pentru a se “ventila” el, inversand rolurile si transformandu-se el insusi in client pentru pacientul lui :), atunci a impartasi din experienta lui ajuta enorm, pentru ca oamenii au mai multa deschidere spre psihoterapeutii care s-au vindecat exact de traumele de care ei inca sufera. 

Nu-s adepta ideii: nu poti face terapie cu un om cu dependenta de alcool decat daca ai fost si tu candva dependent de alcool, pentru ca am trait “pe pielea mea” 🙂 vindecarea cu ajutorul unor specialisti care nu aveau exact traumele mele. Si m-au ajutat enorm. Insa niciunul din psihoterapeutii mei nu au adoptat imaginea de om perfect, care nu a suferit niciodata, care nu a gresit niciodata. Intotdeauna m-a ajutat umanitatea lor, faptul ca au normalizat suferintele si greselile mele si s-au prezentat ca fiind oameni imperfecti. 

Din practica, am observat ca cel putin in cazul codependentei, oamenii se simt mai confortabil si sunt mult mai deschisi cand stiu ca psihoterapeutul a fost candva si el codependent si a reusit sa iasa din relatiile toxice, cu ajutorul psihoterapiei. Toti care am trait ca si codependenti ne spunem intr-o zi, razand: “Si tu te-ai crezut Dumnezeu? Bun venit in club!” 🙂 E destula rusine si teama de stigmatizare cand ai stat poate zeci de ani in relatii disfunctionale si n-ai putut sa te smulgi din mijlocul lor. Omul se simte mai in siguranta cand stie ca si tu ai fost ca el. Cand te simte UMAN. Cand vede cat esti de liber sa vorbesti despre durerile tale, despre neputintele si fricile tale.

O formatoare a mea, cu peste 20 de ani de experienta in psihoterapie, mi-a spus odata, cand eram speriata de ce-ar putea crede lumea daca imi aude povestea: “Oamenii suferinzi n-au nevoie de roboti, ci de oameni ca ei. Cu suferinte. Ti-a fost data o sansa sa traiesti. Ai scapat din iad pentru ca altii te-au ajutat. Si acum tu nu dai mai departe ce ti-a fost dat? Lucreaza la frica asta a ta in psihoterapia ta personala si transform-o intr-o binecuvantare pentru altii.” De atunci, si-s peste 7 ani, lucrez impreuna cu frica asta :). Deja suntem prietene. 

Relatia psiholog-pacient trebuie sa fie una de prietenie? Sau este nevoie de un anumit grad de detasare?

Nu, nu trebuie sa existe prietenie intre psihoterapeut si pacient. O relatie de prietenie rupe obiectivitatea psihoterapeutului si respectul clientului pentru procesul psihoterapeutic. E necesar sa te detasezi de omul care iti cere ajutorul, altfel ii preiei trairile si nu ajuti, ci te identifici cu el. De exemplu, poti face front comun cu el impotriva anumitor persoane care l-au ranit si in felul acesta nu “operezi” trauma lui, nu scoti raul afara, nu il ajuti sa se schimbe si sa isi vindece traumele, ci pui un plasture peste adevarata lui rana. 

Citeste si: INTERVIU | Gheorghe Angelica Elena, psiholog clinician

Care a fost cea mai scurta durata a unei terapii? Dar cea mai lunga?

Daca nu vorbim de renuntarea clientului la terapie dupa primele 2-3 sesiuni, pentru ca inca nu era pregatit sa “munceasca” pentru vindecarea lui, cea mai scurta a durat 10 sesiuni. Nici nu cred in eficienta unei terapii cu mai putin de 10 sesiuni. Sunt psihoterapeut sistemic, deci lucrez cu intreg sistemul familial al clientului. Pentru a afla toate detaliile este necesar sa investesti timp calitativ. Cea mai lunga dureaza de 2 ani. 

Cum procedezi cand o sedinta dureaza mai mult decat timpul stabilit? Dar cand pacientul lipseste de la sedinta fara sa anunte?

De obicei imi stabilesc 15-20 de minute in plus pentru fiecare sedinta, pentru situatii de urgenta. Uneori oamenii vin cu suferinte atat de profunde, ca plang toata sesiunea sau ultima parte a sesiunii. Nu sunt de acord sa las omul sa iasa inainte de a se linisti. Daca am un client imediat, il anunt ca intarzii si ii cer scuze si imi asum decalarea programului. Dar de obicei anunt clientii de la inceput: marja de timp de 15 minute, daca este vreo urgenta. 🙂 

Cum te-ai adaptat la sedintele de terapie in perioada pandemiei? Care a fost cea mai dificila provocare?

Pandemia a fost o binecuvantare pentru mine pentru ca demult imi doream sa trec in online jumatate din timp, dar nu am avut curaj. Cand am fost nevoita, insa, cea mai mare provocare a fost sa ma obisnuiesc cu Zoom-ul 🙂 si cu asistarea omului aflat in suferinta, din spatele unui ecran. Desi eu am lucrat in terapia personala si online si fata in fata si ambele variante m-au ajutat, a fost destul de dificil emotional, pentru mine ca psihoterapeut, sa nu mai simt omul. Respiratia lui, limbajul intregului corp, imposibilitatea de a atinge femeia aceea cand are nevoie…

Citeste si: INTERVIU | Lidia Stoica, Psiholog clinician

Ce calitati are un bun psiholog, din punctul tau de vedere?

Empatia, flexibiliatea, moralitatea si rabdarea. Omul lipsit de empatie (narcisicul) nu poate ajuta pe nimeni pentru ca el se crede centrul universului si ii judeca pe toti. Omul inflexibil nu e dispus sa incerce si parerea altor specialisti ori sa actioneze in functie de nevoile clientului. E foarte rigid, foloseste numai tehnicile invatate candva si nu e dispus sa invete altceva. Omul imoral nu va tine cont de adevar, de emotie si de norme, ci va actiona doar pe baza ideii de castig: bani, statut etc. Omul nerabdator nu va putea asista un client cu traume profunde, care au nevoie si de ani de zile de psihoterapie pentru a fi vindecate.

Sunt pareri care sustin ca in Romania numarul psihologilor este prea mare. Ce parere ai despre aceasta afirmatie?

N-as spune ca sunt prea multi, eu cred ca e nevoie de cat mai multi. 🙂 Insa am auzit multi oameni plangandu-se de numarul prea mare, referindu-se ca acum oricine merge la un curs poate primi o diploma fara sa i se testeze si altceva decat cunostintele acumulate. De exemplu, un psihoterapeut are nevoie de sute de ore de lucru cu sine, cu psihoterapeutul lui personal, si de supervizare cu un psihoterapeut cu experienta, inainte sa inceapa sa practice pe cont propriu. Un psihoterapeut care are doar diploma, fara aceste sute de ore de “dezvoltare personala”, de grup si individuala (nu doar de grup), nu poate sustine un om suferind, in procesul lui de vindecare, oricat de sanatos ar fi fost mediul in care a trait el. Din pacate, apar si tot mai multi “pseudo-psihoterapeuti” care promit vindecari miraculoase, cu tot felul de “hocus-pocus-uri”. 

Citeste si: INTERVIU | Cristina Dimitrescu, psiholog clinician si psihoterapeut: „Daca relatia psihoterapeut-pacient nu este construita pe o relatie de incredere, terapia nu functioneaza”

 De ce are nevoie un psiholog ca sa se echilibreze? De unde isi preia energia?

Are nevoie in primul rand de propriul lui psihoterapeut. De acel umar pe care sa planga, de acel om neutru si totodata empatic, care sa-l asculte fara sa-l judece si care sa-l asiste. Apoi are nevoie de colegi de breasla cu care sa impartaseasca frustrari, frici, idei si din experienta carora sa invete mereu si mereu. Apoi are nevoie de multa informatie sanatoasa din domeniul sanatatii mintale. Informatia e puterea oricarui om, cu atat mai mult a unui psihoterapeut. El trebuie sa fie mereu la curent cu ultimele cercetari in domeniu.

Daca ai putea oferi un sfat unui psiholog aflat la inceput de drum, care ar fi acela?

Sa invete incontinuu. Nu trebuie sa te specializezi, cum am spus, pe 5 domenii. Dar trebuie sa ai cunostinte din cel putin 5 domenii 🙂 conexe. Pentru ca te vei lovi de foarte multe in practica. Eu mi-am dat seama acum ceva vreme ca am nevoie de ceva cunostinte de drept. Nu voi fi niciodata avocat, dar in meseria de psihoterapeut nu-ti permiti sa nu fugi repede la informatii care iti pot fi de folos intr-un caz.

Ești specialist medical și vrei un loc de muncă mai bine plătit? Înscrie-te gratuit pe MEDIjobs, iar noi îți vom aduce cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Despre Autor

MEDIjobs

MEDIjobs este lider in Romania in domeniul recrutarii din sanatate. Recrutam specialisti medicali din Romania pentru Romania si trimitem oferte de job personalizate catre specialistii care se inregistreaza in platforma noastra. Ofertele trimise sunt bazate pe experienta specialistilor medicali, abilitatile lor, dar si salariul pe care si-l doresc. Procesul de inregistrare este RAPID, USOR si GRATUIT. Creeaza-ti contul astazi.

Facebook Comment