?>

INTERVIU | Dr. Veronica Iazageanu, medic rezident medicină fizică și de reabilitare: Copilul nu este o piedică, ci te motivează să devii cea mai bună variantă a ta

INTERVIU | Dr. Veronica Iazageanu, medic rezident medicină fizică și de reabilitare: Copilul nu este o piedică, ci te motivează să devii cea mai bună variantă a ta

„Când ești rugat să scrii despre tine, pare mai greu decât orice sesiune. A te cunoaște și a te descoperi e mai complicat decât orice axiomă. De mici suntem întrebați constant: “Ce vrei să devii când vei fi mare?”. Eu aș spune să nu ne mai grăbim. Putem fi orice, oricând. Nici oamenii mari nu știu mereu ce vor, de ce să împovărăm copilașii cu întrebarea aceasta? Să îi lăsăm să fie fericiți, că restul vor descoperi pe parcurs.”

Dr. Veronica Iazageanu este medic rezident în anul al III-lea pe specializarea Medicină Fizică și de Reabilitare în cadrul Spitalul Clinic de Psihiatrie și Neurologie Brașov. Ne-a spus că nu este o persoană care a știut de mică drumul pe care vrea să și-l aleagă, însă acum știe ca alegerea a fost corectă. 

Când vine vorba de realizările din timpul anilor de studenție, lista ei este lungă și diversificată. În timpul facultății, a fost voluntar în cadrul Asociației Științifice a Studenților Mediciniști Brașoveni (ASSM). A participat la proiecte precum “Donează sânge, fii erou”, “Micii Sanitari”, “O candelă pentru viață”. A coordonat campania “No Tobacco” în anul 2016 și a participat la adunări generale organizate de Federația Asociațiilor Studenților în Medicină din România (FASMR). 

În 2018, a participat la Școala de vară internațională Food Safety and Healthy Living. Evenimentul a ajutat-o să înțeleagă tendințele din domeniul analizei nutriționale. A participat la diferite conferințe, precum 9th European Society of Pediatric Infectious Diseases (ESPID) supported Teaching Course și Conferința Națională Alzheimer 2019.

Nu în ultimul rând, Dr. Veronica Iazageanu este și mamă a Sofiei. Sofia a apărut în viața acesteia acum aproape 5 ani și îi bucură fiecare moment, tot de atunci. Este pasionată de scris poezii, petrecut timp de calitate cu familia și Zumba. 

De ce medic și nu altă profesie? Există o influență din copilărie după care v-ați ghidat?

Sincer, nu am fost în categoria celor deciși de mici că vor să devină doctori. La liceu, am urmat un profil uman – filologie bilingv engleză. În familie, părinții nu au urmat programe de studii în domeniul medical. Și nici cei patru frați. Fiecare ne-am ales propriul drum, chiar dacă startul a fost același. Îmi aduc aminte cum mă jucam de-a doctorul câteodată, cu tatăl meu, “tratându-i” cefaleea ținând-mi mâna câteva secunde pe fruntea sa. Acum și fetița mea are același remediu pentru mine.

M-am decis destul de târziu că vreau la medicină (mai exact, în clasa a XII a), după mai multe discuții atât cu adulții, cât și cu mine însumi. Am fost descurajată atât de timp, cât și de faptul că nu aveam o bază solidă la materiile cerute pentru examenul de admitere. Am dat la medicină dentară, pentru că mi se părea mai puțină materie de învățat. Am intrat la taxă, iar părinții nu își permiteau, așa că am urmat câteva luni cursurile unei alte facultăți, dar simțeam că nu e locul meu acolo și am început din nou să învăț pentru admiterea la medicină. În Brașov, am intrat la medicină generală, iar în alt centru intrasem prima la balneofiziokinetoterapie. 

Recunosc, am oscilat o perioadă, până să aleg. În acea perioadă mă tenta și psihiatria, probabil pentru că îi citeam pe Freud și pe C.G. Jung. Din prima lună, m-am îndrăgostit  iremediabil atât de Facultatea de Medicină, de Brașov, cât și de viața studențească din Complexul Memo.

Citește și: INTERVIU | Ioana Berza, kinetoterapeut si fondator Clinica Iola Center: Ne-am specializat in a trata acolo unde nimeni nu mai ofera nicio sansa

Cum a fost să fiți studentă și mamă?

Am născut-o pe Sofi când aveam 24 ani și eram în anul 4 de facultate. Cea mai grea parte a fost când Sofia a necesitat o intervenție chirurgicală, la numai 3 săptămâni de viață. Săptămâna în care am fost internate atunci a fost cea mai grea.

În rest, simt că Sofia mi-a ușurat viața de studenție. Credeam că îmi va fi mai greu, însă ea m-a ajutat să nu mă mai stresez așa mult, mi-a arătat că e mai frumos un zâmbet de-al ei, decât orice notă de 10 și m-a ambiționat să devin cea mai bună variantă a mea.

Cât de ușor a fost învățatul pentru rezidențiat?

M-am apucat de învățat pentru rezidențiat în anul 6, mai intens cu 5 luni înainte de examen. Sofia începuse grădinița, aspect care a echilibrat viața personală, cu cea profesională.

Ce rol a jucat pandemia în creșterea copilului? A ajutat sau mai mult a încurcat?

Sofi a învățat ce e un virus, ce e o bacterie dar, per ansamblu, a fost o încurcătură mare pentru copilași. E complicat de explicat unui copil că nu are voie să iasă afară la joacă, că nu poate merge la grădiniță. A fost o perioadă plină de confuzie pentru cei mici, mai ales pentru că ei sunt obișnuiți cu o rutină.

Citește și: INTERVIU | Dr. Andreea Mitulescu, medic specialist recuperare medicala

Ce înseamnă cu adevărat în România Medicină fizică și de Reabilitare?

Medicina fizică și de reabilitare este o specialitate destul de complexă, în care e nevoie de o întreagă echipă de recuperare, pentru a restabili capacitatea funcțională a pacientului. 

Medicul specialist concepe programul de recuperare, urmărește progresul pacientului și, alături de fiziokinetoterapeut, logoped, ergoterapeut, psiholog, psihiatru etc., se lucrează în echipă în procesul de recuperare, luând în considerare faptul că nu există o schemă general valabilă, ce poate fi aplicată tuturor. Se ține cont de individualitatea tratamentului, de modul în care pacienții pot avea un progres diferit, chiar dacă au același diagnostic.

Care este cel mai frumos aspect al specializării alese?

Cel mai frumos aspect este momentul în care se văd rezultatele recuperării, când un pacient vine hemiplegic și pleacă pe propriile picioare. 

Care sunt provocările de zi cu zi ale unui medic rezident de recuperare medicală? Cum reușești să le rezolvi?

Cel mai dificil mi se pare că uneori pacienții nu doresc să colaboreze, parcă dorindu-și o pastilă care să le rezolve pe loc problema medicală. E nevoie de timp, pentru ca terapia să aibă rezultate.

Fiind mamă și medic, dacă copilul se confruntă cu o problemă de sănătate, încercați să o rezolvați dvs. sau apelați la colegi specialiști?

Sunt momente în care e cel mai bine să apelăm la colegii specialiști. Un exemplu este când Sofia a prezentat episoade repetate de vărsături. Țin minte că ne-am externat din spital exact în ziua în care am fost la repartiție pentru a-mi alege specialitatea.

Cum reușiți să vă detașați de zilele grele de la spital și să nu aduceți trăirile negative în familie?

Nu pot spune că mă pot detașa. Oricât aș încerca, momentan sunt în stadiul în care mi se pare imposibil să fiu obiectivă. 

Cel mai important mi se pare să ne impunem anumite limite, să nu rămânem blocați în ceea ce se întâmplă în mediul intraspitalicesc. Eu, personal, consider că e bine „să te pui în pielea pacientului” și să îi simți suferința, pentru că în acest mod poți să înțelegi nevoile pacientului și să prescrii un plan de recuperare pe măsură.

Citește și: INTERVIU | Anastasios Petropoulos, kinetoterapeut si manager general clinica de recuperare medicala

Spuneți-ne 3 lucruri neașteptate pe care le-ați învățat de la/despre copilul dvs.

  1. Să trăiesc în prezent. Uitându-mă la cât de repede crește, mă face să realizez că trebuie să profităm de fiecare minut, căci timpul este variabila pe care nu o putem controla.
  2. Că mereu avem de învățat și că uneori sunt întrebări la care nici adulții nu au răspuns. Odată, Sofia m-a întrebat: „De ce avem două mâini? De ce nu trei?”
  3. Să zâmbesc în fiecare zi.

Aveți proiecte de viitor pe care vi le-ați propus?

Momentan sunt detașată la Centrul Național Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii „Dr. N. Robănescu”, pentru efectuarea modulului de Medicină Fizică și de Reabilitare Pediatrică, din curricula de pregătire în această specialitate. 

Îmi propun să învăț cât de mult de la cadrele medicale ale acestui spital, care ne-au primit cu brațele deschise și ne-au arătat cât de multe se pot face în această specialitate: injectări de toxină botulinică, analiza mersului, ecodiagnostic neuro-musculo-scheletal. Este o clinică dotată cu dispozitive medicale de ultimă generație.

Încerc să mă împart astfel încât să mă dezvolt pe partea profesională, cât și să îi ofer Sofiei atenția maternă de care are nevoie, prin multe drumuri București-Brașov. Este puțin cam complicat, dar realizabil. Soțul meu a fost și este un sprijin constant și pot spune că datorită sprijinului pe care mi-l oferă, această perioadă este mai ușor de manageriat.

Ce transmiteți personalului medical care nu a avut încă curajul de a avea familia pe care și-o dorește?

Citându-l pe Coelho: „Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”

Cred că se pot îmbina foarte bine viața personală și cea profesională. Chiar este cel mai frumos moment când te întorci de la spital și acasă te așteaptă un zâmbet inocent. Copilul nu este o piedică, ci te motivează să devii cea mai bună variantă a ta. 

Ești specialist medical și vrei să schimbi locul de muncă? Creează-ți acum un profil pe MEDIjobs, iar noi îți vom aduce cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Despre Autor

Georgiana Lasc

Îmi place să (mă) informez, să scriu și să învăț cât de mult pot, în orice domeniu activez. Am terminat masterul de Medicină Tradițională Chineză în cadrul Facultății de Medicină (Uni. Transilvania) și am un pisoi portocaliu care îmi verifică textele înainte să le trimit  🐱.

Facebook Comment