?>

INTERVIU | Elena Mădălina Marin, studentă la medicină

INTERVIU | Elena Mădălina Marin, studentă la medicină

Elena Mădălina Marin este studentă în anul V în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, din București, specializarea Medicină Generală.  Noi ne-am întâlnit cu ea și ne-a răspuns la câteva întrebări.

1. Ai știut dintotdeauna că vrei să urmezi medicina sau când ai conștientizat acest lucru?

Nu, nu am știut. De fapt, modul în care am ajuns să dau la medicină e destul de bizar. Îmi amintesc că atunci când eram mică îi tot spuneam bunicii că eu o sa mă fac doctoriță când o să fiu mare. De atunci însă, atât  preferințele cât și ideile mele despre viitor, s-au tot schimbat. Pâna în clasa a 8-a eram convinsă că menirea mea în viața e să devin avocat.

Ulterior, în clasa a 9-a, m-am reorientat spre medicină, influențată cumva si de părerile colegilor si ale profesorilor care îmi spuneau tot timpul că am „alură de doctor”. Apoi în clasa a 10-a am renunțat la ideea de medicină în favoarea limbilor străine. Voiam să dau la Universitate, la Limbi Stăine, pe secția de Japoneză-Engleză, pentru că așa mi se pusese mie pata în perioada aceea, să învăț japoneza. Dar, evident, nici acest plan nu a durat prea mult, așa că am revenit din nou la prima mea iubire, medicina.

Citește și: INTERVIU | Cristiana Costescu, Medic rezident Boli infectioase

 2. Ce te-a făcut să urmezi această facultate? 

La această întrebare, copilul inocent din mine ți-ar răspunde probabil că empatia față de oameni și dorința de a face bine, ceea ce în fond, deși sună a clișeu, e adevărat. Dar, ca să fiu complet sinceră, decizia de a alege medicina a fost o surpriză pentru toată lumea. Mă pregăteam pentru admiterea la Limbi Străine, când, din întâmplare am cunoscut o doamnă, profesor la Universitatea București, Facultatea de Limbi Străine.

M-a întrebat ce planuri de viitor am, iar acela a fost momentul în care i-am mărturisit că pâna în acel moment am pendulat între doua opțiuni, dar că acum m-am decis în sfârșit. Conversația noastră de doar cateva minute s-a încheiat cu un zâmbet și un sfat prietenesc: „Alege medicina, nu vei regreta!” Atunci am înțeles cât de important e să întâlnești omul potrivit la momentul potrivit.

Doamna aceea probabil nu va știi niciodată impactul pe care l-a avut asupra deciziei mele. Datorită dânsei am ales medicina, și nu…nu regret!

3. Ce anume te motivează să continui?

Medicina e foarte grea, dar și foarte frumoasă. Atâta timp cât simți că ai luat decizia corectă,  că ești în locul potrivit, făcând ceea ce îți place, cumva mereu o să găsești în interiorul tău puterea de a merge mai departe.

Desigur, există apoi și sprijinul persoanelor dragi, care sunt lângă tine ori de cate ori ai nevoie de sprijin moral, recunoștiința din ochii pacienților , și în generel sentimentul acela că ceea ce faci e bine, că ești pe drumul cel bun.

4. Ai o idee acum despre ce specialitate ți-ai dori să urmezi la rezidențiat și de ce ai alege această specialitate? 

O idee am, desigur, însă nu mă grăbesc în a lua o decizie. Momentan încerc să învăț cât mai multe lucruri din fiecare stagiu și să îmi dau seama ce mi s-ar potrivi cel mai bine.

Citeste si: INTERVIU | Edgar Chelaru, medic rezident microbiologie medicala

5. Din ce observi în stagiile de practică, din modul de practicare a medicinei în spitale, ce ai schimba? 

Aici discuția este foarte amplă. După cum știm, sistemul de sănătate în România nu e ideal. Sunt multe lucruri care, schimbate, ar putea ușura atât viața pacienților, cât și a personalului medical. Însă principala prioritate ar fi  îmbunătățirea condițiilor din spitale. Desigur, presupun că acest lucru nu surprinde pe nimeni.

Este evident că, deși s-au făcut destul de multe lucruri în acest sens, în ultimii ani, încă există spitale în care condițiile sanitare lasă de dorit. Curățenia într-un spital nu ar trebui să fie o surpriză plăcută, ci o normalitate.

6. Cum este relația de comunicare cu profesorii tăi de la facultate? Ce ai dori să se îmbunătățească și ce apreciezi cel mai mult?

Relația profesor și student e stabilită în principal de primul. Ceea ce pot spune însă este că nu există un tipar anume. Fiecare profesor are particularitățile lui, iar relația stabilită cu studenții variază în principal de tipul materiei predate, dar mai ales, de timpul petrecut împreună.

Există profesori extrem de deschiși, care preferă să interacționeze direct cu noi, și profesori care, din contră, preferă să fie echidistanți. Dar după cum spuneam, nu există un tipar. Pur și simplu te adaptezi în funcție de situație și de atitudinea persoanei din fața ta.

7. Cum arată o zi din viața ta de student?

Dacă luăm contextul ideal, adică cel în care nu există o pandemie, o zi din viața unui student la medicină arată în felul următor:

În fiecare dimineață, în jurul orei 8 sau 9 (în funcție de caz) te prezinți la spital unde timp de 2 ore vei asista la cursuri. Urmează apoi o pauză de 10 minute, timp în care te vei pregăti pentru a intra pe secție. După ce pauza ia final, împreună cu asistentul universitar, tu și colegii de grupă veți vizita pacienții rând pe rând. Veți analiza fișele de observație și veți realiza anamneza si examenul clinic al fiecărui pacient. La final, fiecare caz se discută separat după care se trag concluziile. 

La ora 2 programul, teoretic, se termină si ești liber să pleci, asta dacă nu cumva există cursuri de după-amiază, caz în care, programul ți se va prelungi cu încă 2-3 ore.

Asta ar fi o zi standard, însă trebuie menționat că programul nu este mereu același, ci de multe ori poate varia.

8. Ce ţi s-a părut cel mai greu când ai interacţionat prima dată cu pacienţii? 

Fiecare pacient în parte e unic, prin urmare și interacțiunea cu fiecare diferă de la caz la caz.  Majoritatea pacineților sunt complianți și deschiși pentru că sunt conștienți de faptul că suntem acolo pentru a-i ajuta. În cazul lor,  discuția  se desfășoară destul de simplu și firesc.

Dar, desigur, sunt și excepții. Există pacienți necomplianți, care pur și simplu refuză orice fel de dialog, pacienți cu tendința de minimalizare sau de exagerare a simptomelor, sau pacienți care nu au nicio idee de istoricul bolii de care suferă.

Prin urmare, interacțiunea cu acest gen de pacienți mi s-a parut cel mai dificil aspect. Evident, odata ce dobândești experiență, înveți să abordezi și cazuri de acest gen.

Citește și Ghid pentru studenti: 13 tehnici pentru a-ti spori productivitatea

9. Ce părere ai despre sistemul medical din România? 

Oricât ar suna de ironic, avem un sistem de sănătate „bolnav” pe care încercăm să-l tratăm așa cum putem, atât cât putem, cu speranța că poate într-o zi, se va vindeca și va reveni totul la normal și firesc.

10. Ce ai schimba? Care crezi că sunt cele mai mari probleme? 

Consider că problemele sunt aceleași dintotdeauna și voi enumera câteva: lipsa din spital a echipamentelor medicale esențiale pentru diagnostic și tratament, infecțiile intraspitalicești, deficitul de personal medical calificat, ceea ce practic se traduce printr-un volum de muncă mult mai mare pentru  cei care lucrează în sistem. Nu-i de mirare că procentul medicilor care suferă de burn-out e în creștere, invesții insuficiente în sănătate, corupția din sistem, etc.

11.Ce sfat le-ai da studenților din anul I pentru a se adapta cât mai rapid?

Nu cred că există un anumit sfat care să se poată aplica tuturor studenților de anul I, deoarece experiențele fiecărui student în facultate vor fi diferite. Prin urmare, fiecare se va adapta pe parcurs, în funcție de context.

 Dacă însă ar trebui sa le dau un sfat, le-aș spune să se lase ghidați de intuiție, să nu se gândească prea mult în viitor, ci să se concentreze pe  prezent, și nu în ultimul rând să-și reamintească  că sunt aici cu un scop, că au un obiectiv de atins și un vis de îndeplinit.

Să devii medic nu e ușor și cu siguranță nu oricine o poate face. Îți trebuie curaj, pasiune, ambiție și foarte multă răbdare, însă, în ciuda a tot, continuă să fie una dintre cele mai frumoase și nobile profesii.

Ești student și ești în căutarea unui loc de muncă pe perioada studiilor? Creează-ți un cont aici, optează pentru un post de Front Desk Officer sau Operator Call Center, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Despre Autor

Daniela Eremia

Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.

Facebook Comment