INTERVIU | Dr. Codruța Popa, medic primar neonatologie, medic specialist pediatrie: Deși pediatria a fost prima dragoste, simt că neonatologia mi se potrivește mult mai bine

Provenind dintr-o familie de medici, Dr.Codruța Popa a decis să își dedice viața și pasiunea îngrijirii micilor pacienți, în calitate de medic neonatolog și pediatru. Simțindu-se mai apropiată de neonatologie, aceasta a participat și la cursuri de perfecționare în acest sens, considerând că în domeniul medical este necesară o conectare permanentă cu inovația.

Pornind de la o vorbă a profesorului său din liceu, Dr.Popa consideră că medicina este matematică și folosind principii de logică și de structură în deciziile sale medicale, reușește întotdeauna să se detașeze de cazurile medicale, însă când vine vorba despre situații mai puțin cunoscute, nu ezită să ceară ajutorul colegilor.

În final, doamna doctor recomandă medicilor aflați la început de drum să aibă răbdare și înțelegere față de copii, dar mai ales să comunice cu ei, aceștia fiind diferiți de adulți din toate punctele de vedere și necesitând o îngrijire aparte.

1. Care a fost momentul în care ați știut că vreți să deveniți medic?

Cred că din copilărie opțiunea mea era deja formată, dat fiind contextul familial. Lumea în care mă învârteam ca și copil era una medicală și cred că atunci mi-am dorit și am visat să ajung medic. Desigur, după aceea dorința cea mai mare era să lucrez cu copiii, mi-au plăcut în general și când ajunsesem la vârsta a adolescenței sau a copilăriei mai mari, spre 9-10-11 ani, îmi plăcea foarte mult să organizez jocuri sau activități în care eu coordonam copiii, în care eu eram cumva un fel de lider.

3. Știu că proveniți dintr-o familie de medici, iar tatăl dumneavoastră a fost primul mentor al dumneavoastră, povestiți-ne puțin despre el.

Da, tatăl meu a fost un om special nu numai ca medic, ci și ca om în general, un om de cultură, un intelectual extrem de rafinat, un iubitor de artă, de muzică, de poezie…El mi-a insuflat dorința de a pătrunde toate lucrurile frumoase, de a participa la realizarea lor. Pentru mine lumea boemă, lumea artiștilor, lumea scriitorilor îmi era foarte familiară pentru că îmi însoțeam tatăl tot timpul. A fost un medic renumit, cu specialitate foarte grea, terapie intensivă și cred că partea de neonatologie pe care eu am ales-o s-a datorat și lui, pentru că am simțit că aș putea să fac cam același lucru, dar la micuții pacienți. Imaginea lui mi-a fost cea care m-a făcut caut, să fiu unde sunt, să perseverez. Tata pentru mine este și va rămâne acel om special căruia i se datorează existența mea, dar și formarea profesională.

3. Aveți dublă specializare medicală pediatrie și neonatologie, care vă este mai apropiată de suflet?

Deși pediatria a fost prima dragoste, simt că neonatologia mi se potrivește mult mai bine, este partea de adrenalină, de spectacol, specialitatea în care vezi imediat rodul muncii tale, dar și pediatria m-a făcut să mă întorc la vechea dragoste. Îmi place și faptul că există o continuitate, acest aspect m-a și impulsionat să le practic pe amândouă, însă neonatologia cred că primează și mi se potrivește mai mult.

Citește și: 7 sfaturi de comunicare cu copiii dacă lucrezi în secția de pediatrie

4. Aveți și cursuri de perfecționare în domeniul neonatologiei, cât de important credeți că este pentru un medic să rămână conectat la inovațiile din domeniul medicinei?

Cred că este foarte important, pentru că lucrurile se schimbă cu o rapiditate fantastică, lucrurile progresează și în medicină se vede. Suntem în epoca în care medicina se face cu roboți, ceea ce nu gândeam acum 20 – 30 de ani. Trebuie să rămâi conectat pentru că ființa umană este o enigmă și există mulți factori care contribuie la descifrarea ei. Toate mințile luminate din lume încearcă să cerceteze, să vadă, să aplice, să descopere tratamente în folosul omului și cred că contactul online cu colegi din afară și din țară este esențial pentru a rămâne conectați la realitate.

Cursurile de perfecționare și de upgrad-are a disciplinei neonatologie le-am făcut și sunt foarte importante pentru că și în această specialitate a bebelușilor lucrurile se mișcă cu o rapiditate fantastică. Specialitatea neonatologie este una care a fost desprinsă ca o ramură din pediatrie, după care a devenit o specialitate de sine stătătoare. Aceste cursuri constau în primul rând în aplicarea datelor tehnice pe care noi le știm despre nou-născut, despre îngrijire, despre tratamentul anumitor boli și au o parte foarte bună de practică medicală. Resuscitarea și reanimarea nou-născutului sunt total diferite de cele ale adultului și atunci trebuie făcute și îmbinate.

5. Considerați că medicina este matematică, explicați vă rog cum gândiți în acest sens.

Da, am absolvit un liceu de matematică-fizică în perioada adolescenței. Mi se părea puțin cam straniu că pot să aplic matematica în practica medicală. Medicina este o specialitate a lucrurilor logice, extrem de logice. Întotdeauna când începi să tratezi un pacient trebuie să ai un parcurs, trebuie să ai o logică a evenimentelor, a semnelor de boală, a tratamentului. Să nu se uite că în medicină nu există boli, ci există bolnavi și că aceeași boală poate să îmbrace forme diferite la doi-trei pacienți și atunci toată structura aceasta bazată pe logică și pe tehnică matematică mă ajută foarte tare, mai ales când este vorba de copii unde nu poți să pierzi timp. La ei trebuie să calculezi exact ceea ce ai de făcut, să te aștepți la un răspuns imediat din partea pacienților pentru că sectorul pe care eu îl deservesc este puțin mai special, deci matematica e în toată această sintagmă pe care am preluat-o de la profesorul meu de matematică din liceu. Mi-a folosit foarte mult și îmi folosește în continuare în fiecare zi.

6. Câți ani de practică medicală considerați că sunt necesari unui medic pentru a deveni expert sau profesionist în domeniul lui de activitate? 

Toată viața! În momentul în care te dedici acestei meserii nu cred că există o limită de timp, întotdeauna ai ceva de învățat, întotdeauna ai lucruri noi de aflat. Cred că în momentul în care te hotărăști să devii medic trebuie să fii pregătit că toată viața va trebui să înveți, să practici, să exersezi, să te informezi. Nu cred că poți să faci acest lucru pe o perioadă limitată de timp.

Vezi și interviul cu: INTERVIU | Dr. Oana Virban, medic specialist pediatrie si fondator Oana Pediatrics, Super Clinica de Telemedicina pentru Copii: Medicina este o profesie pe care trebuie sa o iubesti pentru a o practica

7. Cum procedați când vine vorba despre îngrijirea acordată propriilor dumneavoastră copii? V-ați folosit de cunoștințele medicale pe care le aveați sau ați apelat la alți medici specialiști?

Dacă a fost vorba de specialitatea mea, adică de specialitățile mele pediatrie și neonatologie, m-am bazat pe ceea ce știu. Eu sunt o persoană înzestrată cu sânge rece când este vorba de tratamentul familiei mele, aici în speță al copiilor mei, pentru că este specialitatea mea. Desigur că dacă au fost probleme de altă natură, care îmi depășeau specialitatea am apelat la ceilalți colegi. Am colegi foarte buni cu care colaborez din toate specialitățile, însă am avut și eu momente când a trebuit să-mi tratez propriii copii și a trebuit să înlătur partea subiectivă-afectivă de mamă și să primeze cea obiectivă de medic. M-am concentrat și lucrurile au ieșit bine, dar nu ezit să cer părerea și altor colegi din specialitatea mea dacă o problemă mă frământă și știu că este vorba nu numai de copilul meu și de alți copii în general. Nu sunt o persoană atotștiutoare, accept întotdeauna orice opinie, accept un dialog între colegi ca să putem să formulăm soluția cea mai bună pentru cazul respectiv.

8. Medicii pediatri în special ajung suprasolicitați de către pacienți. Cum reușiți să vă delimitați de telefoane și mesaje care sigur vă copleșesc zi de zi?

Sincer, nu prea reușesc. Am făcut un pact cu pacienții mei, cei care mă cunosc, că atunci când profesez, când muncesc efectiv, să încerce să nu folosească telefonul foarte mult să-mi transmită mesaj. Și apreciez și le mulțumesc când țin cont. Acest lucru ar însemna o pierdere, nu neapărat o pierdere de timp, o întrerupere de timp și o întrerupere din ceea ce fac și probabil și o lipsă de ajutor pe care aș putea să o ofer imediat unui pacient bolnav. Nu reușesc să mă rup în totalitate de tot ce înseamnă comunicare cu pacienții, apreciez enorm de mult atunci când pacienții care își doresc să fie informați filtrează informația pe care o primesc. Media este invadată de o mulțime de informații eronate, sunt doar părerile celor din jur care sunt transpuse și pe care pacienții încearcă să le preia și să le experimenteze la proprii copii, ceea ce mi se pare o dramă. Cred că aici intervine părerea specialistului, dar recunosc că sunt conectată cu pacienții mei și verbal și telefonic cam tot timpul. Îmi aloc seara târziu când ajung acasă după terminarea programului câteva ore în care răspund la mesaje, citesc mail-urile, analizez o serie de analize ce-mi sunt trimise și le discut cu pacienții mei. Nu reușesc să întrerup comunicarea cu ei, nici nu-mi doresc, dar îmi doresc ca timpul și priceperea meu să fie folosite pentru pacienți cel mai mult.

9. La nivelul sistemului de sănătate din România considerați că sunt suficienți medici pediatri și neonatologi raportat la numărul de pacienți care există?

Nu, categoric nu și este nevoie de mult mai mulți, însă câteodată nu înțeleg sistemul de sănătate din România. Cred că în momentul în care ne-am făcut medici și ne-am dorit cu ardoare lucrul acesta ne punem și viața și timpul în slujba pacienților. Sistemul de sănătate nu știu dacă se gândește întotdeauna că pacienți bolnavi apar în permanență, iar staff-ul de medici din România nu numai că este puțin, se împuținează pe zi ce trece. Uitați-vă la colegii noștri care neputând să se acceadă în lumea medicală în sistemul medical românesc părăsesc țara, la colegii noștri mai în vârstă care trebuie pensionați. Unii dintre ei poate încă ar putea să-și desfășoare activitatea. 

Citește și: INTERVIU | Lucian Bâgu, medic rezident neonatolog: „În sala de naşteri principala noastră grijă este sănătatea şi siguranţa nou-născutului”

10. Cum procedați când un pacient nu urmează sfaturile recomandările dumneavoastră, respectiv părintele pacientului?

Cu siguranță nu încerc să fiu arogantă și nici vocală. Este dreptul fiecăruia să aleagă ceea ce consideră că este bun pentru copilul lui, însă îi rog, dacă se poate, să nu mai folosească timpul meu doar pentru informație, sunt alți oameni care își doresc și care au nevoie de serviciile mele medicale, care urmează sfaturile mele, de cele mai multe ori cu rezultate foarte bune. Iar pe cei care nu doresc și doar sună pentru conformitate sau doar să se informeze îi rog să lase timpul meu în favoarea celorlalți cărora le-aș putea să fiu utilă. 

11. La cine sau la ce apelați când nu cunoașteți un răspuns într-un anumit caz sau situație medicală?

În sensul de persoane sau resurse de cele mai multe ori apelez la colegi și mă sfătuiesc cu ei, sigur că și cărțile, tratatele noastre sunt de foarte mare ajutor, cred că nu e cazul să ne ascundem după degete că nu putem să ținem minte toată informația. Stă în logica și în firea umană să nu poată să acopere toată informația pe care și-ar dori-o și atunci apelez la tratate. Aici pot să spun cu mâna pe inimă că nu rețin doze de medicamente, nu rețin valori, caut întotdeauna vademecumul care mă ajută, însă în ceea ce privește un anumit caz, anumite părți colectate ale cazului, apelez de obicei la colegi și mă sfătuiesc cu ei. Desigur, nici nu poți într-o viață de medic să cuprinzi toată cazuistica și posibil că există un coleg care s-a întâlnit cu cadrul care tu te confrunți atunci și e mai simplu și mai logic să-i ceri părerea și sfatul și ajutorul.

12. Care sunt cele mai importante sfaturi pe care le ați putea oferi unui medic la aflat la început de drum, respectiv pediatru sau neonatolog?

Evident că primul primul sfat, de fapt prima dorință a mea ar fi ca medicii neonatologi și pediatri să iubească copiii, să-i accepte, să-i înțeleagă, să încerce să comunice cât de mult se poate cu ei. Este foarte important să aibă răbdare foarte multă. Sunt două specialități diferite deși au ca punct comun copilul, sunt diferite. Însă pentru cei care fac neonatologie trebuie să aibă o tărie de caracter poate puțin mai mult decât un pediatru pentru că te întâlnești cu viața și cu moartea la orice pas. Pentru pediatri le recomand să aibă răbdare mai multă cu copiii, să înțeleagă că totuși copilul are dreptul și are și voie să plângă, să reacționeze, să nu-i placă. Sunt din păcate unii confrați de ai noștri care tratează copilul mai mult ca o persoană adultă și se așteaptă să aibă reacții prea mature. În ceea ce privește că trebuie să-ți sacrifici viața personală, viața de familie, cred că este un aspect comun oricărei specialități medicale.

Ești specialist medical și vrei un loc de muncă mai bine plătit? Înscrie-te gratuit pe MEDIjobs, iar noi îți vom aduce cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

MEDIjobs

MEDIjobs este lider in Romania in domeniul recrutarii din sanatate. Recrutam specialisti medicali din Romania pentru Romania si trimitem oferte de job personalizate catre specialistii care se inregistreaza in platforma noastra. Ofertele trimise sunt bazate pe experienta specialistilor medicali, abilitatile lor, dar si salariul pe care si-l doresc.

Procesul de inregistrare este RAPID, USOR si GRATUIT. Creeaza-ti contul astazi.