?>

INTERVIU | Edgar Chelaru, medic rezident microbiologie medicala: “Examenul de Rezidentiat este cu siguranta cel mai dificil examen pe care l-am sustinut pana acum”

INTERVIU | Edgar Chelaru, medic rezident microbiologie medicala: “Examenul de Rezidentiat este cu siguranta cel mai dificil examen pe care l-am sustinut pana acum”

Seria de articole continua cu Edgar Chelaru, medic rezident pe Microbiologie medicala. Sper ca acest articol sa atraga atentia celor interesati de  domeniu si sa descopere posibilitatile oferite de aceasta specialitate, nu demult introdusa in curricula. 

Scopul este de a informa viitorii rezidenti despre variantele pe care le vor avea cand va fi repartitia mare si de a-i incuraja si a le oferi sfaturi in ceea ce priveste examenul de Rezidentiat.

1. Cum ti s-a parut examenul de Rezidentiat in ansamblu ?

Examenul de Rezidentiat este cu siguranta cel mai dificil examen pe care l-am sustinut pana acum, nu neaparat prin dificultatea informatiei, ci prin volumul ei (cam 850 de pagini, fara bibliografie). Totul este verificat intr-o singura examinare extenuanta (4 ore examenul in sine + 2-3 ore de asteptat). Din pacate, ajungi sa te confrunti cu problema uitarii celor citite in urma cu ceva timp si nu reusesti niciodata sa recapitulezi totul pana sa treaca si cateva saptamani.

Asa cum o spun multi, calitatea informatiei lasa de dorit. Este destul de mare numarul de capitole scrise fara a fi verificate, cu informatii traduse din engleza, pe alocuri gresit, cu valori numerice in abundenta, cu date depasite de vreme si / sau incomplete, cu tratamente gresite, cu informatii aflate in contradictie etc.

Dupa cum este cunoscut, pentru cei care au sustinut examenul in 2019, putem spune fara filtru ca am fost bataia de joc a unor politicieni si a unor jocuri politice, conflictului de interese. Cele 3 saptamani, aparent neimportante, au destabilizat multi candidati, dand peste cap planul de invatare, demotivand si demoralizand teribil. Sa speram ca nu se va repeta.

Examenul in sine a fost destul de bine organizat, comisia de supraveghere si evaluare a fost, cel putin in sala mea, formata din profesionisti. Intrebarile insa au lasat si ele de dorit pe alocuri – mi-am dat seama ca am gresit invatand logic, intrucat majoritatea greselilor pe care le-am facut au aparut pentru ca nu invatasem pe de rost, cuvant cu cuvant (nu „tocisem”).

Citește și INTERVIU | Dr. Diana Maria Tuas, medic rezident ORL: „Recomand studentilor sa isi aleaga o ramura adecvata personalitatii lor”

2. Consideri util acest examen? 

Examenul este util, trebuie facuta o departajare cumva, iar intrebarile cu variante multiple de raspuns (grilele) sunt probabil optiunea cea mai obiectiva. Detaliile din spatele examenului, pregatirea, informatia sunt dezastruoase. Examenul se reduce din pacate la o simpla memorare de informatii de tot felul si evalueaza capacitatea de a retine detalii,  dar nu informatii de logica, abilitatile clinice, abilitatile practice, cunostintele reale si utile ale candidatului acumulate in ani de zile, personalitatea, empatia, capacitatea de a vorbi cu un pacient. 

3. Ce schimbari ai aduce ?

M-am gandit de multe ori si cred ca ar fi destul de multe variante:

a. Cartile au nevoie, categoric, macar de o actualizare. Multe dintre cele scrise acolo sunt invechite. In plus, capitolele recunoscute chiar si de profesori si specialisti ca fiind facute slab calitativ, sa fie rescrise de altcineva.

b. Inlocuirea completa a cartilor, facute de la 0 dupa tratate internationale, nu dupa cum considera autorii, iar apoi evaluate si aprobate de o comisie pregatita in domeniu (medici care sunt si cadre didactice).

c. Oferirea unei bibliografii internationale si evaluarea prin intrebari logice, care verifica gandirea medicala, intelegerea mecanismelor, nu memorararea unor numere si detalii absurde, care in mod normal se iau dintr-un ghid / de pe o foaie / de pe internet.

d. Examen pe specialitate – fiecare candidat sa se pregateasca pentru ceea ce vrea sa faca si sa ii fie evaluate cunostintele din acel punct de vedere (ex: vrei Cardiologie, inveti Cardiologie si dai examen pe Cardiologie, dupa o bibliografie ceruta de cei din domeniu). Examenul de Licenta deja verifica competentele de medic generalist si este suficient. Pentru cei ce aleg anumite specialitati precum Dermatologie, ORL, Anatomie patologica, Medicina legala, examenul de Rezidentiat, sub forma actuala, nu aduce aproape niciun fel de informatie utila pentru specialitatea lor.

e. Renuntarea complet la examen si admiterea absolventilor in Rezidentiat pe specialitatea dorita, dar cu evaluare periodica (ca in Germania).

f. Nota de la examenul de Rezidentiat sa nu fie data doar de evaluarea grila, ci o medie la care sa conteze si rezultatele din facultate, nota obtinuta la examenul de Licenta, eventual cu mai multe tipuri de probe de evaluare si chiar impartirea examenului scris in 2-3 sesiuni de examinare. Din pacate stim ca nu exista, din multiple motive, o uniformitate a evaluarii in facultate si la Licenta.

Mai mult, as adauga evaluare psihologica si psihiatrica SERIOASE inainte de intrarea in Rezidentiat (poate chiar si in facultate).

Citește și INTERVIU | Ana-Maria Serban, medic rezident medicina de laborator: schimbarea specialității și prima experiență cu sistemul medical

4. Cat timp consideri ca ar trebui alocat pentru a invata eficient pentru acest examen?

Macar 1 an si parcurgerea de macar 3 ori a materiei, dar difera in functie de capacitatea fiecarui individ. Recomand sa se faca o prima citire cat mai devreme pentru a vedea structurarea informatiilor, care capitole sunt mai dificile, cum ar trebui portionate, cat de repede pot fi parcurse s.a.m.d.

Privind retrospectiv pot zice insa ca procesul de invatare incepe inca din anul I de facultate. Multe lucruri invatate si intelese la vremea lor ajuta acum, scutesc niste timp, mai ales cand vorbim de mecanisme si capitolele unde nu se explica anumite lucruri de baza.

5. Ce le-ai recomanda studentilor care se pregatesc de acest examen?

a. Sa se apuce din timp.

b. Din pacate, nu sa invete doar logic, ci sa si toceasca. SI DETALIILE.

c. Sa nu piarda foarte mult timpul cu materii rescrise. Am rescris toata materia pentru a-i da un aspect mai digerabil si m-am lovit de grile din informatiile pe care le-am adaptat, cuvant cu cuvant, sub forma greoaie, gresita sau interpretabila din carte.

d. Sa fie disciplinati – program, organizare si respectarea pe cat posibil telurilor propuse. S-ar putea ca aceste lucruri sa insemne mai mult decat invatarea in sine si trebuie sa faca parte din proces.

e. Sa lucreze cat mai multe teste – Questmed, Grile Rezidentiat cat de mult se poate, chiar tot.

f. Sa mearga la simulari – nu stii ce inseamna examen de 4 ore si a face 200 de buline pana nu le faci. Prima simulare pentru mine a fost un soc.

g. Daca merg la simulari, sa nu se ghideze dupa rezultatul de acolo, pentru ca acestea au tendinta de a contine cele mai dificile intrebari. Examenul de Rezidentiat este ceva mai decent ca nivel de informatie.

h. Sa lucreze examenele din anii precedenti – ajuta pentru evaluarea nivelului cu o eroare destul de mica.

i. Sa se intereseze de mediile cu care s-a luat ceea ce isi doresc in anii precedenti pentru a sti pentru ce se pregatesc (nici sa munceasca mai mult decat e cazul, nici sa isi faca sperante desarte), insa lucrurile se mai pot schimba de la un an la altul, nu sunt absolute.

j. Sa aiba mai multe variante, de ”backup”, pentru specialitate, in caz ca nu vor obtine rezultatul dorit.

k. Daca fac sport, sa nu se opreasca din a-l face. Eu am facut aceasta greseala si probabil mi-ar fi ajutat daca continuam.

l. Sa mearga si in vacante, sa-si ia zile libere in care sa faca ceva relaxant, sa-si practice hobby-urile in continuare. Pregatirea pentru examenul de Rezidentiat este un maraton, iar fara pauze, la asa volum si perioada, cedezi.

m. Sa mentina contactul cu oamenii, cu colegii, cu prietenii. Ajuta pentru moral.

n. Sa nu se ia mereu dupa ce zic ceilalti (ca au invatat nu stiu cat, ca obtin nu stiu cat pe grile in ce au lucrat acasa). Fiecare are ritmul si capacitatea lui, iar lucrurile astea pot fie sa deprime, fie sa te faca sa te lasi pe o ureche. In plus unii sunt si mincinosi / invata superficial / fac grilele cu cartea in fata.

o. Sa se pregateasca psihic pentru surmenaj, nesomn, plans, atacuri de panica, depresie, BRGE si orice NU vrei, si sa se inarmeze cu rabdare, sa manance bine, sa doarma suficient, sa ia pauze. Va fi o perioada lunga si grea.

Orice s-ar intampla, sa nu dispere! Examenul se poate reda. Specialitatea se poate schimba chiar si prin transfer pe cele deficitare. Se poate face a doua specialitate cu o taxa mica pentru salariile actuale. Uneori lucrurile se pot schimba fix inainte de alegere – specialitatea te alege pe tine – si sa aiba surprize placute.

6. Care au fost criteriile care te-au facut sa alegi aceasta specialitate?

De cativa ani sunt destul de convins ca pentru mine este mai potrivita o specialitate paraclinica.

Am vrut ceva unde se lucreaza mai incet, mai cu calm, in liniste, fara prea multa birocratie, fara prea multa agitatie, dar in acelasi timp sa fie si util. Mi-am dat seama ca nu as rezista prea bine cu garzi (m-ar epuiza) si ca ma simt mai bine facand munca de laborator decat medicala sau chirurgicala – am trait burnout-ul pe pielea mea inca din facultate. Mult timp am fost ferm convins ca voi alege Anatomie patologica, mi-am facut si lucrarea de licenta pe asta, mi-a placut si imi place enorm, insa am vrut sa iau o decizie informata asa ca am mers sa vad cum se lucreaza si pe alte specialitati paraclinice si am intrebat oamenii de acolo cum li se pare, ce fac, parti bune si parti rele. Din mai multe motive am inceput sa ma intreb daca Anatomia patologica chiar ar fi o alegere buna pentru mine, iar perioada de dupa examen mai mult m-a macinat decat sa ma linisteasca.

Inainte cu vreo 10 zile de a alege specialitatea m-am hotarat ca voi lua Microbiologie medicala. Mi-au placut oamenii, ce si cum se lucreaza, care este scopul acestei specialitati si care ar putea fi viitorul ei. Momentul alegerii a fost destul de dificil, pentru ca ma uitam pe tabela cum inca era acolo Anatomie patologica si lumea ma presa cu intrebari precum: „Dar esti sigur?”, „Inca mai poti lua Anatopat, nu pentru asta te-ai pregatit de fapt?”, „Nu o sa-ti para rau?”, „Sigur vrei sa faci asta de acum (Micro) si nu Anatopat?”. Important este ca nu am cedat. Decizia mea a fost decizia mea si acum sunt mai mult decat impacat cu ea.

In concluzie, pot spune ca decizia de a lua ceva paraclinic era de mai mult timp, dar Microbiologia a fost mai de moment, calculata insa foarte atent.

Citește și INTERVIU | Pătuleanu Ștefania Andreea, studentă la medicină: „Să fii doctor e mai mult decât o meserie, trebuie să ai har și să trăiești fiecare milisecundă”

7. Asteptari vs realitate?

Cred ca faptul ca ma duc cu placere la munca spune multe. Mi se pare ca in sfarsit am iesit la lumina, mi-am recapatat vitalitatea pierduta in facultate. Am scapat de multe griji si lucruri care ma macinau, suparau, frustrau, enervau in studentie, am scapat de a face lucruri fortat, carora nu le gaseam utilitatea. Contrar a ceea ce spun multi, eu pot spune ca mi-e mai bine acum decat in studentie; am un program decent, munca nu este foarte solicitanta si sunt si bine platit! Ma declar multumit.

Microbiologia medicala a fost introdusa in curricula in 2016, astfel incat nu au iesit inca primii specialisti – suntem pionieri, nu suntem inca siguri ce ne asteapta, acesta este riscul alegerii acestei specialitati.

Scopurile aparitiei Microbiologiei medicale in Romania sunt in primul rand necesarul pregatirii unor medici capabili sa lupte contra rezistentei la antibiotice tot mai grave, care sa puna diagnostice cat mai corecte (prin tehnicile si aparatura nou aparute care permit diagnostice foarte rapide – astfel Microbiologia poate face chiar si garzi) si nevoia de a introduce ”Antibiotic Stewardship” – microbiologii ar trebui in viitor sa colaboreze cu clinicienii si sa ia impreuna decizii cat mai bune si bine informate cand va trebui instaurat un tratament antiinfectios, dar si altele.

In tari precum Franta, Germania, medicii microbiologi merg la vizita pe ATI, vad pacienti cu boli infectioase si se consulta cu medicii curanti, dau unele rezultate in cateva ore, chiar si in 30 de minute – practic, medicii microbiologi nu se pregatesc doar pentru a fi medici de laborator, ci trebuie sa-si insuseasca si sa puna in practica si notiuni clinice.

Rezidentiatul de Microbiologie se face uniform pentru toti rezidentii din Bucuresti (chiar daca exista mai multi coordonatori), astfel incat fiecare rezident trece prin toate laboratoarele, spitalele si institutiile/institutele, deci pregatirea se face similar pentru toata lumea si toti prind atat salariile cu spor 15% cat si pe cele cu 55%, 75%, 85% (cand este cazul).

Responsabilitatile vin pe parcurs. Pana acum am invatat si chiar ne ocupam de turnarea mediilor de cultura, insamantari de tot felul, antibiograme, pregatirea diverselor probe pentru a fi prelucrate la diverse aparate (si aici partea tehnica – trebuie sa invatam sa folosim aparatura si sa avem, evident, grija cu si de ea) si alte activitati. In timp exista sansa de a face un doctorat, de a merge pe latura universitara, de a scrie lucrari stiintifice, de a pleca pentru pregatire in strainatate si o deschidere mare spre cercetare.

Lucram cu microorganisme vii, surse incandescente de caldura, UV, substante chimice foarte toxice etc, deci riscul de expunere este important si automat suntem responsabili si de protejarea noastra, a colegilor, a mediului.

O mare responsabilitate este, evident, invatatul, cititul, pregatirea teoretica, care din fericire se face din surse pertinente, actualizate, de multe ori la alegere, dar ni se si recomanda surse, nu invatam lucruri vechi, aride si toate acestea se discuta cu cadrele didactice. Trebuie cunoscute foarte bine atat notiuni paraclinice, cat si clinice, detalii cu privire la antibiotice, microorganisme, boli infectioase, multe fiind noutati, pe baza carora facem si prezentari de tot felul.

Prima impresie este, deci, una buna. Atmosfera este placuta, lumea este calma, se glumeste, se explica, poti intreba orice, oricand, colegii din ani mai mari sunt deseori de ajutor si pe parte de microbiologie, si pe parte birocratica; nu se tipa, nu se jigneste, nu este agitatie – pot zice ca mi-am gasit „un loc caldut”.

Colectivul este diversificat, dar placut. Pana acum exista colaborare, incepem sa ne formam ca echipa si sa lucram impreuna, sa ne ajutam, sa ne explicam unii altora, sa ne aducem informatii unii altora, sa mergem la conferinte s.a.m.d.

8. In ce proportie te-au ajutat informatiile si experienta acumulata in timpul facultatii? 

Sunt destul de multe lucruri din facultate care prind bine pentru a intelege mecanisme mai avansate si cum functioneaza anumite lucruri pe care le facem, cu care lucram (in special notiuni din anii preclinici) – Microbiologie, Virusologie, Parazitologie, Imunologie, Biologie celulara, Genetica, Biochimie, dar si Hematologia, Epidemiologia si Bolile infectioase au un rol important (specialitatea include si un stagiu clinic de Boli infectioase). In acelasi timp sunt si multe lucruri noi, mai ales pe parte practica si tehnica, iar informatiile se actualizeaza si schimba foarte rapid prin prisma evolutiei continue a domeniului si a ceea ce implica – microorganismele sunt in continua schimbare si se descopera mereu ceva nou.

9. Ce le-ai recomanda viitorilor colegi? 

Desi multi (familia si cei din afara sistemului medical mai ales) tind sa judece ce alegi, nu conteaza ce zice lumea! Conteaza ce vrei tu! Tu trebuie sa fii in centrul vietii tale! Tu esti cel care va trebui sa traiasca cu alegerea, tu esti cel care va trebui sa se duca la munca zilnic intr-un loc care ii place (sau nu) si sa faca ceva ce ii place (sau nu), cu niste oameni care ii plac (sau nu).

Nu trebuie sa faci „Neurochirurgie” sau „cardiologie interventionala” care suna pompos, doar pentru ca suna pompos, doar pentru ca bunica ta sa poata zice apoi in sat ca esti un fel de Dumnezeu. Orgoliul nu ajuta aici. E nevoie de oameni competenti peste tot, sunt multe de facut, fiecare are rostul sau, specialitatile sunt interdependente, nu degeaba exista. E mai important sa fii in locul potrivit si sa iti faci treaba cu interes, cu placere, bine, decat plictisit, epuizat, trist, frustrat, cautand sa fugi cat mai repede acasa. Fiecare ar trebui sa aleaga asa cum simte, asa cum ii place, asa cum crede ca s-ar descurca si i s-ar potrivi, dar cat mai bine informat.

E bine sa existe mai multe optiuni, de siguranta, dar totul ierarhizat, iar la momentul alegerii sa nu se lase dusi de val sau influentati de ce zice cineva sau ce ia altcineva. Schimbarea in ultimul moment, in ziua repartitiei, poate duce la rezultate negative si dezamagire. Trebuie sa fie convinsi ca decizia e a lor si ca nu o vor regreta.

Sa lase salariul ca ultim criteriu (sau printre ultimele), niciodata primul. Salariile se schimba, sporurile se schimba si oricum, degeaba iei un sac de bani daca nu poti sa faci fata, daca nu rezisti fizic, psihic sau ambele si ajungi sa nu apuci sa te bucuri de bani, sa nu mai ai viata personala, sa te imbolnavesti sau sa te muti apoi pe altceva.

Recunoasterea in alte tari a specialitatii ar putea fi un criteriu important – nu poti sti cand te hotarasti sa pleci. Important e sa iti poti practica meseria si in alta parte.

Pentru cei care au o nota suficient de buna pentru a lua un post – sa se intereseze ce presupune acel post, unde este, pentru ca uneori e mai bine sa nu te legi cu el. Pentru cei care isi pun problema unui transfer intre centre sau intre specialitati – sa evalueze bine in ce constau aceste situatii, ce presupun.

Daca au ales ceva si ajung la concluzia ca au ales gresit, sa nu dispere, nu e un capat de lume. Specialitatea se poate schimba.

Aveti grija si de sanatatea voastra fizica si mintala!

Despre Autor

Raluca Ioana Marin

Studenta la Medicina, anul VI, incerc sa combin utilul cu placutul. Am un "job" full time la facultate si un job part-time, aici la MEDIjobs. Pasiunea pentru scris am descoperit-o de cativa ani si incerc sa o valorific ori de cate ori am ocazia. Chiar daca timpul nu este cel mai bun prieten al meu, prin munca si sacrificii poti reusi ce ti-ai propus.

Facebook Comment