INTERVIU | Dr. Iulian-Daniel Vilcioiu, medic specialist ortopedie si traumatologie

Doctor Daniel Vilcioiu considera ca pentru un chirurg exercitiul constant este de baza pentru atingerea unui nivel ridicat de performanta, comparand situatia cu cea a unui jucator de fotbal care se antreneaza zilnic si joaca saptamanal la nivel inalt. In alegerea locului de munca a cautat sa obtina experienta si cazuri diversificate, considerand ca increderea pacientilor si a colegilor reprezinta o mare realizare profesionala. 

A stiut ca va alege domeniul medicinei inca din copilarie, fiind inspirat de mama sa care i-a aratat de inseamna relatia cu pacientii, pregatirea tratamentului, disponibilitatea si multumirea pacientilor. Mai apoi a avut alaturi pe drumul sau mentori care l-au inspirat sa profeseze cu placere si interes intr-o supraspecializare care nu exista in Romania, cea de chirurgie a mainii.

Doctor Vilcioiu a invatat ca exista o stransa relatie intre mintea si corpul uman, iar ca vindecarea nu se rezuma la actul medical, ci sunt necesari mai multi factori umani, precum atitudine pozitiva, empatie, comunicare buna, studiu permanent, comunicare cu alti medici, toate aplicate 100% obiectiv fata de pacient.

1. Considerati ca medicina inseamna mai mult decat urmarea unei facultati de medicina. Explicati, va rog, pe scurt ce inseamna medicina pentru dvs.

Pentru medicina am avut de mic copil o atractie speciala, atat ca meserie de practicat, cat si de admirat. Mama mea este medic, iar la ea am putut sa vad de aproape tot ce inseamna relatia cu pacientii, pregatirea tratamentului, disponibilitatea fata de meserie chiar si in timpul liber, dar nu in ultimul rand multumirea infinita a pacientilor aflati cu adevarat in momente grele. Consider ca este nevoie de aceasta atractie pentru a putea fi un medic complet. Din punctul meu de vedere, pentru a deveni un medic cu adevarat bun trebuie sa iti doresti asta mai mult decat orice altceva.

2. Ce sau cine anume v-a indreptat catre aceasta specialitate medicala? De ce supraspecializarea de chirurgie a mainii?

Cum spuneam mai sus, atractia fata de medicina am resimtit-o tot timpul, iar odata cu trecerea ultimilor ani de facultate, aceasta s-a indreptat catre chirurgie. Mi-a ramas in minte anatomia complexa a mainii din anul intai de facultate, apoi a venit stagiul de Ortopedie din anul 4, atunci cand asistentul de grupa ne povestea admirativ cum in Canada exista chirurgi ce opereaza in fiecare zi doar mana, iar in stagiul de Chirurgie Plastica din anul 5 am putut sa asist si sa ajut la operatii pe mana. Toate mergeau intr-o singura directie – chirurgia mainii. Faptul ca in Romania nu exista aceasta supraspecializare, nu existau medici care sa opereze doar mana, m-a incurajat sa o iau pe acest drum, sa incerc dezvoltarea supraspecializarii de chirurgia mainii in Romania.

Citeste si: INTERVIU | Dr. Ionut-Daniel Crivatu, medic specialist ortopedie si traumatologie

3. Aveti un mentor sau mai multi pe care ii admirati? Care sunt calitatile pe care le apreciati cel mai mult la acesta/acestia?

Consider ca a avea un mentor este foarte important, mai ales pentru ca in aceasta meserie conteaza foarte mult relatia interumana. Pe langa tratamentul efectiv al bolii, relatia creata dintre medic si pacient, atitudinea fata de acesta, dar si gradul de intelegere reciproca contribuie la o mai buna vindecare si de multe ori mai rapida. Un mentor este acel om care te inspira fix in momentele cheie ale vietii, treptele esentiale de invatare si transmitere mai departe a informatiilor, teoretice si practice. 

Mentorii mei au fost in ordine cronologica atat din Romania, dar si din strainatete, profesori de Anatomie, de Chirurgie Plastica si Microchirurgie Reconstructiva si Ortopedie-Traumatologie si intr-un final profesori exclusiv de Chirurgia Mainii. Printre cei mai de seama si cunoscuti la nivel international sunt prof. Ioan Lascar, dr. Dragos Zamfirescu si dr. Francisco del Pinal. Aura din jurul lor, experienta lor vasta si modul de a interactiona cu pacientii m-au inspirat sa profesez cu mare placere si interes aceasta meserie.

4. Cati ani de studiu credeti ca sunt necesari pentru ca un medic sa devina expert in domeniul sau de activitate?

De curand mi se spunea ca nu exista expert intr-un domeniu de activitate chirurgicala, cum ar fi chirurgia membrului superior. Consider ca aceasta afirmatie se aplica doar la nivel de gradatie medicala, nu si la practica efectiv. Pentru mine exista intr-adevar experti, atata timp cat opereaza sute de cazuri pe an, complicatii si reinterventii dificile, aplicate pe un singur segment anatomic (mana, genunchi, coloana, creier, pancreas, sani etc. ). 

De aceea in tarile foarte dezvoltate, medicii sunt nevoiti sa isi pastreze numarul de operatii la nivelul sutelor pentru a putea continua colaborarile din spitale. La fel cum un jucator de fotbal devine expert atunci cand se antreneaza zilnic si cand joaca saptamanal poate chiar si 2 meciuri la nivelul cel mai inalt. Pauzele mari nu sunt deloc eficiente in chirurgie, asa cum s-a intamplat in timpul pandemiei in toate domeniile posibile. 

5. Puteti enumera cateva beneficii ale unui medic care lucreaza in Romania, din punctul dvs. de vedere? (prin comparatie cu alte tari europene)

Beneficiile medicilor din Romania sunt destul de mici comparativ cu ce se intampla in alte tari europene sau non-europene. Probabil principalul avantaj este reprezentat de faptul ca pot practica in mediul privat, iar in multe cazuri se poate combina practica privata cu cea din sistemul de stat. In majoritatea tarilor nu se permite sau pur si simplu nu se practica aceste colaborari. 

6. Cand vine vorba despre clinicile cu care alegeti sa colaborati, care sunt criteriile pe care le urmariti? Dar la colegii medici?

Criteriile pe care le-am urmarit pana acum au fost destul de clare, si anume sa raman aproape de mentorii mei, sa lucrez cu unii dintre cei mai buni profesionisti in domeniu si sa imi desfasor activitatea intr-un mediu performant si competitiv. Experienta si volumul mare de lucru au reprezentat pentru mine un adevarat loc de munca, placut si cu cazuri foarte diversificate. Spitalele si clinicile in care mi-am desfasurat sau imi desfasor activitatea au fost intotdeauna unele dintre cele mai performante, mereu orientate spre pacienti si preocupate de calitatea serviciilor medicale oferite. 

7. Care a fost cel mai dificil caz medical cu care v-ati confruntat? Cum l-ati gestionat?

Nu stiu daca pot spune ca un anume caz a fost cel mai dificil, dar pot spune ca un caz cu adevarat dificil se trateaza intodeauna in echipa. Fie ca vorbesc de tumori sau malformatii, fie de fracturi foarte complexe, consider ca pentru gestionarea unor astfel de cazuri ai nevoie de forta unei intregi echipe. Daca ma gandesc la cateva exemple, imi vine in minte cazul unui pacient cazut de la etaj, cu nu mai putin de 5 fracturi la nivelul pumnului (probabil a fost unul dintre cele mai dificile), iar de curand am operat un pacient cu o boala congenitala sub forma de multiple tumori la nivelul umarului si antebratului.

8. Considerati ca un chirurg mai tanar poate sa stie mai bine anumite aspecte decat un chirurg in varsta? Cat de important este orgoliul in aceasta meserie?

Nu consider ca varsta este un factor determinant in stabilirea expertizei si profesionalismului. In nicio meserie. Totul depinde de expertiza si experienta fiecaruia in parte, dar si de modul in care pui in practica ceea ce stii si ai invatat. Eu sunt un chirurg tanar, nu chiar la inceput de drum, insa care mai are foarte multe de demonstrat, cu siguranta.

Citeste si: INTERVIU | Dr. Amit Beedasy, medic specialist chirurgie plastica si microchirurgie reconstructiva

9. Se spune ca un chirurg trebuie sa aiba sange rece pentru a putea lucra eficient. Sunteti de acord cu aceasta afirmatie?

Da, daca prin sange rece intelegem o buna pregatire preoperatorie, o echipa instruita, tot ce este necesar pentru a duce la capat interventia, ce are o indicatie corecta si, nu in ultimul, rand stapanire de sine. In strainatate, cea mai importanta este ultima, restul sunt deja asigurate. 

10. Care considerati ca este cea mai mare realizare a dvs. pe plan profesional pana in prezent?

Faptul ca am ajuns sa practic o supraspecializare chirurgicala si sa ajung la un numar semnificativ de operatii in acest domeniu. Increderea pe care o au pacientii si colegii mei in mine este o alta mare realizare profesionala.

11. Care este cel mai important lucru pe care l-ati invatat in calitate de chirurg? Dar in calitate de medic?

Am invatat sa imi pastrez calmul in situatiile limita, sa pot gandi limpede atunci cand am nevoie cel mai mult. La fel ca practicarea unui sport extrem sau a unei activitati ce necesita concentrare 100%, corelarea dintre minte si corp este cel mai important lucru pe care l-am invatat din chirurgie. In calitate de medic am invatat ca vindecarea nu sta doar intr-un simplu act medical, ci intr-un cumul de factori umani esentiali, cum ar fi atitudinea pozitiva, empatia, comunicarea foarte buna, studiul permanent, colaborarea cu alti medici, toate acestea aplicate 100% obiectiv fata de pacient. 

Ești medic și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.