INTERVIU | Gheorghe Angelica Elena, psiholog clinician

INTERVIU | Gheorghe Angelica Elena, psiholog clinician

Gheorghe Angelica Elena urmează cursurile de Master pentru Psihologie aplicată în domeniul Securității Naționale, din cadrul Universității Ecologice, din București. De asemenea, este psiholog clinician. M-am întâlnit cu ea și am povestit despre pasiunea ei, psihologia și ceea ce înseamnă pentru ea.

„Am 23 ani, am terminat facultatea de Psihologie în cadrul Universității Ecologice din București, în 2016, acum studiez masterul pe Psihologie clinică tot aici. Pe lângă master, urmez și supervizarea pe clinică, dar totodată fac și un curs de formare profesională la APADSN, specializarea Psihologie aplicată în domeniul Securității Naționale.

Aveam cunoștințe despre această ramură, încă din liceu îmi plăceau foarte mult orele de psihologie, sociologie, filozofie. Fun fact: am fost singura persoană din două licee care a dat Bacalaureatul la sociologie. Nu am fost foarte susținută în vederea alegerii acestei materii, dar am fost foarte încrezătoare în mine și în capacitățile pe care le am. Atunci pot spune că a fost momentul care m-a determinat să aleg drumul psihologiei.”

Citește și: INTERVIU | Dobre Ana Maria, psiholog clinician și psihoterapeut

1. Pentru început, aș vrea să îmi spui câteva cuvinte despre pasiunea pentru psihologie. 

Așa cum am povestit mai sus, încă din adolescență îmi plăceau foarte mult povestirile pe care le auzeam la orele de clasă, acestea aveau un iz psihologic care pe mine mă intriga și voiam să ascult din ce în ce mai mult.

2. Ai o definiție personală a PSIHOLOGIEI?

Din punctul meu de vedere, psihologia este știința care studiază fenomene, comportamente ale psihicului. Totodată, consider că psihologia nu trebuie să fie metodică, ci mai degrabă să se muleze pe înțelegerea proceselor și activităților psihice.

3. Ce calități trebuie să îndeplinești pentru a deveni un psiholog cât mai bun? 

În primul rând, să fi un observator fin, să știi să asculți, să ai o capacitate extraordinară de analiză. Iar în al doilea rând și cel mai important aspect din punctul meu de vedere este inteligența emoțională.

Putem cunoaște o mulțime de metode și tehnici, dar dacă pentru cel din fața noastră nu funcționează, atunci inteligența emoțională ar trebui să ocupe locul primordial. Aceasta utilizează informațiile emoționale cu scopul de a gestiona relațiile interpersonale într-un mod empatic și eficient.

4. Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă un psiholog? De ce se teme un psiholog?

Fiecare psiholog are temerile lui. De exemplu, se poate teme să nu dea greș în raport cu relația terapeutică, să îndrume pacientul greșit încât să-i influențeze viața negativ, să nu aibă un impact inadecvat asupra pacientului, toate aceste temeri conturează anxietatea de performanță. 

5. Cât de important consideri că este ca pacientul să aibă încredere în psihologul său? 

Fără dar și poate, cel mai important. O relație terapeutică stabilă se formează încă de la primele ședințe, bineînțeles psihologul trebuie să inițieze această relație, să fie pe aceeași lungime de undă cu pacientul, să-l facă să se simtă confortabil, pacientul fiind cel mai important în această relație. Totodată pacientul trebuie să fie îndrumat de către psiholog spre a găsi rădăcini, să gândească constructiv și să găsească propriile variante, pe lângă cele discutate în ședințe. 

Citește și: INTERVIU Daniela Dumitrescu, psiholog clinician şi terapeut acreditat în metoda ESPERE

6. Ce se întâmplă când un psiholog se implică prea mult? Dar când se implică prea puțin? 

Un psiholog bun nu o să se implice niciodată prea mult sau prea puțin. Mai sus spuneam de inteligența emoțională, da, empatia este bună dar în limite normale, atât cât să îl înțelegi și să îl îndrumi pe cel de lângă tine mai bine. Atunci când te implici prea puțin cu ce îl poți ajuta pe cel de lângă tine? Cum îl poți înțelege? Această relație trebuie să fie ținută în balanță, implicându-te se pierde obiectivitatea, cât și relația terapeutică.

7. Au fost situații în care te-ai simțit depășită? Cum ai procedat? La cine sau la ce ai apelat?

Da, pe toată perioada vieții învățăm. Învățând din greșeli învățăm să creștem mai frumos. Când un psiholog se simte depășit se caută în primul rând pe sine, apelează la dezvoltarea personală de care a avut parte și vede unde și ce a omis. Totodată, în acest domeniu nu există competiție, așadar există oricând varianta de a se consulta cu alți colegi, bineînțeles obiectiv.

8. Are nevoie psihologul de un psiholog? 

Cea mai frecventă întrebare pe care am primit-o în ultimul timp.

Răspunsul meu este DA. Ca psiholog nu ești scutit de la a fi om, așadar cu toții avem probleme. De asemenea, un prim pas înainte de a fi psiholog, ar fi de preferat să faci câteva ore de dezvoltare personală.

Citește și: INTERVIU | Andreea Cornea, psiholog clinician

MEDIjobs
9. Care dintre următoarele medii consideri că este mai potrivit pentru a se cunoaște omul mai bine: contacte interpersonale, experiențe culturale, proiecte și activități?

Toate cele de mai sus, dar în special contactele interpersonale deoarece datorită lor se formează relațiile de prietenie, de dragoste. Lumea acestor relații este bogată și diversă, persoanele devin mai bune.

De asemenea, dată fiind situația actuală, personal încurajez oamenii să nu renunțe la aceste relații și să profite într-o oarecare limită de rețelele de socializare, în sensul de a păstra aceste relații , atât telefonic, dar și online.

 10. Ce înseamnă o carieră de succes pentru tine?

Pentru mine o carieră de succes înseamnă să fii pasionat cu adevărat de ceea ce faci, este cea care îți valorifică talentul, dar cel mai important independența. Când ajungi să îmbini plăcerea de a ajuta cu independența financiară, consider că ești pe drumul cel bun, mulțumit pe toate planurile, atât emoțional cât și economic.

 11. Ai putea să ne recomanzi o carte sau mai multe din domeniul psihologiei pe care ar trebui să le citim și care crezi că ne pot învăța ceva special?

Da! Cu siguranță am câteva cărți care sper să aibă un impact pozitiv asupra voastră.

Acestea sunt:

Norman Vincent Peale – Forța gândirii pozitive, 

Daniel Goleman – Inteligența emoțională

Brené Brown – Darurile imperfecțiunii

Mark Manson – Arta subtilă a nepăsării 

Citește și: INTERVIU | Mariana Cosenco, psiholog clinician

12. Povestește-ne un caz care te-a impresionat sau care ți-a rămas în memorie.

Un caz care m-a impresionat a fost cu siguranță cazul lui Alexandru, un băiețel de 7 ani cu autism. Nu era verbal, cu probleme mari de comportament, foarte agresiv. Însă, ceea ce m-a impresionat mai mult au fost părinții. Nu voiau ca cel mic să facă terapie, nu se lăsau convinși sub nicio formă că Alex are o problemă care se poate rezolva cu ajutorul psihologului.

Părinții credeau că totul este de natură divină, Dumnezeu îi pedepsește pentru ceva ce au făcut în trecut, îl duceau la diferite slujbe, biserici, mănăstiri, casa lor era plină de icoane. Viața lor de fapt nu mai era viață, nu mai aveau simțul timpului, relația de cuplu era pierdută, asistam la o degradare constantă a familiei, ceea ce era un paradox: aveau nevoie de ajutor, dar nu se lăsau ajutați.

 13. Ce sfat ai pentru cei care vor să aleagă acest domeniu, al psihologiei?

Să aleagă acest domeniu doar dacă sunt cu adevărat pasionați și vor să îndrume cât mai mulți oameni spre reușită. Avem destui psihologi care vor să aibă calificarea aceasta pentru bani sau pentru a-și rezolva unele probleme interioare, deși nu despre asta este psihologia.

Ești psiholog și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Despre Autor

Daniela Eremia

Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.

Facebook Comment