Secretul profesional medical: ce reglementări și aspecte legale există și când poate fi divulgat

Când vine vorba de confidențialitatea datelor, nu (mai) vorbim doar de un aspect etic al caracterului uman care denotă integritate și respect, ci de o obligație în adevăratul sens al cuvântului. 

În special astăzi, când protecția datelor cu caracter personal este mai importantă ca oricând și este tot mai reglementată prin diferite legi, și confidențialitatea secretului profesional merită, poate, o mai bună atenție sau cel puțin o reamintire a celor mai importante aspecte ale sale, cel puțin pentru profesioniștii care lucrează cu astfel de informații personale ale oamenilor.

Astăzi îți vom prezenta de ce este obligatoriu secretul profesional medical, care este rolul său în respectarea drepturilor pacienților, care sunt reglementările legale și consecințele divulgării sale de către cei care lucrează în domeniul sănătății – dar și ce situații pot cere obligația de divulgare a secretului profesional.

Mai întâi, ce este secretul profesional?

Mai întâi, este important să afli la ce se referă el exact, cel puțin în lumea medicală. 

Există situații când, la locul de muncă, poți afla (intenționat sau nu) despre anumite informații confidențiale sau secrete de serviciu care nu au neapărat legătură cu o persoană anume. Cu toate că aceste cazuri sunt și ele reglementate în diferite categorii juridice, ele nu se referă la secretul profesional.

Informațiile care țin de secretul profesional se referă la toate datele personale ce țin de sănătate, viața intimă, familie, etc. – aspecte sensibile ale unei persoane care trebuie protejate din momentul în care le obții de la acea persoană, prin prisma profesiei tale. 

Fără respectarea și păstrarea secretului profesional, persoana ale căror date nu sunt protejate poate suferi de la cele mai banale la cele mai grave consecințe în viața sa. 

Pe de altă parte, există și situații excepționale în care divulgarea secretului poate deveni obligatorie, când devine necesar pentru a proteja un individ sau o comunitate (pe care le vom discuta mai târziu, în acest articol).

Citește și: Confesiunile unui farmacist: etica si profesionalism

Cine trebuie să respecte secretul profesional?

Toate persoanele care lucrează în domeniul medical și au acces direct sau indirect la informații și date personale despre pacienți sau despre familiile lor – de la medici și asistenți, la moașe și infirmiere, registratori etc. – au obligația să respecte secretul medical pentru a nu aduce prejudicii de niciun fel acelor persoane.

Nu doar personalul medical este obligat să păstreze aceste date confidențiale despre pacienți și aparținătorii lor – și chiar colegi, unde este cazul. 

Există mai multe categorii de profesii care lucrează cu datele personale ale indivizilor și se bazează pe relații de confidențialitate și încredere reciprocă, de la avocați și psihologi, la notari și consultanți, personalul bancar, profesori și funcționari publici, farmaciști, chiar și preoți etc.  

Practic, toate persoanele care, prin prisma meseriei lor, intră în posesia datelor personale ale altor persoane (situația personală, situația socială, intimitate, credințe, situația medicală etc.) sunt obligate să păstreze confidențialitatea acestora (cu excepția anumitor cazuri).

Citește și: Atitudinea opiniei publice față de lumea medicală

Reglementări legislative privind drepturile pacienților și secretul medical

Pentru că definiția secretului profesional este destul de nuanțată, iar granițele dintre informațiile sensibile și alte tipuri de date nu sunt mereu clare, la fel ca prioritizarea interesului individual versus general, astăzi există un cadru legal amplu, care reglementează cele mai importante aspecte și explică în detaliu ce presupune obligativitatea secretului. 

Există, de fapt, mai multe tipuri de reglementări legale și cadre prin care acesta este definit și reglementat. 

1. Ce spune Codul Penal:

În primul rând, există reglementarea divulgării secretului profesional, în Codul Penal românesc (articolul 227):

(1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viața privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoștință despre acestea în virtutea profesiei ori funcției și care are obligația păstrării confidențialității cu privire la aceste date, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

2. Legea 95/2006 și Jurământul lui Hipocrate

Deși acest jurământ al “părintelui medicinei” a pornit ca un cod moral al medicilor care profesează, astăzi el este un cod juridic și există într-o formă actualizată prin includerea sa în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

În varianta rostită în cadrul ceremoniilor de absolvire a facultăților de medicină, există următorul angajament etic: 

“Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.”

Iar în secțiunea 3 a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniu sănătății și, mai precis, exercitarea profesiei de medic, regăsim menționate următoarele (Art. 378):

(1) La primirea în rândurile Colegiului Medicilor din România, medicul va depune jurământul lui Hipocrate în formularea modernă adoptată de Asociația Medicală Mondială în cadrul Declarației de la Geneva din anul 1975:

(…) Voi exercita profesiunea cu conștiință și demnitate;

Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligația sacră;

Voi păstra secretele încredințate de pacienți, chiar și după decesul acestora;

Voi menține, prin toate mijloacele, onoarea și nobila tradiție a profesiunii de medic;

Citește și: Jurământul lui Hipocrate. Setul de norme şi valori pentru cei din sistemul medical.

3. Legea nr. 46/2003 (actualizată) 

Aceasta reglementează drepturile pacientului în România, inclusiv confidențialitatea informațiilor sale personale:

Aici, întâlnim mai multe articole de lege care fac referire la confidențialitatea datelor și la secretul medical. Mai întâi art. 10, care detaliază când pot fi alte persoane informate despre informațiile unui pacient: 

Art. 10: Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului.

Dar, poate, ceea ce este mai relevant pentru acest subiect este capitolul 4 privind dreptul la confidențialitatea informațiilor și viața privată a pacientului:

Art. 21: Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.

Art. 22: Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

Art. 23: În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.

Art. 24: (…) (2)Pacientul are dreptul de a desemna, printr-un acord consemnat în anexa la foaia de observaţie clinică generală, o persoană care să aibă acces deplin, atât în timpul vieţii pacientului, cât şi după decesul pacientului, la informaţiile cu caracter confidenţial din foaia de observaţie.

4. OUG 144/2008 privind exercitarea de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical

Desigur, nu doar medicii, ci întreg personalul medical sau nemedical care accesează informații personale ale pacienților sunt obligați să respecte secretul profesional. O parte dintre categoriile de personal medical sunt asistenții și moașele.

Iată ce specifică OUG 144/2008 (actualizată), Art. 13:  

(1) La primirea în Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor

Medicali din România, asistentul medical generalist, moaşa şi, respectiv, asistentul medical

vor depune următorul jurământ:

 “În numele Vieţii şi al Onoarei, jur

 să îmi exercit profesia cu demnitate,

 să respect fiinţa umană şi drepturile sale

 şi să păstrez secretul profesional.  (…)

De asemenea, la Art. 15: 

(1) Exercitarea profesiei de asistent medical generalist, moaşă şi, respectiv, asistent

medical este incompatibilă cu orice acţiune de natură a aduce atingere demnităţii

profesionale de asistent medical generalist, moaşă şi, respectiv, asistent medical sau bunelor moravuri, conform Codului de etică şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical.

Citește și: Cât de importantă este apartenenţa la o generaţie şi ce implicaţii poate avea ȋn profesia de asistent medical

5. Statutul OAMGMAMR 

Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România explică mai detaliat ce înseamnă respectarea drepturilor pacienților și confidențialitatea datelor lor:

Art. 14: (1)  Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România au următoarele obligaţii:

(…) n) să nu difuzeze imagini privind o persoană aflată în îngrijirea unui serviciu medical/tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter confidenţial privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al reprezentanţilor legali.

6. Codul de etică și deontologie al asistenților și moașelor din România

Tot OAMMR oferă informații complete despre principiile de etică și deontologie ale celor care au profesiile de asistenți medicali, moașe și asistenți medicali generaliști în România.

Astfel, în Secțiunea 4 dedicată secretului profesional, aflăm:

Art. 33

(1) Secretul profesional este obligatoriu.

(2) Secretul profesional există şi faţă de aparţinători, colegi sau alte persoane din sistemul sanitar, neinteresate în tratament, chiar şi după terminarea tratamentului şi decesul pacientului.

Art. 34

Obiectul secretului profesional îl constituie tot ceea ce asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical, în calitatea lor de profesionist, au aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa intimă a pacientului, a familiei, a aparţinătorilor, precum şi problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.

Art. 35

Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical răspund disciplinar pentru destăinuirea secretului profesional, excepţie făcând situaţia în care pacientul şi-a dat consimţământul expres pentru divulgarea acestor informaţii, în tot sau în parte.

Excepții: când e permisă divulgarea secretului medical?

Cum menționam la începutul articolului, există câteva situații excepționale când secretul profesional poate fi divulgat – situații precizate și în cadrele legislative. Adesea, ele se referă la aceste cazuri:

• Când pacientul însuși (sau aparținătorii/familia) își dă acordul (preferabil în scris) sau consimțământul pentru împărtășirea informațiilor confidențiale, 
• Când viața cuiva sau a unei comunități este în pericol,
• Când datele sunt necesare altor specialiști medicali pentru tratamentul pacientului
• Când este nevoie de o intervenție de urgență pentru un pacient cu tulburări psihice

Citește și: Pacienții nervoși | modalități de prevenție sau de rezolvare a conflictelor cu aceștia

Ce cadru legal există în acest sens? Tocmai pentru a preveni situațiile nefericite – care au existat până acum și au dat naștere controverselor la acea perioadă – legislația a fost completată de-a lungul anilor cu anumite clauze referitoare la excepții de la obligativitatea secretului profesional.

În Legea 46/2003 actualizată regăsim Art. 25:

(1)Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.

(2)Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.

Aici, merită să reamintim și Art. 23: În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.

În Codul de etică și deontologie al asistenților medicali și al moașelor din România, secțiunea dedicată secretului profesional explică:

Art. 36

Interesul general al societăţii (prevenirea şi combaterea epidemiilor, a bolilor venerice, a bolilor cu extindere în masă şi altele asemenea prevăzute de lege) primează faţă de interesul personal al pacientului.

Art. 37

În comunicările ştiinţifice, cazurile vor fi astfel prezentate încât identitatea pacientului să nu poată fi recunoscută.

Art. 38

Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate de către asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

O situație specială o constituie practicarea profesiei în sistem instituționalizat, descrisă în codul de etică și deontologie:

Art. 41

(1) Pacientul cu tulburări psihice trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere. În cazul în care pacientul cu tulburări psihice nu îşi poate exprima liber voinţa, consimţământul în scris trebuie luat de la reprezentantul legal al acestuia.

(2) Nu este necesară obţinerea consimţământului în condiţiile prevăzute la alin. (1) atunci când este necesară intervenţia de urgenţă.

Și în cazul pacienților infectați cu HIV sau bolnavi de SIDA se aplică reguli similare doar atunci când informațiile confidențiale sunt necesare specialiștilor medicali:

Art. 46

(…) (2) Păstrarea confidenţialităţii asupra datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical care au în îngrijire, supraveghere şi/sau tratament astfel de persoane.

(3) Între specialiştii medico-sanitari, informaţiile cu privire la statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie să fie comunicate.

Cu toate că obligativitatea secretului medical există, aceasta nu este absolută. În fond, la baza existenței secretului profesional stă tocmai protecția pacientului, care se simte și se află întotdeauna pe o poziție vulnerabilă față de cei din sistemul medical. 

Dar interesul general primează față de interesul individual și, când există riscul unor pericole publice, divulgarea datelor personale, dar relevante pentru diferite autorități devine obligatorie.

Ceea ce contează în mod special este să se acționeze întotdeauna etic și în serviciul pacientului, respectând demnitatea, dreptul la intimitate și la viață privată, respectând legislația atunci când viața cuiva poate fi în pericol.

Ești specialist medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.