INTERVIU | Dr. Petru Strutinschi, medic primar ATI: Nu este rușine niciodată să ceri ajutor omului de lângă tine

Dr. Petru Strutinschi, medic primar ATI: Este nevoie de medici ATI în Călărași, vă spun acest lucru pentru că sper ca acest interviu să facă un bine, măcar unei persoane.

Domnul doctor Petru Strutinschi are o experiență în domeniul medical de peste 44 de ani, însă aceasta nu-l împiedică să își păstreze modestia și profesionalismul în tot ceea ce întreprinde. Dimpotrivă. Având pe lângă facultatea de medicină și studii în Diplomație și Relații Externe, acesta poate purta cu ușurință discuții extrem de interesante și pline de povețe înțelepte, atât cu pacienți, cât și cu medici.

Deoarece momentan se află într-un județ diferit de cel de origine, își doreste să își ducă la bun sfârșit misiunea în care a pornit și să revină în județul Timiș. Însă nu înainte de a se asigura că lasă în urmă lucrurile bine orânduite. Din acest motiv transmite această chemare către medicii din țară și nu numai, pentru a se mobiliza în ajutorarea semenilor. Domnul doctor subliniază în acest sens că nu este niciodată rușine să ceri ajutor omului de lângă tine și consideră că este mai bine să întrebi de zece ori, decât o data și să greșești, deoarece poate costa o viață. 

Despre accidentul nuclear de la Cernobîl, la care nu a participat direct, spune că a luat de lângă el un om pe care l-a iubit, soția sa, care și-a pierdut viața recent în urma unor complicații cauzate de Covid. Însă curajul, din punctul său de vedere, este calitatea de bază necesară oricărui medic.

Specializarea ATI este una dificilă și plină de provocări. Ce v-a îndreptat în această direcție?

Răspunsul scurt este dorința șefului de spital. Sunt de origine din Chișinău, Republica Moldova. Când am terminat facultatea, am obținut specializarea de Chirurgie infantilă. Am lucrat primii 3 ani ca chirurg infantil, însă în acea perioadă era mare lipsă de medic ATI. Șeful spitalului era pe atunci un medic foarte bine pregătit în toate domeniile și un om foarte bun. Dar el respecta necesitatea spitalului. Eu aveam 26-27 de ani, am fost chemat la șeful spitalului și mi s-a spus că este nevoie de medici ATI. Așa că m-au trimis la o perfecționare ce a durat jumătate de an, pe ATI general și apoi am efectuat foarte multe specializări în diferite locuri, în Bielorusia, Rusia, Republica Moldova de ATI infantil. Apoi au urmat specializări de neurologie infantilă, de neonatologie în ATI. Am avut o pregătire bună, fără să plătesc cum se face în prezent, fără să am rude sau pile în Ministerul Sănătății. Acesta era sistemul comunist și aceasta era necesitatea.

Aveți o experiență de peste 45 de ani în domeniul medical. Privind în urmă, care au fost cele mai mari satisfacții? Dar cele mai dificile încercări?

Cred că momentul în care am construit în Chișinău clinica de chirurgie infantilă, care funcționează și în momentul de față a fost cea mai mare satisfacție profesională. Eu am lucrat 5 ani la Direcția Sănătății din Chișinău ca inspector principal, am trecut prin multe. Cele mai dificile încercări au fost când am pierdut niște copii care puteau să trăiască.

Citește și: INTERVIU | Dr. Anca Zgura, medic specialist oncologie: Cancerul este o boala care nu poate sa astepte

V-ați confruntat cu situații în care nu aveați suficient personal. Cum ați reușit să le gestionați?

În primul rând fiecare om care lucrează într-o profesie trebuie să fie dintr-o parte susținut, din alta apreciat. Dacă lipsesc aceste componente, apar goluri care se numesc lipsă de personal. Asta este tot ce pot să spun. Eu tot timpul când am fost la conducere apreciam și susțineam personalul. Putea să fie infirmieră, asistentă, medic, un medic tânăr pe care îl simțeam că poate fi o perspectivă bună. 

Ați fost implicat alături de soția dvs. și în prima linie când a avut loc accidentul nuclear de la Cernobîl. Cum a fost acea experiență?

Eu nu am fost implicat. Eu am fost numai cel care a pierdut. Când a avut loc accidentul au venit băieții care au avut posibilitatea să ia hotărâri. Soția mea a fost luată cu lucrurile necesare pentru 2 săptămâni, iar eu vreo 2 luni jumătate nu am știut unde este… Apoi am primit telefon că este într-un spital militar sub Odessa, unde erau aduși din Cernobîl oameni iradiați, copii și adulți, iar ei îi îngrijeau. Soția se ocupa, era medic specialist în boli de sânge și veneau la ea cu leucemie. Problema a fost că și ea a ajuns iradiată, intrând în contact cu foarte multe persoane și mai departe a avut multe probleme de sănătate. Acum, când a venit cu mine să lucrăm să salvăm oameni de Covid, a fost infectată cu Covid și nu mi-am putut salva propria soție. Cu care am trăit 49 de ani. Cernobîlul a luat de la mine un om pe care l-am iubit. 

Un medic poate ajunge să își riște viața pentru a salva viața pacientului. În afară de curaj, de ce alte calități mai are nevoie?

Asta înseamnă să fii medic. Eu am venit aici, unde lucrez acum, în urmă cu un an jumătate. Spitalul acesta nu a avut medici și nici acum nu are de specialitate ATI. Când am început să lucrez, în primele 2 săptămâni m-am infectat cu Covid…Cred că imunitatea era destul de bună, așa că am trecut printr-o formă medie. Am ajuns să lucrez până în prezent, mai am câteva luni și apoi voi pleca acasă. Eu nu sunt de aici, sunt din județul Timiș. 

Citește și: INTERVIU | Dr. Costin Duțu, Medic Primar Chirurgie Generală în cadrul Royal Hospital: Nu de eroi avem neapărat nevoie, ci de oameni conștiinciosi care să își facă meseria riguros

La cine apelați atunci când nu cunoașteți un răspuns? În cine aveți încredere?

Este o întrebare complicată. În incinta spitalului sau a clinicii mie nu-mi este niciodată rușine să apelez la oricine, chiar și poate la un medic mai tânăr, chiar și la o asistentă care poate lucrează aici de mai mult timp. Nu este rușine niciodată să ceri ajutor omului de lângă tine. Numai că sunt cazuri când ești singur și atunci trebuie să apelezi la intuiție, să mobilizezi tot ce știi, tot ce ai învățat. Acum tehnica este foarte avansată, poti să apelezi și la Google. Depinde de om, de pregătire. Oricum, nu trebuie să îți fie niciodată rușine. Mai bine întrebi de 10 ori, decât o dată să greșești. Asta poate costa o viață. 

În calitate de medic și mai ales în specialitatea dvs. vă confruntați cu siguranță cu neprevăzutul. Cum se poate pregăti un medic tânăr pentru neprevăzut?

Prima dată trebuie să fii convins că omul respectiv, adică medicul tânăr, merită să fie promovat și pregătit într-un domeniu. Dacă ești convins, atunci trebuie să îi oferi sprijin maxim. Eu pot să vă spun o pildă. Când am lucrat în clinica de chirurgie infantilă eram director medical și în afară de secția de chirurgie am avut și câteva secții de pediatrie, spitalul era multiprofil unde am avut nevoie de o șefă de secție pe boli infecțioase. Era greu de găsit un specialist, dar era o doamnă tânără care se afla în al doilea an de activitate, dar era un medic bun. Am discutat cu dânsa și i-am propus să fie pregătită ca șefă de secție pentru infecții infantile. Ea a refuzat pentru că avea un copil mic și o familie tânără și își iubea soțul. Atunci am rugat-o să vină cu soțul pentru a discuta împreună. Am vorbit serios cu amândoi și le-am explicat plusurile și minusurile și am reușit să îl conving și pe el. Așa că doamna a fost trimisă 3 luni la perfecționare, apoi a revenit și a devenit șefă de secție. Iar în această postură lucrează și în prezent. Este și un medic bun și un șef de secție bun. Eu am văzut cum lucrează, cum se descurcă cu documentația, cu copiii bolnavi, cu colegi și am văzut în ea un bun conducător pentru secție. Și cred că nu am greșit. Orice conducător trebuie să facă analiză, să cunoască bine cu cine lucrează și cu cine vrea să lucreze. Unii preferă ca toți subalternii să fie proști și lingușitori, alții caută oameni capabili care pot să schimbe ceva în bine.

Câți ani de practică considerați că sunt necesari unui medic pentru a deveni cu adevărat bun în profesia sa?

Cel puțin 5 ani. Vorbesc de vremurile în care am profesat eu. Dar acum s-au schimbat multe, pregătirea medicului prevede 3 ani de rezidențiat și apoi încă 2 ani. Fiind resident, lucrează sub acoperire a colegului mai calificat. Dar încă 2 ani de sine stătător sunt destui dacă vrei să fii medic bun.

Citește și: INTERVIU | Dr. Gabriel Diaconu, medic psihiatru: În psihiatrie ori psihologie îți trebuie abilitatea de-a empatiza constructiv cu pacientul din partea ta

Medicii sunt supuși unui nivel ridicat de stres, mai ales în camera de gardă. Cum procedați pentru a nu fi copleșit? Cum vă împărțiți timpul și la ce metode de relaxare apelați?

Cea mai grea întrebare. Eu și acum sunt de gardă…În mod normal trebuie să știi ce să pui pe primul loc, fiind în gardă și ce poate fi puțin amânat în ceea ce faci. În profesia de ATI este mai greu, de aceea cred că majoritatea lucrurilor trebuie puse pe primul plan. Dar sunt lucruri de exemplu care țin de documentație pe care poti să le faci mai târziu sau când ai o pauză între operații, între internări. În al doilea rând, fiind medic trebuie să fii bine dispus cu colegii cu care lucrezi. Chiar dacă colegul nu este corect sau nu are dreptate, tu trebuie să îl vezi în mod pozitiv. Colegul simte negativul din partea ta și atunci devine și mai negativ și mai agresiv, iar situația poate scăpa de sub control. Cred că este o modalitate de a păstra calmul, liniștea și posibilitatea de a rezolva problemele cât mai bine.

Ce sfat ați putea oferi unui medic aflat la început de drum?

Eu am trăit în Uniunea Sovietică, era o țară de sfaturi. În primul rând să nu uite că și el este tot om. Și singur că cred că a făcut primul pas devenind medic, indiferent de specialitatea pe care o are. Făcând acest pas și fiind om, trebuie să prețuiască orice om în orice situație, sărac sau bogat, care arată bine sau care are un miros urât. Dacă poate să înțeleagă și să accepte lucrurile astea, nimeni nu devine extraordinar peste noapte. Dacă ai răbdare și respecți omul, respecți alegerea ta. Cu timpul se rezolvă orice problemă.

Ești specialist medical și vrei un loc de muncă mai bine plătit? Înscrie-te gratuit pe MEDIjobs, iar noi îți vom aduce cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.