Ziua Mondială a Bolnavilor în 2020: compasiunea față de tine și față de pacient, baza unei culturi a alinării suferinței

În fiecare an, Papa Francisc transmite un mesaj special, plin de compasiune și încurajare, cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavilor – celebrată pe 11 februarie. Dacă anul trecut invita la o cultură a generozității, acum,  pentru cea de-a 28-a Zi a Bolnavului, Suveranul Pontif a ales o temă inspirată din Evanghelia lui Matei.

Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi – încurajând mai multă căldură umană și bunăvoință atât spre cadrele medicale, cât și spre pacienții acestora. Care este mesajul Papei Francisc pentru anul 2020, ce înseamnă această Zi a Bolnavului și, mai ales, cum pot ajuta oamenii din întreaga lume pe cei suferinzi, în mod practic?

Mesajul Papei Francisc pentru Ziua Mondială a Bolnavului – 11 februarie 2020

Așa cum poți descoperi în amănunt într-un alt articol, istoria acestei zile stabilite de Papa Ioan Paul al II-lea a început în 1992, ca o zi în care credincioșii din întreaga lume se pot ruga pentru cei bolnavi, dar și pentru îngrijitorii acestora – de la medici și cercetători, la asistenții medicali și cadrele medicale care luptă zi de zi să le aline suferințele, direct sau indirect. 

Suferința celor bolnavi este greu de trecut cu vederea de către cadrele medicale, oricât de pregătite sunt să înfrunte cazuri mai mult sau mai puțin traumatizante în meseria lor. Orice experiență de acest gen poate deveni stresantă sau dureroasă din punct de vedere emoțional, mental și chiar fizic pentru profesioniștii medicali puși în fața pacienților bolnavi. Cu multă reziliență, răbdare, compasiune și încredere, interacțiunile dificile pot aduce alinare bolnavului sau chiar îngrijitorului său, cât și speranță și acceptare. 

Ziua Mondială a Bolnavului amintește despre importanța bunăvoinței, orientată spre pacient și îngrijitor 

Anul trecut, tema aleasă de Papa Francis a fost generozitatea. În 2020, acesta invită la compasiune, bunăvoință, alinare a suferințelor fizice sau emoționale. 

Mesajul său vorbește despre solidaritate, speranță și mângâiere sufletească pentru săraci și bolnavi, pentru oricine este marginalizaț de sistemul legal și social. Suveranul Pontif transmite prin mesajul său de Ziua Mondială a Bolnavului faptul că uneori căldura omenească lipsește în modul în care sunt tratați pacienții care suferă de boli cronice sau incurabile, boli mentale, care au nevoie de îngrijire paliativă sau reabilitare, pacienți cu dizabilități, copii și vârstnici. 

Cu toții au nevoie de terapie, susținere, dar și grijă și alinare, iar asta se poate face prin compasiune de sine și față de alții. 

“Omul” contează mai mult decât “boala”

Mesajul Papei încurajează cadrele medicale să nu uite că demnitatea pacienților și dreptul lor la viață sunt mai importante decât eticheta de “bolnav” – „Când nu mai puteți oferi un remediu sau un tratament al bolii, veți putea totuși să oferiți îngrijire și alinare, prin gesturi și proceduri care oferă confort și ușurare bolnavilor”.

În încheierea mesajului, Papa Francisc mulțumește tuturor cadrelor și voluntarilor din domeniul sănătății și asistenței medicale care ajută bolnavii, compensând adesea deficiențele structurale, reflectând în același timp imaginea Bunului Samaritean, prin bunătate, afecțiune, alinarea suferinței și compasiune.

9 practici ale compasiunii față de tine și de pacienți

Multe organizații caritabile, mai ales asociații romano-catolice aleg Ziua Mondială a Bolnavilor pentru a se ruga, dar și pentru a oferi mâncare, medicamente sau susținere morală și spirituală celor bolnavi din spitale și clinici, dar și celor din azile și centre sociale – inclusiv celor care au grijă de aceștia. 

Dar ce inițiative și lucruri practice se pot face în viața de zi cu zi, atât de cadrele medicale sau voluntari, mai ales, pentru a oferi această alinare și bunăvoință pacienților?

Începe cu tine – cultivă compasiunea de sine și gestionează vocea critică

Până la urmă, cât de bine pot medicii și asistenții avea grijă de pacienți sau față de ei înșiși, dacă nu au o astfel de compasiune de sine?

Nu este o statistică nouă: fenomenul de burnout și de stres este des întâlnit în rândul cadrelor medicale, mai ales cei care lucrează direct cu pacienții și cu cazurile de urgență. În afară de nivelul de stres personal al fiecăruia, expunerea la durerea și suferința pacienților este o caracteristică normală a practicii clinice, dar una greu de îndurat pe termen lung, fără cultivarea compasiunii de sine și a grijii față de sănătatea personală. 

Deși sunt specialiști medicali care poartă povara epuizării ca un soi de medalie de onoare, stresul acumulat și slaba gestionare a emoțiilor vor compromite calitatea îngrijirii pacienților, cu riscuri majore. 

Și nu doar atât, dar starea de bine a medicului poate fi compromisă – din păcate, există statistici de-a lungul anilor care arată că anxietatea, depresia sunt mult mai frecvente la profesioniștii din domeniul medical decât la populația generală, iar rata de sinucidere a medicilor s-a dovedit a fi mai mare în ultimii ani, în diferite țări, inclusiv România. Printre cauze se numără modul în care sunt tratați aceștia de cei din jur, dar și de către ei înșiși. 

Care pot fi soluțiile la această lipsă de compasiune față de sine?

Conexiunea socială, acceptarea imperfecțiunii umane și schimbarea mindset-ului din unul distructiv într-unul constructiv. 

Din fericire, efectele compasiunii sunt îndelung studiate, iar beneficiile pot fi demonstrate și științific. Ea poate fi învățată în diverse metode – în special prin exerciții, practici de mindfulness, terapie – disponibile atât gratuit, cât și sub formă de cursuri și programe dedicate cultivării compasiunii de sine. 

Cultivarea ei în rândul cadrelor medicale – de obicei orientate spre autocritică și perfecționism – este o necesitate, nu un lux, în ziua de azi. Ea este o componentă activă mai ales a celor care lucrează în folosul bolnavilor și a suferinzilor, și se referă la conștientizare, intenție și motivație – este nevoie de bunătate, dar și de acțiune pentru alinarea suferinței. 

Printre metodele de cultivare a compasiunii de sine se numără:

1. Comportă-te cu tine cum te-ai purta cu un copil sau un prieten – chiar dacă nu știi cum poți fi compasional, știi cum se simte un copil mic când s-a lovit sau suferă. La fel, poți încerca să te porți cu tine – măcar să vorbești cu tine – așa cum ai vorbi cu un prieten sau cum te-ai purta cu animalul tău de companie atât de iubit acasă.  
2. Practică mindfulness –  pentru a accepta autocritica sau autoînvinovățirea așa cum vin în mintea ta. Adeseori există o voce critică în minte care repetă întruna scenarii negative și neadevărate. Chiar și câteva minute de mindfulness pe zi, în care devii doar conștient de vocea critică te pot ajuta să înțelegi de ce anume te protejează ea și cum poți să fii recunoscător pentru intențiile sale bune – treptat, vocea critică se diminuează, lăsând loc la acceptare și compasiune. Efectele pozitive asupra creierului și a stării de bine au fost deja dovedite științific la nivel mondial. 
3. Amintește-ți că nu ești singur – conexiunea umană este cea mai importantă în cultivarea compasiunii de sine. Nimeni nu este perfect, iar relaționarea cu ceilalți te poate ajuta să înțelegi că sunt multe persoane care simt ca tine, și este normal să fii bun cu acestea, dar și cu tine însuți. Imperfecțiunile ne apropie, nu ne despart.
4. Apreciază-te pentru realizările tale, oricât de mici – așa cum este necesar să accepți imperfecțiunile și să le transformi în ceva constructiv, așa și micile reușite trebuie acceptate și luate ca atare. Este ușor să crezi că poți sărbători doar realizările majore, însă și faptul că ai început ziua concentrat sau bine-dispus și că ai fost acolo pentru pacienții tăi este o realizare în sine. 
5. Alege terapia sau coachingul pentru a lucra cu vocea critică sau pentru a practica compasiunea de sine – este mult mai ușor să te lași ajutat de un specialist pentru a identifica comportamentele negative și dăunătoare pe care le ai, poate inconștient de ele. Un terapeut sau un coach îți oferă un spațiu sigur în care să îți observi gândurile, sentimentele și atitudinile, să dezvolți o perspectivă realistă asupra ta și a altora și să dezvolți empatie de sine. 

Reflectă compasiunea de sine în compasiunea față de ceilalți

Așa cum amintește Ziua Mondială a Bolnavilor în fiecare an, cât și mesajul special al Papei Francisc pentru anul acesta – nu trebuie să uităm că atât profesioniștii, cât și pacienții pot fi osteniți, împovărați de diferite circumstanțe, orele stresante de muncă sau probleme de sănătate (vizibile sau nu) și au nevoie de alinare, înțelegere și bunăvoință. 

Compasiunea este „Emoția pe care o simți ca răspuns la suferința altora și care motivează dorința de a ajuta.”. De asemenea, ea se învață. 

Cum se poate traduce aceasta în relația cu pacienții?

1. Nu te feri de emoții ca specialist medical – unele cadre medicale se feresc în mod intenționat de-a arăta o atitudine empatică sau de a răspunde cu emoție pacienților, crezând că asta nu îi poate ajuta pe cei care suferă, dar și pentru a se feri ei înșiși de experiențe potențial dureroase. Frica de epuizare emoțională după interacțiunea cu pacienții este un obstacol major pentru mulți asistenți medicali sau medici, pentru că nu vor putea înțelege și acționa în folosul acestora – cum este în cazul celor cu probleme auto-provocate (fumatul, dependența de alcool, refuzul de-a face sport pentru a scădea riscul de boală etc.)

2. Conștientizează suferința dincolo de simptomele fizice – când te gândești la suferință, adeseori te gândești la durere fizică. Însă suferința vine în atât de multe forme, precum poți ști deja – sub formă de traume psihologice și sociale, chiar și anxietatea sau panica survenite în urma diagnosticării sau a tratamentului primit, ori epuizarea emoțională rezultată în urma acestora. Când ești capabil să vezi dincolo de suferința fizică, poți lua măsuri eficiente pentru a ajuta suferindul în cel mai bun mod. 

3. Motivația de a ajuta – acest ultim pas vine după ce ne-am permis să „simțim” emoția celorlalți și să recunoaștem toate aspectele suferinței, acceptând situația existentă. Pentru un cadru medical mai ales, motivația de a ajuta este fundația meseriei sale. Acest lucru se traduce prin a acționa dincolo de bifele fișei postului – cum ar fi verificarea constantă a modului în care tratamentele pentru pacient funcționează sau nu, comunicarea caldă, onestă cu pacientul și familia acestuia (în limbajul lor, pentru a te asigura că înțeleg) cu privire la ceea ce se întâmplă, dar și menținerea tuturor profesioniștilor care îngrijesc pacientul la zi cu toate informațiile medicale ale acestuia – pentru a asigura servicii medicale optime de la început și până la final. 

4. Oferă confort pacientului tău – compasiunea se reflectă în gesturile mici, dar importante pentru cel care suferă și se simte lipsit de control, pe patul de spital. Ce poți face pentru a activa bunăvoința și compasiunea este să comunici cu acesta fie explicându-i procedurile, fie punându-i întrebări despre ceea ce simte și ceea ce crede, pentru a îi alina suferința pe termen lung și a îl face să se simtă confortabil și receptiv.

Lucrurile mici pot produce schimbări mari, iar satisfacția pacientului este prioritară atât pentru tine ca om, cât și ca profesionist. 

În încheiere, iată un Ted Talk oferit de Stephen Trzeciak, specialist în îngrijire critică la Cooper University Health Care în Camden, New Jersey. După ce a analizat volume întregi de date, Trzeciak și-a dat seama că lipsa compasiunii este numărul unu în lista de provocări cu care se confruntă industria sănătății. 

Acesta vorbește despre cum 40 de secunde de compasiune pot salva o viață – un mod mai bun de-a sărbători Ziua Mondială a Bolnavilor, în fiecare zi. Atât pentru sănătatea ta, cât și a celor pe care îi îngrijești.