INTERVIU | Teodora Tăbăcaru, medic rezident Radiologie și Imagistică Medicală

INTERVIU | Teodora Tăbăcaru, medic rezident Radiologie și Imagistică Medicală

Numele meu este Tăbăcaru Teodora. Sunt medic rezident, anul al II-lea, Radiologie și Imagistica Medicală și îmi desfășor activitatea la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, din Timișoara. Am absolvit studiile Universității de Medicină în România, împreună cu alți aproape 1200 de studenți, dintre care aproximativ 70 mi-au fost colegi de serie, oameni pe care de-a lungul celor 6 ani de facultate am ajuns să îi cunosc suficient de bine încât să afirm cu certitudine că, dacă și-ar dori, ar putea face performanță oriunde în lume.”, astfel se descrie un om simplu, căruia îi plac plimbările prin parc și filmele bune, care a călătorit în toată țara, dar și în străinătate, și cu toate acestea nu ar schimba pentru nimic în lume ceea ce face.

În primul rând, dumneavoastră v-ați ales această profesie sau ea v-a ales?

În cazul meu alegerea a fost personală. Din fericire, provin dintr-o familie care mi-a acordat susținere necondiționată și libertatea de a-mi alege drumul în viață. Domeniul medical nu era nici pe departe unul familiar, chiar dimpotrivă, neavând în familie sau în cercul de prieteni oameni care să exercite această profesie nu știam cum decurge o zi din viața unui medic, care sunt avantajele și dezavantajele acestei profesii.

Știam însă că de-a lungul anilor am întâlnit doctori extrem de buni, care m-au ajutat să trec peste momente mai puțin plăcute, care au avut grijă de mine și de oamenii dragi mie și care mi-au arătat cât de mult poți influența în bine, din postura de medic, viața unui om. 

Care a fost drumul dumneavoastră către medicină? Ce v-a determinat să alegeţi medicina? Cum și când v-aţi dat seama că vreţi să deveniţi medic? 

Drumul către medicină a fost unul firesc. Am terminat liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța la profilul științele naturii, un profil axat pe studiul științelor de bază în formarea oricărui medic, respectiv biologia, chimia și fizica. Deși am fost atrasă și de științele umane, am ales ca pe viitor să urmez cursurile Facultății de Medicină și Farmacie „Carol Davila“, din București, unde am simțit că toate materiile preferate din liceu se îmbină și îmi deschid drumul către un domeniu extrem de vast, interesant, versatil, dar mai presus de toate nobil și altruist, ultimele două caracteristici fiind și cele decisive în alegerea acestui drum. 

Citește și Care sunt cele mai comune posturi în medicină pe care le ai în vedere când îți alegi rezidențiatul?

Ce v-a atras la această meserie/specialitate? Ce v-a determinat să alegeți specialitatea Radiologie și Imagistică Medicală? De ce nu altceva? 

Am cochetat de-a lungul facultății cu diferite specialități medicale, dar alegerea finală am făcut-o cu puțin timp înainte de examenul de rezidențiat. La finalul facultății aveam un top III al specialităților dorite și așteptam rezultatul examenului pentru a face alegerea finală. În ziua repartiției însă am știut clar că opțiunea mea va fi Radiologie și Imagistică Medicală.

Mi-am bazat alegerea pe multiple criterii, printre care acelea că este un domeniu vast, în continuă dezvoltare, este o specialitate esențială în stabilirea unui diagnostic corect, necesită cunoștinte vaste din domeniul științelor medicale cât și din domeniul chirurgical și faptul că viitorul teleradiologiei promite o libertate de mișcare pe care nicio altă specialitate medicală nu ți-o oferă. 

Considerați că ați ales o specialitate dificilă? Este ceea ce vă așteptați? 

Domeniul imagisticii medicale este unul extrem de vast. Toate specialitățile medicale, atât cele clinice cât și cele chirurgicale, necesită pentru formularea unui diagnostic corect cel puțin o investigație imagistică, fie că vorbim de o radiografie pulmonară, o ecografie sau o investigație mai complexă, precum tomografia sau rezonanța magnetică. De aceea, un bun imagist necesită cunoștinte aprofundate despre patologia pacienților pe care îi evaluează, pentru a putea corela datele anamnestice, clinice și paraclinice oferite de clinician cu imaginile obținute prin preluarea investigațiilor imagistice.

Practic, fiecare informație este ca o piesă de puzzle, fiecare extrem de importantă în obținerea imaginii de ansamblu. În ceea ce privește gradul de dificultate pe care îl presupune această specializare pot doar să spun că orice lucru făcut la standarde înalte implică multă muncă și dedicare, dar atunci când intervine pasiunea, nu cred că putem să mai vorbim despre cât de „dificilă” este o anumită meserie. 

După aproape 2 ani de activitate în această specialitate pot să spun că, din punctul meu de vedere, realitatea acestui domeniu a coincis așteptărilor inițiale, deoarece este un domeniu în care nimeni nu cred că s-ar plictisi, oferindu-ți posibilitatea unor multiple supraspecializări. Fie că vorbim despre programele de studiu european sau cele naționale, o dată cu terminarea rezidențiatului ți se prezintă o gamă largă de opțiuni, fie că vorbim de neuroimagistică, senologie, patologie pediatrică sau radiologie intervențională. 

Citește și Ce să iei în considerare și ce nu atunci când alegi rezidențiatul?

Ce vă place cel mai mult în meseria dvs.?

Cel mai mult îmi place elementul de noutate pe care îl aduce fiecare zi, dar fiecare pacient și fiecare investigație sunt speciale. În plus, există posibilitatea de a practica meseria în orice colț al lumii, mai ales dacă ai o conexiune suficent de bună la Internet. 

Profesia pe care v-ați ales-o presupune, pe lângă vocație, și perfecționări continue. Cum vă raportați la acest aspect? Participați în continuare la cursuri, seminarii, congrese, workshop-uri, simpozioane și conferințe?

Pregătirea medicală continuă e un concept care vizează întreg ansamblul medical, de la rezidenți la specialiști, medici primari și profesori și este o reală necesitate, fiindcă domeniul medical este în continuă dezvoltare, fie că vorbim despre aparatura medicală, medicamente sau principii de tratament, așa că mi se pare firească participarea la congrese naționale, internaționale, școli de vară, seminarii anuale, toate acestea pentru a rămâne conectați la realitățile medicale prezente. 

Anul acesta situația a fost un pic diferită și din condiții de siguranță majoritatea congreselor au fost amânate pentru anul 2021, dar, din fericire, au existat și câteva care s-au desfășurat online, ca de exemplu „Congresul European de Radiologie de la Viena” (cel mai important eveniment anual de profil din Europa, care se bucură de participare internațională). La nivel național și Societatea Română de Radiologie și Imagistică Medicală a anunțat desfășurarea în mediul online a Congresului Național de Radiologie și Imagistică Medicală, un eveniment pe care personal îl aștept cu nerăbdare, pentru că reprezintă o ocazie foarte bună, mai ales pentru rezidenți, de aprofundare și de evaluare a evoluției profesionale personale, prin comparație cu rezultatele prezentate de alte centre din țară. 

Sunteți un spirit autodidact? Vă inspiră vorbele mentorilor sau profesorilor care v-au marcat destinul? 

Câte puțin din fiecare. Cred că medicina presupune multă muncă individuală…cam în proporție de 90%, poate chiar mai mult. Nu neg că prezența unui mentor în viața oricărui tânăr medic este esențială, cu toții cred că avem nevoie de un model la începutul carierei noastre, o persoană care să știe cum să te ghideze din umbră, pentru a-ți atinge potențialul maxim, dar fară curiozitate și dorința personală de a-ți depăși propria condiție cred că eforturile unui mentor sunt în zadar. 

Citește și Comunicarea eficienta cu un medic specialist dificil, in calitate de medic rezident

Am avut norocul în timpul facultății să cunosc câțiva oameni extraordinari, pe care îi apreciez enorm și care mi-au arătat prin puterea exemplului nivelul cel mai înalt de practică medicală. Aceștia sunt oamenii la care mă gândesc de fiecare dată în momentul în care mă confrunt cu o situație neprevăzută sau mai puțin plăcută și mă întreb cum ar fi reacționat ei puși în situația aceea și astfel am reușit să ies din câteva impasuri așa că da, exista oameni care m-au inspirat, dar nu atât prin vorbele lor cât prin acțiunile lor. 

Cine vă este acum coordonator? 

În prezent îmi desfășor activitatea la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, din Timișoara, sub coordonarea Prof. Dr. Bîrsășteanu Florin. 

MEDIjobs
Explicaţi-ne, vă rog, cu ce vă ocupați în Radiologie și Imagistică Medicală! Ce se întâmplă mai exact în timpul programărilor? 

Radiologia și Imagistica Medicală utilizează radiațiile X, ultrasunetele și rezonanța magnetică pentru a obține imagini detaliate ale corpului uman. Există o gamă largă de investigații disponibile, de la simple radiografii, mamografii, computer tomografii, ecografii, studii de rezonanță magnetică sau proceduri de radiologie intervențională. 

Mare parte din activitatea noastră constă în interpretarea imaginilor prelucrate în urma acestor investigații, mai ales atunci când vorbim despre radiografii, mamografii, computer tomografii sau studii de rezonanță magnetică. În cazul investigațiilor anterior menționate, medicul lucrează împreună cu un tehnician radiolog care se ocupă de poziționarea pacientului, setarea secvențelor, respectiv administrarea substanței de contrast, lucruri care se întâmplă, de cele mai multe ori, sub supravegherea medicului, dar fară implicarea directă a acestuia.

În cazul ecografiei, medicul este cel care efectuează anamneza pacientului, un examen clinic loco-regional, achiziția imaginilor și interpretarea acestora. Procedurile de radiologie intervențională sunt complexe și necesită o întreagă echipă pentru rezolvarea unui caz. 

Vă mai amintiţi prima dvs. radiografie/consultație/intervenție?

Sigur că da. Chiar dacă nu îmi amintesc numele pacientului, știu că prima imagine interpretată a fost în prima zi de rezidențiat, o radiografie pulmonară fără mărci patologice. 

Care considerați că este specificul relației medic-pacient, deoarece pentru pacienţi, comunicarea cu medicul este esenţială și ar vrea să afle, dacă s-ar putea, cât mai multe, încă dinainte de a ieși rezultatele. Pe lângă informaţiile de specialitate ei au nevoie să lege o legătură umană cu medicul și să-l simtă pe acesta cât mai apropiat, pentru a avea încredere să-i spună tot ceea ce-i deranjează.

Cum simte un medic acest lucru? Are și el nevoie de interacțiunea umană cu pacienții săi sau își poate desfășura activitatea profesională fără prea multe probleme?

Din punctul meu de vedere, relația medic-pacient este fundamentală pentru un rezultat optim, mai ales dacă vorbim de pacienții cu patologii cronice. 

Pentru că „Radiologia și Imagistica Medicală” nu face parte din grupul specialităților clinice, ci a celor paraclinice, acest lucru înseamnă că activitatea noastră zilnică presupune un contact mult mai redus cu pacientul, comparativ cu colegii din alte specialități medicale, precum cardiologia, pneumologia, medicina internă și altele. Interacțiunile noastre sunt limitate la contactul pe care îl avem cu pacientul în momentul efectuării ecografiilor, dar chiar dacă timpul pe care îl avem la dispoziție este limitat, încercăm să răspundem tuturor întrebărilor acestora și să le explicăm pe înțelesul lor care sunt patologiile pe care le descoperim, cauzele și posibile metode de tratament. 

De obicei, pacienții, mai ales cei vârstnici sau cei din zonele rurale, neavând o cultură medicală bogată, au multe nelămuriri privind informațiile pe care le obțin de la clinicieni, dar de cele mai multe ori, din rușine, nu pun toate întrebările necesare pentru a înțelege exact care este situația lor. Cu toate acestea, am observat însă că relația pe care pacienții o au cu medicii imagiști poate reprezenta și un avantaj, deoarece atunci când pacientul se simte mai relaxat și îndrăznește să adreseze întrebări și să solicite clarificarea unor informații pentru a înțelege mai bine patologia cu care se confruntă, el pleacă mai mulțumit și mai împăcat.

Citește și De ce refuză pacienții să fie consultați de medicii Rezidenți?

Câți ani a avut cel mai tânăr pacient pe care l-ați avut până acum? Dar cel mai bătrân și, în general, care este media de vârstă a celor ce vă trec ușa laboratorului? 

Vârstele acestora variază în funcție de profilul spitalului care găzduiește laboratorul de Radiologie și Imagistică Medicală. Cei mai tineri pacienți i-am regăsit în maternități și spitalele de pediatrie unde am făcut practică, iar aici vorbim de prematuri, nou-născuți, copii mici și adolescenți. Acestea fiind spuse, activitatea efectuată într-un spital județean ca cel unde lucrez eu acum presupune o variație foarte mare a vârstei pacienților, dar majoritatea se încadrează în grupa 50-80 de ani. 

Care considerați că este cea mai mare problemă a sistemului medical românesc?

O să încep prin a sublinia cel mai mare atu al sistemului medical românesc, adică personalul medical de specialitate. Cât despre probleme, știm cu toții că sunt multe lucruri de îmbunătățit, pentru a alinia nivelul național cu standardul european și toate sunt interconectate așa că nu am cum să aleg o singură problemă. Ceea ce îmi doresc să subliniez este însă faptul că în ciuda numeroaselor dificultăți cu care se confruntă, practica medicală curentă beneficiază încă de câțiva oameni extrem de pasionați, care reușesc să ofere pacienților tratamente la cele mai înalte standardele. 

Cum priviți generațiile din urmă? Mai sunt studenții la fel de dispuși să se lase antrenați pentru marea performanță?

Nu cred că există diferențe atât de mari între generațiile trecute și cele de acum în ceea ce privește dorința de a atinge performanța. În primul rând, trebuie să înțelegem că performanța în medicină capătă alte valențe. Ea presupune stabilirea unui diagnostic corect, instituirea unui tratament eficace, creșterea calității vieții pacientului și prelungirea acesteia – dezideratele oricărui aspirant sau practicant al acestei meserii din antichitate până în prezent. 

Ce le-ați transmite tinerilor care se află în fața unei prime opțiuni: să plece din țară sau să rămână să studieze/profeseze aici? Ce opțiuni reale au aceștia?

Le-aș spune că nu există o rețetă minune pentru atingerea performanței, fie că vorbim de performanța românească sau internațională. Fiecare opțiune are avantajele și dezavantajele ei, drept pentru care contează foarte mult opțiunea individuală. Indiferent de alegerea pe care o fac de a studia și apoi practica în România sau în oricare alt sistem medical din lume, cred că cel mai important lucru este să fie proactivi, să citească constant, în fiecare zi chiar, informații de specialitate, să participe la evenimente de profil din țară și pe cât posibil din străinătate și să caute în jurul lor un mentor, un medic cu experiență cu ale cărui valori profesionale și morale să rezoneze, pentru că toți pacienții, indiferent de cetățenie, au nevoie de un medic empatic, dedicat și bine pregătit și cred că aceste calități fac diferență pe termen lung.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, aţi mai alege acceași facultate, respectiv aceeași specialitate? Dacă nu aţi fi devenit medic, ce altă profesie credeţi că vi s-ar potrivi?

Cu siguranță mi-aș păstra opțiunile identice în ceea ce privește alegerea facultății și a specialității medicale.

Ești medic și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Despre Autor

Ioana Roșca

Pasionată de călătorii și lectură, urmează o carieră în jurnalism deoarece își dorește ca în fiecare zi să îmbine utilul cu plăcutul. Iubește provocările, noutățile și vede întotdeauna partea bună a oamenilor, încercând să fie prietenă cu toată lumea și să învețe mereu câte ceva de la oricine.

Facebook Comment