INTERVIU | Dr. Marinela Stanculete, concierge doctor, medicina generala: „Expertiza medicului este un element indispensabil oricarui act medical, dar ea este lovita de nulitate daca medicul nu ii explica pacientului cele care pot fi explicate”

INTERVIU |  Dr. Marinela Stanculete, concierge doctor, medicina generala: „Expertiza medicului este un element indispensabil oricarui act medical, dar ea este lovita de nulitate daca medicul nu ii explica pacientului cele care pot fi explicate”

Doamna doctor Stanculete este un medic cu o poveste de viata interesanta, inceputul de drum pe plan profesional gasind-o drept lacatus adjustor. Crede insa ca acei 3 ani au contribuit la abilitati care i s-au dovedit utile pentru intreaga viata, precum modestia, bunul simt, capacitatea de a face lucruri impreuna cu altii, disciplina si responsabilitate. 

Perioada rezindentiatului nu a fost una usoara, insa a avut parte de sustinerea familiei, atat pe plan financiar, cat si moral si, in plus, a venit insotita de prietenii care au rezistat pana astazi.

Despre domeniul in care lucreaza acum, acela de second opinion, doamna doctor Stanculete recunoaste ca a intalnit destul de putine diagnostice gresite in adevaratul sens al cuvantului, fiind mai degraba vorba despre diagnostice incomplete sau care nu integreaza boala curenta si severa a pacientului in ansamblul sau de sanatate.

In ceea ce priveste colegii cu care colaboreaza, este inspirata de ingeniozitate, de darzenia de a nu abdica de la valorile in care cred, de capacitatea de a nu se lasa ingraditi sau de a o lua de la capat ca si cum nu ar suferi si nu ar avea greutati profesionale sau personale.

1. In ce mod considerati ca v-au influentat in meseria de medic cei trei ani petrecuti ca lacatus ajustor? Ce calitati v-au ajutat sa dobanditi?

Cei 3 ani de munca fizica intr-un mediu nou, strain m-au ajutat sa invat ce inseamna sa iei de la zero ceva, ce inseamna sa fii responsabil pentru munca facuta si platita (a fost primul meu loc de munca), cum sa te integrezi intr-un mediu diferit de cele cunoscute pana atunci, cum sa iti accepti limitele si sa le spulberi cu perseverenta, cum sa primesti (de la invatatura la omenie), cum sa mizezi pe valorile comune ale oamenilor atat de diferiti, cum sa intorci cele primite in afara ta. Toate acestea m-au ajutat in formarea mea de om, si s-au rasfrant si in formarea de medic. Cred ca acei 3 ani au contribuit zdravan la modestie, bun simt, capacitatea de a face lucruri impreuna cu altii, disciplina, responsabilitate.

2. Cat de importanta este sustinerea familiei pentru o persoana care isi doreste sa urmeze medicina? Povestiti-ne cum a fost la dumneavoastra.

Este foarte importanta sustinerea familiei, si financiar si moral. La mine a contat foarte mult ca parintii mei m-au creditat cu incredere foarte mare si cu toata sustinerea materiala. Ca student la medicina si apoi rezident nu ai cum sa te intretii singur si sa si inveti mult. Studentia la medicina si rezidentiatul sunt full time jobs daca le faci cum trebuie. Si dureaza, de la 9 la 12 ani, depinde de specialitate. Sigur, am facut si eu tot felul de lucruri care imi aduceau cate un banut in plus pe langa bursa, dar amandoua la un loc nu mi-ar fi permis sa traiesc decent si sa am parte si de bucurii curente ale vietii. Am fost foarte norocoasa.

Citeste si: INTERVIU | Asis.Univ.Dr. Madalina Merisescu, medic specialist boli infectioase

3. Care sunt cele mai dragi amintiri din perioada de rezidentiat?

Cele mai dragi amintiri din rezidentiat sunt oamenii pe care i-am intalnit, medicii de la care am invatat, colegii de la care am invatat si cu care am lucrat. Pe cea mai buna prietena a mea, Simona Taraban, atunci am cunoscut-o, pe colega pediatru Carmen Tanasescu tot de atunci, pe Doctor Mihaela Popescu, Doctor Mihai, Doctor Danut Isacoff si atatia altii.

4. Pacientul trebuie sa asculte orbeste de indicatiile medicului? Si medicii sunt oameni si pot gresi…

Este un mod gresit de a pune problema. Aici nu ar trebui sa aiba loc notiuni ca “orbeste” si nici de “ascultare”. Nu este vorba despre dexteritati lingvistice sau de a folosi eufemisme, ci alt fel de mentalitate. Mentalitatea medic=Dumnezeu/dictator + pacient=copil fara discernamant/ supus/executant, ca si cele opuse pe mai multe paliere, de exemplu medicul=prestator de servicii+ pacientul=client suveran sunt neavenite si neconstructive. 

Este vorba despre un parteneriat in care “obiectul” este starea de boala in care ambii au de colaborat cu buna credinta si initiativa. Sigur ca expertiza medicului este un element indispensabil oricarui act medical, dar ea este lovita de nulitate daca medicul nu ii explica pacientului cele care pot fi explicate: de ce facem investigatii, ce rol au ele, ce inseamna boala respectiva, care sunt mecanismele care nu functioneaza, ce anume stie medicina actuala sa faca in aceste privinte, cum, cu ce obiective si cum urmarim efectele tratamentelor. 

Pot sa va spun ca eu consider deopotriva importante atat atitudinea medicului de a iesi in intampinarea pacientului, cat si a pacientului de a nu ascunde elemente importante medicale si de a nu fi suspicios, ci compliant (atentie- exista o diferenta majora intre complianta si ascultare tacuta neconditionata!) si increzator in parteneriatul cu medicul. Cu totii- pacienti si medici- avem de lucrat permanent la a ne imbunatati pozitionarile si faptele.

5. Cat de important este pentru un medic care face second opinion sa cunoasca psihologia oamenilor?

Este la fel de important ca in fiecare alta ramura medicala, insa este nevoie mai des, mai mult si poate mai nuantat.

6. Ce v-a determinat sa va indreptati catre cazurile de second opinion? Sunt mai dificile decat cazurile obisnuite pentru un medic? Ce procent de diagnostice gresite ati intalnit?

Faptul ca exista aceasta nevoie (si) in Romania: cazuri dificile, sau cazuri care nu au primit raspuns cu privire la diagnostic si/sau optiuni de tratament. Sigur ca sunt mai dificile, este necesar sa gasesti resursele prin care sa poti da aceste raspunsuri. Uneori este posibil, alteori nu (in acest caz este vorba de cele mai multe ori de limitele medicinei actuale). Eu am intalnit destul de putine diagnostice “gresite” in sensul literal. De cele mai multe ori am intalnit diagnostice incomplete sau diagnostice care nu integreaza boala curenta si severa a pacientului in ansamblul de sanatate al pacientului (mai ales in contextul celorlalte boli pe care le are).

Citeste si: INTERVIU | Dan Adrian Bobeică, medic specialist gastroenterolog

7. Povestiti-ne un caz medical care v-a ramas in memorie.

Mi-au ramas toate, sa stiti, undeva in cotloanele mintii mele sunt toti pacientii pe care i-am intalnit. Nu neaparat cu nume si prenume, dar cu o “fata”, adica cu acea persoana in acea suferinta. S-ar putea sa para ciudata evocarea pe care o fac – a unei doamne in jur de 70 de ani, diagnosticata cu o forma de cancer intr-un stadiu destul de avansat, dar nu cel mai avansat posibil. Primise din tara diagnosticul complet si planul de tratament paliativ, a ascultat de dorinta fiului de a obtine o a doua opinie din strainatate. 

Dupa ce a primit-o si aceasta a confirmat atat diagnosticul, cat si optiunile de tratament, dansa a decis sa nu urmeze tratamentul respectiv decat partial – nu a dorit sa faca acele parti de tratament care ar fi tintuit-o la pat sau ar fi determinat ruperea legaturii cu nepotii. Fiind constienta ca in stadiul bolii pe care o avea nu existau tratamente care sa duca la vindecare, a ales sa traiasca cat va mai fi posibil fara sa suprime alte aspecte de viata foarte importante pentru ea – demnitatea personala in acceptiunea pe care dansa i-o dadea, viata pulsanda si alimentata de bucuria de a-si vedea nepotii zilnic.

8. Colaborati cu multe specialitati medicale. In functie de ce criterii va alegi medicii colaboratori?

Criteriile sunt profesionalismul, experienta, disponibilitatea si orientarea catre pacient, capacitatea de comunicare si colaborare cu colegii medici. Acestea se reflecta uneori just, alteori mai putin just in reputatia sau notorietatea unui medic. Lucru valabil atat pentru medicii romani, cat si pentru medicii din strainatate. Peste tot sunt oameni si oameni, si, pe cale de consecinta, medici si medici.

9. Aveti medici pe care ii admirati? Ce va inspira la alti colegi? Si ce va nemultumeste?

Da. Sunt medici, si nu putini, pe care ii admir: de la capacitatea intelectuala si felul in care actioneaza ea transdisciplinar, pana la eficienta de a rezolva situatii medicale si omenia adevarata. Sunt intre ei, si nu putini, si unii in care regasesc armonios toate aceste “ingrediente”. 

Ma inspira ingeniozitatea, darzenia de a nu abdica la valorile in care cred, capacitatea de nu se lasa ingraditi/ sau de o lua de la capat ca si cum nu ar suferi si nu ar avea greutati profesionale sau personale. Ma nemultumesc, desi inteleg de unde vin si cum persista, blazarea, orgoliul hipertrofiat, debuseurile neavenite, scepticismul a priori, ostentatia. Si mai sunt, dar ma feresc sa ma uit chiar zilnic la ele, chiar daca ma intalnesc cu ele foarte des.

10. Daca v-ar sta in putere sa schimbati ceva in sistemul medical, care ar fi acel lucru?

Absenta criteriilor juste de valorizare a oamenilor care muncesc in acest sistem, alocare de fonduri, rasplata a efortului si eficientei lui: de la profesionalism, meritocratie, viziune de ansamblu pusa in practica, la pragmatismul indispensabil si flexibilitatea lui in pas cu schimbarile lumii.

11. Se poate medicina fara credinta?

Nu stiu ce intelegeti dumneavoastra prin “credinta”. Cred ca se poate foarte bine medicina fara religie, si mai cred ca o singura credinta este indispensabila in medicina: sa stii si sa simiti ca medic ca meseria ta este sa faci tot ce depinde tine pentru a ajuta oamenii bolnavi sa poata fructifica darul vietii si sa nu traiasca suferintele de care pot fi scutiti. Este decizia fiecaruia din ei cum, este decizia fiecaruia dintre noi medicii, cum. Aceasta credinta poate purta orice nume de religie, sau nici unul.

12. Ce sfat v-ati oferi daca ati putea sa va intoarceti in timp cand ati inceput sa practicati medicina?

As fi vrut sa fi valorizat mai bine timpul, as fi vrut sa fi fost la 20 de ani mai ca la 40 de ani (ai mei, nu stiu despre ai altora) in materie de eficienta si autodisciplina. Si as fi vrut sa fi stiut sa pastrez legatura cu profesionistii cu care nu am facut-o si sa fi avut insipratia sa o transform in forme de colaborare mai eficiente si mai largi.

Citeste si: INTERVIU | Dan Doroftei, Director de Dezvoltare al Enayati Medical City

Despre Autor

Redactia MEDIjobs

MEDIjobs este lider in Romania in domeniul recrutarii din sanatate. Recrutam specialisti medicali din Romania pentru Romania si trimitem oferte de job personalizate catre specialistii  care se inregistreaza in platforma noastra. Ofertele trimise sunt bazate pe experienta specialistilor medicali, abilitatile lor, dar si salariul pe care si-l doresc. Procesul de inregistrare este RAPID, USOR si GRATUIT. Creeaza-ti contul astazi.

Unde te afli in cariera?

mai sunt 3 intrebari

In ce orase ai vrea sa lucrezi?

mai sunt 2 intrebari

Ce iti doresti de la urmatorul job?

mai este o singura intrebare

Am ani de experienta
si as vrea sa ma dezvolt profesional ca .

Ce alte aspecte ti-ai dori sa imbunatatesti profesional?

este ultima intrebare

Multumim pentru raspunsuri!

Alatura-te celei mai mari comunitati digitale din Romania dedicata exclusiv specialistilor medicali si acceseaza Gratuit resurse pentru a te implini profesional.
Inscrie-te pentru a primi oferte relevante si sfaturi de cariera direct in casuta ta de email!
Înapoi
Facebook Comment