INTERVIU | Asis.Univ.Dr. Madalina Merisescu, medic specialist boli infectioase: „Doctorii conduc un razboi in halate albe, sunt in prima linie, luptand cu un inamic ce pare invincibil, dar pe care cu siguranta il vor castiga”

“In loc de arme, doctorii au medicamente sau mai nimic in afara de propria experienta si propriile cunostinte, au doar niste masti de oxigen simple, in loc de scut si armura au doar niste halate verzi, nu combinezoane si ochelari sau cine stie ce protectie, insa ca doctorii nostri de pregatiti sunt putini in lumea intreaga, putini au vazut ce au vazut medicii romani, putini stiu sa lucreze cu ce au lucrat medicii romani.

Sunt convinsa ca acum ai nostri se lupta si reusesc, salveaza vieti acolo unde e mai greu: in Italia, in Spania, in Franta, ca sa nu mai vorbim de Germania sau Anglia. Armata noastra alba a impanzit Europa si a imbratisat-o cu cunostintele ei de bine.”

Doamna doctor Merisescu este o persoana calda si blanda, cu simtul umorului si, nu in ultimul rand, mama. Nu ai cum sa nu o indragesti din prima clipa. Ea crede cu tarie in colaborarea dintre diverse specialitati, in cazurile urgente considerand pe oricine se afla la capatul celelalt al liniei telefonice drept un prieten. Isi perfectioneaza constant cunostintele medicale si iubeste studiul nu doar in calitate de cadru universitar si din dorinta de a se ridica la standardele studentilor sai, ci si pentru a face fata tuturor intrebarilor pacientilor, mai ales parintilor anxiosi, carora trebuie sa le demonteze mituri. 

Cu toate acestea, sunt situatii in care recunoaste ca nu depinde totul de doctori, unii pacienti avand o sansa in plus. Trebuie sa mai fie o mana care ajuta, de undeva de sus…

Este de parere ca studentii pot ajuta la clarificarea diagnosticului diferential al pacientului si la formarea autocriticii. Intrebarile lor pertinente mereu ridica standardele cadrelor universitare. Si sunt din ce in ce mai inteligenti, mai interesati si mai cititi. Apar mereu lucruri noi cu care trebuie sa te pui la punct, mai ales cand esti cadru universitar. Este rusinos ca un student sa te prinda cu temele nefacute. Desi pacientii citesc acum pe net, informatia circula, parintii se documenteaza nu neaparat din surse corecte, trebuie sa fii pus la punct sa ii poti face fata unui parinte anxios si mai ales sa iti poti argumenta parerea, sa ii poti demonta acestuia niste mituri in care crede cu tarie.

1. Ce v-a determinat sa alegeti domeniul bolilor infectioase, cu specializare pediatrica?

A fost o intamplare fericita. Cand am sustinut examenul de rezidentiat stiam sigur ca o sa-mi aleg o specialitate medicala, insa voiam ceva cu multe provocari pentru ca nu aveam de gand sa dau din nou acel examen anost. Oscilam intre pediatrie si medicina interna, dar pana la urma am ales bolile infectioase cu pregatire in pediatrie pentru ca cele doua erau prea vaste, iar in ceea ce alesesem mereu aparea ceva nou, mereu avea sa fie o provocare. Nu m-am inselat si am reusit sa imbin utilul cu placutul, alegand partea de pediatrie. 

2. Sunteti si asistent universitar. In ce mod considerati ca va ajuta activitatea didactica in exercitarea activitatii medicale?

Din 2011, inca din rezidentiat, mi-a placut ideea de a lucra cu studentii pentru ca pe-atunci invatam odata cu ei, ma pregateam in fiecare seara inainte de o lucrare practica si aprofundam materia mea de specialitate. Am avut avantajul unui post temporar de asistent universitar si am vazut ca studentii pot ajuta la clarificarea diagnosticului diferential al pacientului si la formarea autocriticii. Intrebarile lor pertinente mereu ridica standardele cadrelor universitare. Si sunt din ce in ce mai inteligenti, mai interesati si mai cititi.

In 2019, in octombrie, am sustinut examenul de sef de lucrari, insa imi doresc sa imi pastrez numar de ore si la lucrarile practice si astfel legatura foarte stransa pe care am format-o cu studentii de-a lungul timpului.

Citeste si: INTERVIU | Dr. Adelina Enache, medic rezident cardiologie pediatrica

3. La ce metode apelati in scopul dezvoltarii profesionale? Cat de important este studiul pentru un medic din prezent?

Medicii niciodata nu se pot opri din studiu si nu e o poveste. Studiul permanent, abonamentul la reviste de specialitate, conferintele si congresele la care particip ma tin permanent informata despre ce e nou in domeniul meu si in specialitatile conexe. Apar mereu lucruri noi cu care trebuie sa te pui la punct, mai ales cand esti cadru universitar. Este rusinos ca un student sa te prinda cu temele nefacute. Desi pacientii citesc acum pe net, informatia circula, parintii se documenteaza nu neaparat din surse corecte, trebuie sa fii pus la punct sa ii poti face fata unui parinte anxios si mai ales sa iti poti argumenta parerea, sa ii poti demonta acestuia niste mituri in care crede cu tarie.

4. Considerati ca exista unele specialitati medicale mai dificile decat altele?

Acum depinde daca fiecaruia ii place ceea ce face. Daca iti place ce faci, nimic nu este greu. Asa se spune. Sa zicem ca din punctul meu de vedere, neurochirurgia sau medicina legala, sunt poate mai dificile, dar privind din perspective diferite. Eu nu as fi ales specialitati chirurgicale, dar nu neaparat datorita gradului de dificultate, ci pur si simplu nu mi s-ar fi potrivit, este o pura alegere personala.

5. Povestiti-ne un caz medical care v-a ramas in memorie.

Am in minte zeci de cazuri, de nume de copii si tin legatura cu foarte multi pacienti care au avut fie evolutie favorabila, sau din pacate nu… Nu ai cum sa uiti pacientii acestia cu care ai luptat cot la cot, indiferent de deznodamant! Am in minte un baietel de aproximativ un an si jumatate, internat pentru meningoencefalita pneumococica pe care l-am tratat o saptamana si ceva si cu toate eforturile, dupa o falsa stare de bine, starea lui se agrava. 

Incepuse sa faca febra si convulsii din nou, ca la inceput. A facut o complicatie – un abces cerebral – pentru care a necesitat o interventie neurochirurgicala complexa. A fost un efort de echipa, a fost operat, apoi s-a intors la mine, am continuat tratamentul si a plecat acasa bine. Este bine si acum. Vine din cand in cand la control si este ok. Cand imi amintesc cum a fost, cand il vad mergand pe picioarele lui, am o mare satisfactie si imi dau seama ca nu depinde doar de doctori. Unii au o sansa in plus. 

6. Cu ce alte specialitati colaboreaza un medic infectionist? In functie de ce criterii va alegeti colaboratorii?

Cred ca la un moment dat am colaborat cu toate specialitatile cunoscute si implicate in patologia copilului. Cel mai frecvent insa colaborez cu pediatri, cu ORL-isti, cu chirurgi, cu gastroenterologi, cu neurochirurgi, cu dermatologi sau hematologi, in functie de afectiunea pacientului. Evident lucrand de mult timp cu copiii, am ajuns sa ma imprietenesc cu doctori din alte specialitati si sa ne trimitem pacienti si sa ne cerem pareri, insa in garzi, in cazuri urgente, consider pe oricine este la capatul celalalt al firului de telefon un prieten, care ar putea da o mana de ajutor copilului pe care il tratez in acel moment. 

7. Este mai dificil sa lucrezi cu pacienti copii sau cu adulti? Din ce motiv?

Cred ca fiecare parte are dificultatile ei. Sa lucrezi cu copiii e dificil pentru ca sunt fragili si se dezechilibreaza destul de usor, au familia care pune presiune destul de mare pe tine ceea ce e de inteles, dar pe de alta parte, au mai putine boli asociate, te induc mai putin in eroare decat un adult si se reechilibreaza mai repede, ceea ce e un plus fata de pacientul adult. 

Citeste si: INTERVIU | Dr. Cristina Chiriac, medic specialist pediatrie si neonatologie

8. Considerati ca un medic are nevoie doar de cunostinte medicale sau si de credinta?

Nu sunt o persoana religioasa, insa au fost nenumarate momente in care desi am fost depasita de situatie, ceva bun s-a intamplat cu pacientul si a mers bine. Clar nu a tinut de mine, de medicamente, de ingrijire sau de ceva uman. Cu siguranta pune cineva de sus “o pila”, exact ca la baietelul de care va povesteam. Unora le merge mai bine, unora mai rau, desi noi actionam la fel pentru toti. Trebuie sa mai fie o mana care ajuta, nu se poate…

9. In contextul actual, de pandemie, care este sfatul pe care il puteti oferi colegilor medici?

Sa isi pastreze moralul sus. Daca doctorii isi pierd increderea in sine si in ceea ce pot face, nici oamenii nu vor mai avea incredere in ei. Conduc un razboi in halate albe, sunt in prima linie, luptand cu un inamic ce pare invincibil, dar pe care cu siguranta il vor castiga. In loc de arme au medicamente sau mai nimic in afara de propria experienta si propriile cunostinte, au doar niste masti de oxigen simple, in loc de scut si armura au doar niste halate verzi, nu combinezoane si ochelari sau cine stie ce protectie, insa ca doctorii nostri de pregatiti sunt putini in lumea intreaga, putini au vazut ce au vazut medicii romani, putini stiu sa lucreze cu ce au lucrat medicii romani.

Sunt convinsa ca acum ai nostri se lupta si reusesc, salveaza vieti acolo unde e mai greu: in Italia, in Spania, in Franta, ca sa nu mai vorbim de Germania sau Anglia. Armata noastra alba a impanzit Europa si a imbratisat-o cu cunostintele ei de bine. 

10. Cum priviti bolile infectioase din perspectiva de mama? Credeti ca sunteti subiectiva cand vine vorba despre copiii dumneavoastra?

Eu nu m-am temut niciodata de bolile contagioase, de aceea am si ales aceasta specialitate. Evident pentru familia mea sunt ceva mai precauta, dar nu cred ca duc la extrem aceasta precautie. Toata lumea este vaccinata cu tot ce exista disponibil pe piata, unele vaccinuri chiar neinregistrate in Romania, dar altceva nu am facut special. Fac pentru mine si ai mei exact ceea ce recomand pacientilor, nimic in plus. Singura boala de care m-am temut cu adevarat a fost meningococcemia, spaima reala a fiecarui infectionist, dar am rezolvat-o prin vaccinare.

11. In ce mod va petreceti timpul liber? 

Nu am foarte mult timp liber, dar cand obtin putin, incerc sa recuperez cartile necitite dintr-o mare biblioteca ce ma asteapta, sau calatoresc, merg la teatru din cand in cand, ascult muzica. Ma pasioneaza si fotografia, pianul, dar nu am avut timp sa le aprofundez, am foarte multe flori pe care le ingrijesc. Viata asta e prea scurta pentru cate lucruri ai putea sa faci in timpul liber.

12. Ce v-ati dori sa faceti pe plan profesional si nu ati reusit inca?

Sunt foarte multe lucruri de facut. In primul rand trebuie sa imi sustin examenul de primariat, pentru care trebuie sa ma pregatesc intens, apoi am o lista lunga de completat pentru partea de UMF, care implica o publicatie personala, o publicatie pentru medicii rezidenti si lista continua. 

Citeste si: INTERVIU | Fabio Razzetto, manager general clinica oncologie

MEDIjobs

MEDIjobs este lider in Romania in domeniul recrutarii din sanatate. Recrutam specialisti medicali din Romania pentru Romania si trimitem oferte de job personalizate catre specialistii care se inregistreaza in platforma noastra. Ofertele trimise sunt bazate pe experienta specialistilor medicali, abilitatile lor, dar si salariul pe care si-l doresc.

Procesul de inregistrare este RAPID, USOR si GRATUIT. Creeaza-ti contul astazi.