INTERVIU | Cătălina Daniela Lazăr, psiholog clinician și psihoterapeut

Am făcut cunoștință cu psihologia ca știință în clasa a X-a când am avut-o ca și materie în program. Mi-a plăcut încă de atunci dar nu știam pe vremea aceea că voi deveni psiholog. Pană în clasa a X-a îmi amintesc că eram curioasă de ce unii oameni ajung la maturitate să se comporte într-un fel și alții în alt mod. Îmi puneam tot felul de întrebări și mai târziu, în cadrul cursurilor de la facultate și mai apoi în cadrul formărilor am găsit unele răspunsuri. În clasa a XII-a m-am decis să dau admiterea la facultatea de Psihologie și așa a început această frumoasă călătorie. 

Am terminat facultatea de Psihologie și Științele Educației, apoi am urmat cursuri pentru a lucra cu copiii cu autism. În paralel am făcut masterul de Psihologie în Domeniul Securității Naționale. După aceea mi-am clarificat mai bine în ce palier al psihologiei vreau să mă îndrept și am finalizat cursurile masterului de Psihodiagnoză Cognitivă și Consiliere Psihologică și formarea pentru psihoterapie integrativă din cadrul Institutului European de Studii pentru Terapia Copiilor și a Adolescenților (IESTCA). De asemenea am terminat formarea de scurtă durată pe lucrul cu familii și anume Terapia Sistemică. Cu siguranță lista nu se va încheia aici… 

1. Pentru început, aș vrea să îmi spui câteva cuvinte despre pasiunea pentru psihologie

Cred că aveam o înclinație către psihologie de când eram mică, dar nu o conștientizam la vremea aceea. Cu timpul au apărut mai multe întrebări despre mine și despre cei din jurul meu. Așa că la finalul clasei a XII-a am luat decizia să mă înscriu la examenul de admitere al facultății de Psihologie. 

2. Ai o definiție personală a PSIHOLOGIEI? 

Pentru mine psihologia este o știință care se ocupă cu studiul creierului, al comportamentului, al funcțiilor și proceselor mentale, al emoțiilor și care ne ajută să ne cunoaștem, să ne înțelegem mai bine atât pe noi cât și pe cei din jur, dar ne ajută să și evoluăm.

Citește și: INTERVIU | Mariana Cosenco, psiholog clinician

3. Ce calități trebuie să îndeplinești pentru a deveni un psiholog cât mai bun? 

Calitățile pe care ar fi bine să le dețină un psiholog, din punctul meu de vedere sunt: să fie uman, cald, empatic, deschis, dornic să învețe, curios, să iubească oamenii, să aibă și puțin umor, să respecte persoana ce îi deschide ușa cabinetului, să fie autentic, răbdător.

4. Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă un psiholog? De ce se teme un psiholog? 

Hmm…îmi este greu să spun ce confruntări întâmpină colegii mei, pot să spun ce provocări am avut și mai am eu. Din dorința de a face totul bine și corect puneam foarte multă presiune pe mine, îmi doream rezultate imediate dar cu timpul am învățat că procesul psihoterapeutic este ca un dans în doi, este o relație cu dublu sens la care parteneri sunt eu și persoana din fața mea (copil, adult, familie) și că este necesar să merg în ritmul lui.

5. Cât de important consideri că este ca pacientul să aibă încredere în psihologul sau?

Pentru mine este foarte importantă relația pe care o creez alături de cel care vine la mine. Studiile au arătat că o terapie reușită are la bază o relație psihoterapeut-client care se caracterizează prin: încredere, empatie, acceptare, autenticitate. Întrucât relația este o construcție și îmi doresc ca acea construcție să fie una solidă, încrederea este un pilon foarte important.

6. Ce se întâmplă când un psiholog/psihoterapeut se implică prea mult? Dar când se implică prea puțin? 

Privesc actul terapeutic ca o călătorie, în care psihoterapeutul îl conduce pe client pe drumul care să îl ajute să ajungă la destinația dorită. Uneori drumul este mai anevoios, alteori mai ușor. Cred că dacă psihoterapeutul se implică prea mult este posibil să meargă înaintea clientului, iar clientul să nu mai muncească așa de mult. Ca și cum psihoterapeutul este un antrenor de sport iar clientul stă pe un fotoliu, antrenorul aleargă și clientul stă pe fotoliu. Este posibil oare ca cel care stă pe fotoliu să slabească? Răspunsul este de la sine înțeles. Iar dacă psihoterapeutul se implică prea puțin cred că apare superficialitatea. Într-adevăr, fiecare client este diferit și psihoterapeutul va fi atent la cel din fața lui și la ritmul acestuia.

7. Au fost situații în care te-ai simțit depășită? Cum ai procedat? La cine sau la ce ai apelat?

Sigur că au fost și cred că vor mai fi. Mă ajută mult ședințele de supervizare, intervizare și cărțile de specialitate.

Citește și: INTERVIU | Andreea Cornea, psiholog clinician

8. Are nevoie psihologul de un psiholog? 

În primul rând psihologul are nevoie de un proces propriu de dezvoltare personală înainte de a ajunge să profeseze, după aceea depinde de fiecare. Eu merg în continuare la psiholog, mă ajută foarte mult să am o persoană cu care să analizez ceea ce întâmpin la cabinet dar și în viața personală și apoi să găsim soluțiile potrivite împreună și să am o igienă mentală.

9. Care dintre următoarele medii consideri că este mai potrivit pentru a se cunoaște omul mai bine: contacte interpersonale, experiențe culturale, proiecte și activități?

Potrivit abordării psihoterapiei integrative relaționale cunoașterea și dezvoltarea sinelui se realizează în relatie: relația sinelui cu corpul (din punct de vedere biologic), relația sinelui cu sinele (din punct de vedere intra-psihic), relația sinelui cu alții (din punct de vedere inter-personal), relația cu rasa, cultura, naționalitatea (din punct de vedere inter-cultural), relația sinelui cu natura (din punct de vedere ecologic), relația sinelui cu transcendența (din punct de vedere transcendental). Întrucât toate aceastea se află în inter-relaționare, toate mediile scrise mai sus, sunt importante pentru a se cunoaște omul mai bine.

10. Ce înseamnă o carieră de succes pentru tine? 

Succesul în carieră pentru mine înseamnă fiecare reușită a celor ce îmi solicită ajutorul, să le pot oferi informații din ceea ce am învățat și experimentat  și astfel să știu că am ajutat și eu ca viața lor să fie mai sănătoasă și mai armonioasă. 

11. Ai putea să ne recomanzi o carte sau mai multe din domeniul psihologiei pe care ar trebui să le citim și care crezi că ne pot învăța ceva special?

Voi lăsa o listă de cărți care mie îmi sunt foarte utile:

• Comoara ascunsă – Violet Oaklander
• Ferestre către copiii noștrii – Violet Oaklander
• Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor – Peter A. Levine, Maggie Kline
• Terapia prin joc – Garry L. Landreth
• Părinți liniștiți, copii fericiți – Cum să înlocuim țipetele cu conectarea – Laura Markham 
• Creierul copilului tău – Daniel Siegal
• Darurile imperfecțiunii – Brene Brown
• Vindecarea copilului interior – Stefanie Stahil

Citește și: INTERVIU | Dobre Ana Maria, psiholog clinician și psihoterapeut

12. Povestește-ne un caz care te-a impresionat sau care ți-a rămas în memorie. 

Fiecare caz are un loc aparte în sufletul meu, de la fiecare persoană în parte am avut și am ce învăța, de aceea îmi este greu să spun că am un caz preferat. Pot spune însă că îmi place foarte mult ceea ce fac.

13. Ce sfat ai pentru cei care vor să aleagă acest domeniu, al psihologiei?

În primul rând le-aș recomanda să facă un test de orientare vocațională pentru a se asigura că această profesie li se potrivește. Apoi să lucreze la dezvoltarea lor personală și să fie pregătiți pentru o “călătorie” lungă, uneori grea dar foarte frumoasă. După aceea să se informeze asupra a ceea ce implică această profesie: cursuri, formari, acreditări, etc.

Ești psiholog și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.