INTERVIU | Dr. Elena Ciuperca, medic primar gastroenterolog

Dr. Elena Ciuperca considera ca un medic se poate numi profesionist inca de cand isi incheie pregatirea si isi incepe activitatea in domeniul sau. Insa pentru a fi cunoscut si apreciat, atrage atentia ca sunt necesari aproximativ 15 ani, alaturi de activitate zilnica cu seriozitate, implicare si perfectionare prin pregatire continua.

Din punctul sau de vedere, in Romania exista suficienti medici foarte bine pregatiti din punct de vedere teoretic, insa exista putine centre medicale care doresc si pot pune la dispozitie toate echipamentele necesare, in special pentru explorarile de nisa. De asemenea, este de parere ca si numarul de medici la nivel national este satisfacator in orasele dezvoltate, problema fiind reprezentata de orasele mici si mediul rural care nu sunt ofertante pentru acestia nici ca posibilitati de dezvoltare profesionala, nici pentru petrecerea timpului liber sau educatia copiilor.

Desi pandemia a adus o serie de provocari in planul gastroenterologiei, intervenind diverse limitari pe plan terapeutic si aparand o teama legata de procedurile endoscopice, doctor Ciuperca subliniaza ca in conditii de siguranta cu privire la echipamentul de protectie si dezinfectie riguroasa a spatiului, activitatea din domeniul sau se poate desfasura normal.

Care a fost momentul in care v-ati decis sa alegeti gastroenterologia? Povestiti-ne pe scurt, va rog.

Am ales sa fac gastroenterologie dupa sustinerea examenului de rezidentiat. Era o specialitate relativ noua in momentul respectiv si m-au atras explorarile endoscopice pe care le implica. Endoscopia digestiva continua sa se dezvolte si in prezent si sa ne ofere noi oportunitati de diagnostic si de tratament si noi provocari. 

Citeste si: INTERVIU | Prof. Univ. Dr. Mircea Patrut, medic primar chirurgie vasculara si cardiovasculara

Care este perspectiva dvs. din prezent asupra gastroenterologiei din Romania? Se pot compara medicii si echipamentele cu cele din strainatate?

Consider ca avem medici foarte bine pregatiti din punct de vedere teoretic. In ceea ce priveste pregatirea in realizarea explorarilor diagnostice, intr-adevar sunt putine centre de pregatire care pot si vor sa puna la dispozitie toate echipamentele necesare, in special pentru explorarile de nisa- ERCP, ecoendoscopie. Chiar daca sunt medici pregatiti in realizarea anumitor explorari de nisa in sfera digestiva sunt putine centre unde isi pot mentine abilitatile; sunt si mai putine centre private care isi permit aceste echipamente din cauza pretului lor ridicat si pretului relativ mic al serviciilor medicale in Romania comparativ cu alte tari mai dezvoltate din Europa.

Dar cu privire la piata de munca din domeniul medical? Sunt suficienti medici in Romania? Sunt suficient de bine platiti?

Sunt suficienti medici in Romania in orasele mari, dezvoltate; problema este in orasele mai mici, dar mai ales in mediu rural care nu este ofertant pentru medici nici ca posibilitati de dezvoltare profesionala, nici ca posibilitati de petrecere a timpului liber sau de educatie pentru copii. In ceea ce priveste componenta financiara in ultimii ani, salariile au crescut atat in mediul de stat cat si in mediul privat si sunt posibilitati de crestere a veniturilor pentru cei care isi doresc acest lucru prin colaborari suplimentare. In domeniul privat salariul medicului depinde de tarifele practicate pentru diversele servicii prestate si aici intr-adevar in Romania, datorita veniturilor destul de mici pentru o mare parte a populatiei, nu se pot stabili tarife foarte mari.

Citeste si: INTERVIU | Dr. Anca Stanciu, medic specialist dermatologie

Considerati ca este obligatoriu ca un medic gastroenterolog sa detina si competenta in ecografie? Explicati, va rog.

Medicii gastroenterologi si radiologi au inclusa aceasta abilitate de a realiza ecografie generala in specialitate. In ceea ce priveste gastroenterologia consider ca posibilitatea de a realiza atat ecografie abdominala cat si endoscopie digestiva la pacientii pe care ii investigam ne ofera o imagine de ansamblu si putem integra informatia clinica si cea care provine din explorari in folosul pacientului.

Cati ani de experienta sunt necesari unui medic pentru a deveni profesionist? Dar pentru a deveni de succes?

Un medic este fara doar si poate un profesionist din momentul in care isi incheie pregatirea si isi incepe activitatea in domeniul sau. Drumul catre succes este mai lung sau mai scurt, in functie de sprijinul oferit de institutia unde profeseaza si de cumularea sau nu a unor specializari sau competente suplimentare care sa largeasca oportunitatile profesionale sau care sa il niseze si sa devina cel care este cautat pentru o anumita explorare. Doar prin activitatea zilnica realizata cu seriozitate, implicare si perfectionata prin pregatire continua sunt necesari aproximativ 15 ani pentru a fi cunoscut si apreciat ca urmare a referintelor date de pacienti.

Citeste si: INTERVIU | Dr. Cristian Nitescu, medic primar chirurgie plastica

Cand vine vorba despre pregatirea profesionala, la ce resurse apelati? Cum v-ati modificat in acest sens abordarea in timpul pandemiei?

De obicei apelez la carti si reviste de specialitate, dar si la ghiduri internationale care sunt disponibile de cele mai multe ori gratuit pe internet. Obisnuiam sa particip la congrese nationale si internationale, aici practic a intervenit pandemia, prin mutarea acestora in online. Participarea online nu presupune insa acelasi grad de participare si de implicare, putem si uneori suntem nevoiti sa avem si alte activitati simultan. Dar in viitor cred ca ar fi minunat sa se pastreze si posibilitatea de participare online, la un tarif mai mic, pentru ca sunt costuri semnificative pentru deplasari, mai ales pentru manifestarile stiintifice peste hotare pe care nu orice medic si le poate permite. 

Ce tip de provocari a adus pandemia in ceea ce priveste diagnosticul si tratamentul pacientilor? (in special cu privire la proceduri si interventii).

Cred ca cea mai mare provocare a fost sa depasim niste temeri – ale pacientilor si poate ale noastre, ale personalului medical. Celelalte boli in afara de COVID exista in continuare si activitatea medicala obisnuita, inclusiv procedurile trebuie sa continue. A existat o teama legata de procedurile endoscopice in pandemie; din perspectiva mea daca se respecta masurile de siguranta legate de echipamentul de protectie si de dezinfectia riguroasa a spatiului ne putem desfasura activitatea normal. O alta problema este indrumarea pacientilor care necesita spitalizare, uneori pentru interventie chirurgicala in patologii acute abdominale. A fost extrem de dificil in perioada martie – mai 2020, dar inca este dificil accesul la spital.

Citeste si: INTERVIU | Dr. Denisa Zica, medic specialist ORL

Colaborati si cu alte specialitati medicale. In functie de ce criterii va alegeti colaboratorii?

Criteriile sunt performantele si pregatirea in domeniu. Feedback-ul de la pacient si succesul in rezolvarea prin efort comun a problemei acestuia sunt importante si intaresc colaborarea. 

Cat de importanta este increderea in relatia-medic pacient? Ce alte “ingrediente” trebuie sa mai existe in aceasta relatie?

Increderea este principalul ingredient in relatia medic-pacient. Un pacient, daca nu are incredere, nu va urma recomandarile de investigare si de tratament. Din pacate exista in ultimii ani o tendinta de discreditare a profesiei medicale in Romania; sunt probleme pe care nu le putem nega in sistemul nostru medical, dar trebuie sa pastram balanta in judecarea lor si sa fim orientati mai degraba spre ce putem face sa le rezolvam decat spre dorinta de a face senzatie cu un subiect bun. 

Nu mai vorbim despre informarea medicala pe internet, cu convingerea ca trei ore de citit articole de calitate uneori dubioasa echivaleaza cu 11-12 ani de pregatire si daca tu ca medic oferi alta informatie nu esti credibil. Un alt ingredient important este respectul. Respectul reciproc, atat al medicului fata de pacient, cat si al pacientului fata de medic.

Cu siguranta ati intalnit si cazuri dificile in practica medicala. Povestiti-ne unul, va rog.

Este o pacienta pe care o stiu de foarte multi ani, cu ciroza hepatica cu decompensare ascitica rezolvata cu dieta si tratament diuretic. La un moment dat a inceput sa faca anemie feripriva, la debut severa, de aceea a fost internata in spital si i s-a facut colonoscopie care nu a evidentiat nimic deosebit, doar o ectazie vasculara in cec. Intr-adevar pacienta descria atunci un episod unic de scaun cu sange. Endoscopie digestiva superioara ii facusem eu recent, in cadrul monitorizarii bolii hepatice, nu erau nici acolo surse semnificative de sangerare. A facut si tomografie computerizata, nimic nou in rezultat. 

A fost pusa pe tratament cu fier, la un moment dat era stabila sub tratament la o valoare aproape normala a hemoglobinei, dar dupa un an brusc anemia s-a agravat, pacienta necesita internari la hematologie pentru transfuzii de sange si fier parenteral, dar fara a mai exterioriza vreo sangerare. Am reluat explorarile, la endoscopia superioara am evidentiat o gastropatie portal hipertensiva forma blanda, la colonoscopie am gasit in plus fata de ectazia vascualara doi polipi destul de mici care nu puteau fi responsabili, dar la tomografie a aparut o tumora de perete colonic fara expresie luminala. 

Ulterior face si enteroCT cu protocol angiografic care confirma tumora si arata in plus o ectazie vasculara si pe jejun. Singura solutie era interventia chirurgicala, riscanta la o pacienta cirotica si diabetica; speram insa pe langa indepartarea tumorii sa se rezolve si anemia, pentru ca cea mai mare ectazie vasculara era in cec, adiacenta tumorii si urma sa fie indepartata odata cu tumora. Pacienta a tolerat bine interventia chirurgicala, dar s-a decompensat ascitic si vindecarea plagii a durat destul de mult. Tumora a fost o tumora stromala, din fericire nu a necesitat tratament chimioterapic pe care nu l-ar fi tolerat cel mai probabil.  A ramas cu decompensare ascitica pentru care necesita 2-3 paracenteze evacuatorii/luna, dar cu restul parametrilor de functie hepatica nemodificati. Si mai nou a reaparut anemia. Urmatorul pas este sa ne adresam acum ectaziei vasculare jejunale.

Citeste si: INTERVIU | Dr. Mihaela Peres, medic specialist alergologie si imunologie clinica

La cine sau la ce apelati cand nu cunoasteti un raspuns? Cat de des va bazati pe intuitie in diagnosticul si tratamentul pacientilor?

Cand apare o situatie mai rar intalnita apelez la literatura de specialitate si la colegii cu experienta. Intuitia este importanta in meseria noastra, dar nu trebuie sa ne bazam exclusiv pe ea, trebuie sa adunam dovezi medicale. Dar intuitia ne ghideaza, scurteaza drumul spre rezolvarea unui caz. Si de fapt nu stiu daca este cu adevarat intuitie, este acea senzatie de “am mai vazut asta undeva”, este de fapt experienta adunata in timp.

Daca ati putea oferi un sfat unui medic gastroenterolog aflat la inceput de drum, care ar fi acela?

Sa isi respecte meseria, sa o faca cu drag si sa incerce sa isi dezvolte noi abilitati in timp care sa ii aduca satisfactie. Si sa nu renunte niciodata la propriile reguli de conduita morala.

Ești specialist medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.