INTERVIU | Dr. Costin Duțu, Medic Primar Chirurgie Generală în cadrul Royal Hospital: Nu de eroi avem neapărat nevoie, ci de oameni conștiinciosi care să își facă meseria riguros

Numește medicina un mod de viață, nu o simplă profesie, pe care a ales-o după ce a cunoscut-o, ca pe o primă iubire. Tot alegere a fost și de a o practica în România, pentru că viața înseamnă și familie. Întrebat fiind care este secretul unei operații reușite, Dr. Costin Duțu subliniază că este mult mai important ca medic să faci tot ce depinde de tine și să fii onest cu pacientul, cu aparținătorii și mai ales cu tine însuți.

Cu privire la calitățile necesare unui medic, Dr. Duțu menționează triada competență-empatie-comunicare, atrăgând atenția că fără prima nu se poate porni în viața de chirurg. Iar fără ultimele două există riscul să nu ți-o împlinești și să ai mai multe operații reușite decât pacienți vindecați. De asemenea, acesta este de părere că dacă alegerea tipului de operaţie se poate face de către echipa medic-pacient, alegerea locului în care se practică aceasta constituie exclusiv dreptul bolnavului, iar medicul trebuie să ȋi respecte dorinţa.

Pentru că meseria de chirurg cere disponibilitate și imaginație, luciditate, obiectivitate și rigoare, fiind prin ea însăși o pasiune de devenire care nu de puține ori impulsionează orgoliul, domnul doctor o echilibrează prin ceea ce numește pasiune de revenire, scrisul.

De când ați știut că doriți să deveniți medic? Ce v-a inspirat către acest domeniu de activitate?

O să ȋncepem cu un răspuns neconvențional.  Am ȋnţeles acest lucru cu adevărat după intrarea ȋn facultate, ca student, când am intrat prima dată ȋntr-o sală de operaţie. Abia atunci am realizat că medicina este un mod de viaţă, nu o simplă profesie. Nu poţi iubi fără să cunoşti, mai ȋntâi.

Ați efectuat diverse cursuri de specializare și perfecționare în străinătate. De ce ați ales totuși să continuați să practicați medicina în România?

Am ales mai curând să nu plec. Viaţa ȋnseamnă nu numai profesie, ci şi familie. Părinţii, fratele meu, familia mea sunt aici. Și, ȋn plus, sunt ȋndrăgostit iremediabil de limba română, iar pentru a cunoaşte subtilităţile bolii unui pacient este necesar să cunoşti nuanţele limbii ȋn care vorbeşti cu el şi cu colegii.

Citește și: Dr. Mihai Craiu: Cum te poate ajuta lucrul cu copiii să devii un medic lider mai bun

Care sunt calitățile necesare unui medic? Dar ale unui chirurg?

Pe lângă a opera, meseria de chirurg ȋţi cere să consulţi pacienţii, studenţii te vor profesor, aparatele din sală te cer inginer, boala apelează la tine ca judecător, drepturile tale au nevoie să fii avocat, iar câteva noţiuni de PR sunt utile. Să nu uităm de complexa și nevăzuta psihoterapie efectuată asupra pacienților şi a aparținătorilor, ȋn lipsa cuiva dedicat acestui subiect. De altfel, Academia Chirurgilor Americani definește un medic bun prin triada competență-empatie-comunicare. Fără prima componentă, nu se poate porni în viața de chirurg. Fără ultimele două, riști să nu ti-o împlinești şi să ai mai multe operaţii reuşite decât pacienţi vindecaţi.

Practicați medicina și în sistemul public, dar și în cel privat. Care sunt avantajele și dezavantajele fiecăruia?

Fiziologia si anatomia umană nu se schimbă și, ca atare, nici tehnica chirurgicală, indiferent de mediul în care o practici. De asemenea, relația-medic -pacient trebuie să aiba niste coordonate bine stabilite care nu se modifică după adresa unde consulţi sau operezi.

Dincolo de acest contact nemijlocit si neschimbat cu plaga si cu pacientul sunt diferențe legate evident de volumul și de ritmul de muncă, de complexitatea cazurilor, în gărzi si în afara lor, de confortul pacienţilor. Atenţie, ȋnsă, acest confort nu poate fi definit prin simpla curăţenie sau eleganţă a camerei de spital, ci prin liniştea interioară pe care o apreciază doar pacientul ȋnaintea unei etape importante din viaţa lui.  Dacă alegerea tipului de operaţie se poate face de către echipa medic-pacient, alegerea locului în care se practică aceasta este, în opinia mea, exclusiv dreptul bolnavului, iar medicul trebuie să ȋi respecte dorinţa. Ceea ce contează, la sfârșitul unui caz tratat, este zâmbetul pacientului și al medicului.

Cât de importantă este aderarea la diverse asociații și organizații profesionale pentru un medic? Cât de mult ajută acestea la dezvoltarea profesională?

Dincolo de o explicaţie scolastică legată de continua formare şi perfecţionare, aş spune că medicina şi mai ales chirurgia te pun zilnic ȋn faţa unor ȋntrebări. Aceste ȋntâlniri ne confirmă că avem aceleaşi interogări, aceleaşi preocupări şi ne pot oferi răspunsuri comune după ce ne comunicăm ce a mers bine şi, mai ales, ce nu a mers bine.

Pe ce principii trebuie să se bazeze colaborarea cu restul echipei medicale în sala de operații (asistenți, alți medici etc.)?

Termenul de echipă nu este ȋntâmplător, el descrie ȋn primul rând un angrenaj al cărui obiectiv comun este binele pacientului. Modul ȋn care acest obiectiv este dus apoi la ȋndeplinire presupune o filosofie procedurală enunţată clar de către liderul echipei şi asumată de către membri; sau cum spun americanii, “the way things are done in this team” – ȋn echipa asta lucrurile se fac ȋn acest fel. Fiecare ar trebui să respecte tehnicile de comunicare ȋn sala de operaţie (ei bine, da, există aşa ceva, sunt inspirate din cele ale echipajului unui avion), să existe o coordonare a sarcinilor şi un climat interpersonal sigur. Să nu uităm de feedback (fără echivalent ȋn limba română, drept pentru care a fost introdus ca atare ȋn DOOM). Eu l-aş traduce prin triada reevaluare, reflecţie, învăţare, valabilă atât pentru lider cât şi pentru membri.

Care este secretul unei operații reușite?

Dacă l-aş şti, aş face numai operaţii reuşite. Este mult mai important să faci TOT ceea ce depinde de tine şi să fii onest cu pacientul, cu aparţinătorii şi mai ales cu tine ȋnsuţi.

Te-ar putea interesa și: INTERVIU | Dr. Tiberiu Paul Neagu, Medic Specialist Chirurgie Plastică: Arta constă în a înțelege ce înseamnă de fapt frumosul pentru fiecare pacient

Ați avut vreodată vreun pacient pe care nu ați dorit să îl operați? Care ar fi motivele pentru care ați refuza o operație?

Sigur. Sunt trei situaţii aici, Prima apare când nu obţin consimţământul informat al pacientului ȋn legătură cu riscurile inerente ale unei intervenţii chirurgicale. A doua când consider că intervenţia respectivă ȋmi depăşeşte competenţa, uneori ȋn ciuda insistenţelor pacientului. Ultima, din fericire foarte rar, când pacientul a fost agresiv sau ireverenţios la adresa mea sau a echipei.  Sigur, situaţia e valabilă când nu e o urgenţă şi de fiecare dată pacientul trebuie ȋndrumat cât mai rapid către un alt coleg.

Cu siguranță ați avut și cazuri medicale dificile sau pe care le-ați considerat imposibil de rezolvat. Povestiți-ne, vă rog, unul care v-a rămas în memorie.

Fiecare caz este o experienţă de viaţă pentru medic, o ieşire zilnică din “zona de confort” atât de plimbată prin conversaţiile lumii de azi. Dincolo de cazurile dificile rezolvate cu bine te marchează mai curând cele ȋn care nu poţi influenţa evoluţia, orice ai face şi orice ai şti. Ce poţi spune unei fete de 26 de ani, cu doi ani de chimio şi radioterapie cu un caz deasupra resurselor chirurgicale care sângerează sub ochii tăi şi ai mamei? Astfel de cazuri ne aduc aminte de lucrurile cu adevărat importante din viaţă.

Credeți în educația medicală a pacientului. Cum poate contribui un medic în general, în special un chirurg, la această educație?

În epidemia de ignoranță în care era cufundată România rurală a sfârșitului de secol 19, Spiru Haret, Ministru al Instrucțiunii Publice de 3 ori la cumpăna veacurilor, găsea în învățători apostolii împrăștierii luminii la sate. Îi însărcina nu numai cu alfabetul care luase locul lui azbuchevedeglagodobreistevetezelu lui Creangă. Învățătorii se interesau de sărăcia familiei, combăteau superstiții (fakenews-uri?) nocive și aduceau în ogrăzi pe lângă carte, și săpunul.

În lumea satului învățătorii au devenit, alături de preoți, oamenii cu care te sfătuiai pentru viitorul copilului (Moromeții, Marin Preda) sau dobândirea pământului (Ion, Liviu Rebreanu). De ce? Pentru că oamenii îi percepeau ca fiind dintre ei. Medicii nu au avut această șansă, fie din cauza identificării lor ca “străinași”, fie a distanței inevitabile a limbajului profesional. Au rămas în turnul de fildeș al stetoscopului și parafei, considerând adeseori că medicina e o dogmă ce trebuie să rămână între zidurile cetății.

Cum s-a văzut ȋn ultimii doi ani, nu de eroi avem neapărat nevoie, ci de oameni conștiinciosi care să își facă meseria riguros, chiar și atunci când ea presupune riscuri majore. Nici medicii nu își doresc acest titlu, care îi ridică pe un soclu, departe de resurse și aproape de o cruce. Acum, când regulile jocului epidemiologic au intrat în seama jucătorilor, noi, oamenii medicinei, nu putem trece iar pe banca de rezerve. E nevoie de antrenori-jucători.

Luni, ani de acum și poate toată viața trebuie și, mai mult, AVEM NEVOIE să contribuim la educația medicală a oamenilor. Să le spunem că să te speli pe mâini, să nu te înghesui la o coadă, să porți mască atunci când ești bolnav e cel puțin la fel de important cu înțelegerea unui text sau cu rezolvarea unei ecuații. Să promovăm activ necesitatea cursurilor de prim ajutor, de explicare a relaţiei corecte medic-pacient, ȋncă din clasele primare. La vârstele fragede se pot ȋnţelege cel mai bine drepturile şi obligaţiile pacientului, nu ȋn ultimul rând pentru a diminua acea imagine de “bau-bau” sădită ȋn mintea copiilor. V-aţi gândit vreodată, ȋn contextul actual, cât de mult a contat ȋn atitudinea populaţiei vorba auzită ȋn copilărie “dacă nu eşti cuminte, vine doctorul şi ȋţi face injecţie”?

Citește și: INTERVIU | Dr. Sandra Iordache, Medic Specialist Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva: Nu cred in tipare sau standarde ale frumusetii, ci doar in frumusetea fiecaruia dintre noi

Sunteți implicat și în activitate literară, nu doar medicală. Aţi publicat două cărţi, Incizie printre cuvinte ( Ed. Etnous 2015) şi Sutura de gând (Ed. Rao 2020), ambele tratând relaţia medic – pacient, dar şi universul interior al fiecăruia dintre ei. Cum se ȋmbină cele doua pasiuni?

Meseria de chirurg cere, nimic nou sub soare, ştiinţă, concentrare şi dedicare integrală atunci când o practici. Cere disponibilitate şi imaginaţie, dar şi luciditate, obiectivitate şi rigoare. Este, prin ea ȋnsăşi, o pasiune de devenire. Medicii şi mai ales chirurgii sunt oameni pasionaţi până spre (şi nu neapărat la) perfecţiune.  Sunt la fel şi ȋn afara programului operator. Unii sunt la curent cu toate gadget-urile din IT, alţii ȋţi descriu la milimetru componentele şi performanţele  maşinilor sau datele istoriei universale. Unii sunt vânători, pescari sau globetrotteri, alţii cântă la vioară, pictează sau se ȋnflăcărează când discută despre minuni ale lumii. Fiecare se dăruieşte pasiunii lui nu ca să uite de chirurgie, ci pentru a reveni, după atâtea existenţe străine invadate, la el ȋnsuşi. Pentru a evita tentaţia de Dumnezeu spre care ȋl poate ȋmpinge orgoliul şi, nu de puţine ori, mitul salvatorului atât de cultivat ȋn societatea românească. Pentru a putea opera apoi din nou ca un om şi nu ca o divinitate, conştient că Olimpul poate deveni oricând un Vezuviu.

Pasiunea mea de revenire este scrisul. Acasă, la plimbare…sau la semafor (traficul…). Important este să separi cu acurateţe ȋn timp şi spaţiu cele două pasiuni, exact cum ai separa două planuri musculare fără sângerare.

Care este cel mai important lucru pe care l-ati invatat despre chirurgie in cariera dvs. profesionala?

Că pacienți sau medici, suntem oameni. Unici, atât în alcătuirea noastră fizică, pe care o purtăm la diverse consultaţii, cât mai ales în cea interioară, pe care de multe ori o ignorăm, prea ocupați cu palpabilul vieții. Că, precum  în orice relație în care apar probleme, nu medicul sau pacientul sunt vinovații, ci  comunicarea  dintre ei. Și, mai ales, că explorarea, chirurgicală sau sufletească a acestui “infinit mic” care e omul, e cel puţin la fel de importantă ca explorarea infinitului mare. Uneori, adâncul unui om e mai ȋndepărtat decât faţa nevăzută a lunii.

Ești specialist medical și vrei un loc de muncă mai bine plătit? Înscrie-te gratuit pe MEDIjobs, iar noi îți vom aduce cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

MEDIjobs

MEDIjobs este lider in Romania in domeniul recrutarii din sanatate. Recrutam specialisti medicali din Romania pentru Romania si trimitem oferte de job personalizate catre specialistii care se inregistreaza in platforma noastra. Ofertele trimise sunt bazate pe experienta specialistilor medicali, abilitatile lor, dar si salariul pe care si-l doresc.

Procesul de inregistrare este RAPID, USOR si GRATUIT. Creeaza-ti contul astazi.