INTERVIU | Izabela Natalia Stoe, studentă la facultatea de asistenți medicali, specializarea asistent medical generalist

Izabela Natalia Stoe este studentă în anul al II lea la Facultatea de Medicină și Farmacie, din cadrul Universității “Dunarea de Jos” din orașul Galați. Noi am stat de vorbă cu ea pentru a povesti despre ce a determinat-o să aleagă această profesie și despre provocările pe care le întâmpină în practică.

“Numele meu este Stoe Izabela Natalia, am vârsta de 21 de ani și studiez la Facultatea de Medicină și Farmacie, din cadrul Universității „Dunărea de Jos”, din Galați. Sunt studentă în anul II, la specializarea Asistență Medicală Generală. În cursul anului 2018, am absolvit Colegiul National Pedagogic „Spiru-Haret” din Focșani, profilul de filologie, pe perioada căruia am locuit la bunicii materni.

Am ales meseria de asistent medical generalist din iubire pentru oameni și din dorința de a face bine. Simt că prin această meserie pot fi aproape de semenii mei în momentele în care chiar au nevoie de ajutor. Gândul că pot ajuta pe cineva îmi dă o putere incomensurabilă de a depăși orice greutate care apare în drumul spre visul meu.“

1. Pentru început, aș vrea să îmi spui câteva cuvinte despre pasiunea pentru medicină sau ce te-a adus pe acest drum?

Dacă ar fi să aleg un cuvant prin care să mă descriu aș alege fără dar și poate cuvantul „sinceritate”, așa că și de această dată voi fi la fel de sinceră cu voi. Încă din clasele primare mă vedeam profesoară, asistentă, jurnalist, după care sora mea, fiind admisă la Academia de Poliție, încerca oarecum să mă atragă spre o cariera în Poliție. Așadar, paleta de meserii era destul de dezvoltată, iar eu extrem de nehotărâtă, inclusiv pe perioada liceului, când încă continuam să sar de la o meserie la alta.

Totul până când, nevoită să efectuez câteva ore de kineto, dublate de masaj terapeutic, în cadrul unui spital din Focșani, am făcut cunoștintă cu pasiunea mea. Practic iubirea pentru medicină a început în momentul în care am avut nevoie de cadrele medicale, conștientizând în acel moment că eu îmi doresc să ajut oamenii la rândul meu.

Mă îndrăgostisem iremediabil de halatele albe, de costumele medicale, începând ulterior să mă informez despre sistemul sanitar și despre cum aș putea accede la acesta. În cursul anului 2019, m-am înscris la examenul de admitere, obținând punctajul de 9,73, o notă care m-a ajutat să beneficiez  inclusiv de bursa de merit.

Citește și: INTERVIU | Alina Adam, asistent medical generalist: „Pacientului trebuie să îi furnizezi informații clare despre tehnică, să îi explici și să îl încurajezi. Este important să se simtă în siguranță”

2. Știu că ai optat pentru specializarea de asistent medical generalist, de ce nu ai ales altă specializare, de expemplu asistent farmacist?

Am ales specializarea de asistent medical general, întrucât îmi doresc să fiu cât mai aproape de oamenii bolnavi. Îmi doresc să ascult omul și să îi fiu alături. Nu îmi place să văd oameni suferinzi, iar dacă Dumnezeu mi-ar oferi o super-putere aș folosi această șansă spre a face în așa fel încât să nu mai existe suferință în rândurile oamenilor.

Îmi place, în schimb, să ajut, iar această specializare simt că mă poate face împlinită. Chiar dacă încă nu am ajuns în stadiul în care să lucrez în acest domeniu, cunoscându-mă, știu sigur că îmi va plăcea extrem de mult. Asistentul de farmacie în România, în zilele de astăzi, este văzut ca un vânzător, iar eu nu îmi doresc ca oamenii să mă perceapa astfel. Încă mai avem de lucrat la mentalități și preconcepții…

3.  Acum ești anu II, care este impresia pe care o ai până acum? Ce ți s-a părut greu sau diferit față de liceu?

Așa este, sunt studentă în anul II acum. Impresia pe care mi-am format-o până la momentul actual este una foarte bună, simt că am facut o alegere nemaipomenită și că ceva mai bun pentru mine nu există. 

Comparativ cu liceul, orele de biochimie și biofizică, trebuie să recunosc, m-au cam speriat pe la început, venind după un profil de filologie, unde am făcut aceste două materii doar în primii doi ani de liceu, mi- a fost puțin cam greu să mă ridic la nivelul celor care au terminat un liceu cu profil unde au studiat aceste două materii la un alt nivel.

În rest nu mi s-a părut nimic greu. Sunt omul schimbărilor și m-am adaptat relativ ușor. De loc sunt din Brăila, liceul, așa cum am mai precizat, l-am urmat în Focșani, iar facultatea m-a adus în Galați. Oricând îmi pot schimba orașul.

4. Cum ți se pare practica în spitale?

Despre practica în spitale, din păcate, nu pot afirma prea multe, deoarece fac parte din generația care, momentan, nu are parte de așa ceva. Sper ca această situație să se remedieze cât mai curând, și să se găsească o soluție față de această problemă.

Mă întristează, realmente, faptul că nu pot să efectuez orele de practică, întrucât nu aș fi dat bir cu fugiții, ci aș fi rămas cu eroii… din acest motiv mi-am depus dosarul pentru programul de voluntariat „Salvator din pasiune”, la IGSU Galați, însă cursurile de formare a voluntarilor sunt suspendate, iar despre reluarea acestora încă nu sunt informații concrete.

Cert este că aștept cu nerăbdare să iau contact cu tot ce se întâmplă la nivelul acestei structuri.

Citește și: INTERVIU | Andreea Gheorghe, student școala postliceală de asistenți medicali generaliști: „Este foarte important să fii empatic cu cei din jurul tău indiferent de situația în care aceștia se află”

5. Care este relația cu cadredele medicale? Dar cu profesorii?

Relația cu profesorii, domnii doctori și cu doamnele asistente, este una care depinde de la persoană la persoană. Ca peste tot, sunt atât oameni care sunt mai deschiși față de noi, cât și profesori care sunt mai rigizi, dar îi înțeleg.

Munca pe care aceștia o fac zi de zi nu este deloc ușoară, din contră, aceasta este o foarte mare consumatoare de energie. Apreciez însă, enorm de mult, faptul că, după zilele de muncă, atât de grele, sunt acolo pentru noi, învățându-ne despre cum să devenim asistenți medicali de excepție.

6. Spune-mi cum este structurat anul școlar?

Anul universitar este compus din perioada de cursuri, perioada de stagii și perioada de practică. Bineînțeles, și din cele două sesiuni, de care nu am cum să uit, sunt de-a dreptul memorabile. Uneori programul este prea încărcat, orele se țin în locații diferite și trebuie să ajungem la fiecare dintre acestea, însă satisfacția de la sfârșitul zilei, că am reușit să bifăm fiecare curs, este una foarte mare.

Citește și: INTERVIU | Liliana Stan, asistent medical generalist

7. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat până acum?

Cele mai importante lucruri pe care le-am învățat până acum sunt oarecum raportate la sănătate. Am înțeles faptul că trebuie să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi în care suntem sănătoși și nu depindem fizic de nimeni. 

Am învățat că, de cele mai multe ori, ne plângem din lucruri mici și mărunte, în timp ce oamenii bolnavi de cancer sau de orice altă  boală, sunt atât de recunoscători lui Dumnezeu, fiind un real izvor de speranță și optimism, încât ne-ar putea deveni oricând lecții de viață. Totodată am învățat că trebuie să am foarte multă răbdare, chiar și cu pacienții mai irascibili, întrucât eu sunt sănătoasă, iar la sfârșitul programului voi putea merge acasă, în timp ce ei sunt bolnavi și vor numi casă o perioadă acel spital.

Nu în ultim rând, am învățat că doctorii și asistenții sunt tot oameni, și că, deși ne proiectăm toate speranțele asupra lor, ei nu pot rescrie destinul oamenilor. Trebuie să înțelegem că dânșii fac tot ceea ce ține de dumnealor, însă în fața lui Dumnezeu nici ei nu se pot împotrivi. Să nu uit, am înțeles că trebuie să te comporți tu însuți ca acel asistent pe care ți-ai dori tu să îl ai.

Citește și: INTERVIU Cosmina Vîlciu, asistent medical generalist: „Aveam totul în Marea Britanie, dar nu aveam ceea ce mă făcea cu adevărat fericită… familia mea”

8. Care este cea mai mare satisfacție pe care o poți avea în acest domeniu?

Cea mai mare satisfacție pe care ți-o poate oferi acest domeniu derivă, indubitabil, din atitudinea pacientului. Atunci când îți spune „mulțumesc”  simți că nu muncești în zadar. Muncesc pentru ziua în care un fost pacient de-al meu să mă oprească pe stradă și să îmi mulțumească pentru că la un moment dat i-am salvat viața. Vreau să trăiesc această experiență.

9. După absolvirea școlii, crezi că îți vei găsi ușor un post ca asistent medical?

După ce voi termina acești patru ani de facultate, îmi doresc, bineînțeles, să lucrez în acest domeniu. Sper să îmi găsesc facil un loc de muncă, cu toate că am auzit fel și fel de povești. Cred în mine și în Dumnezeu. Cu siguranță El îmi pregătește ceva bun. Când mergi cu Dumnezeu la drum, nu ai de ce să simți teamă.

Personal, îmi doresc să activez în domeniu SMURD/SAJ, însă știu că experiența este un criteriu de selecție. Din câte am înțeles,  voluntariatul este recunoscut drept experiență, motiv pentru care îmi doresc cu atât mai mult să devin voluntar SMURD și să fac parte din echipajul de intervenție.

10. Ai vrea să profesezi aici sau în străinătate? 

Categoric îmi doresc să rămân în țara mea. Sunt mândră că sunt româncă, sunt mândră de această țară, chiar dacă, actualmente, sistemul sanitar este plin de bandaje… eu sunt un om care crede în schimbare și sper să ridicăm acest sistem la un nivel  excepțional. Nu concep să merg în altă țară pentru a munci ca asistent, chiar dacă remunerația ar fi poate dublă, sau chiar triplă, m-aș simți ca un trădător de neam.

Doresc să rămân în țara mea și să am grijă de oamenii de aici. Este o vorbă în popor, foarte cunoscută, conform căreia țara și mama nu ți le alegi…ei bine, eu o completez prin crezul că nici nu ți le poți schimba.

Citește și: INTERVIU | Larisa Soane, asistent medical generalist

11. Ce sfat ai pentru cei care vor să urmeze cursurile unei facultăți de asistenți medicali?

Celor care își doresc să pătrundă în această breaslă și să studieze această ramură, le doresc, în primul rând, mult succes. Vreau să le spun că nu este usor, însă este foarte frumos. Nu contează dacă aleg specializarea AMG din cadrul unei Facultăți de Medicină, sau o postliceală, important e să aleagă acest domeniu pe fondul compatibilității cu această meserie de asistent medical.

Îi sfătuiesc ca, înainte de a lua  această decizie, să stea de vorbă cu propria lor persoană și să  își afle cu adevărat menirea. William Shakespeare spunea că  „sensul vieții este să îți găsești darul și talentul tău. Scopul vieții este să îl dai mai departe.” 

Poți fi un asistent bun doar dacă ești empatic, iubești oamenii și îți place să ajuți.

Ești asistent medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.