INTERVIU | Diana Andreea Ionescu, medic rezident cardiologie

Diana Andreea Ionescu este Medic rezident in primul an pe specialitatea Cardiologie si a acceptat sa ne raspunda catorva intrebari legate de examenul de Rezidentiat, dar si de alegerea specialitatii. In acest articol o sa gasiti informatii legate de diferentele dintre viata de student si cea de rezident, precum si sfaturi legate de organizarea timpului pentru invatat si pe ce sa pui accent atunci cand iti alegi specialitatea.

1. Cum ti s-a parut examenul de Rezidentiat in ansamblu?

In ansamblu examenul de Rezidentiat este un test de „anduranta” deoarece testeaza, pe langa cunostintele teoretice, rabdarea si capacitatea de concentrare a fiecaruia dintre noi. Este foarte usor sa procrastinezi in timpul pregatirii pentru rezidentiat, deoarece la prima vedere ti se pare ca ai suficient timp si ca materia nu e chiar asa de multa. Bine, asta depinde foarte mult de fiecare dintre noi si de stilul de invatare. In ceea ce priveste cantitatea, cele 900 si ceva de pagini nu sunt chiar foarte multe. Insa, pentru mine, cea mai mare problema a fost calitatea informatiilor din cartile pentru rezidentiat.  

Sunt anumite capitole care lasa mult de dorit si aici as mentiona capitolul de Pediatrie (in special partea de convulsii si nutritie), capitolul de Dezechilibre hidroelectrolitice si acido-bazice (nu am ce sa comentez despre acest capitol – e haos ce este scris acolo) si capitolul de Hematologie (care la prima citire este greoaie, insa daca stai si incerci sa iti explici toate detaliile, ajungi sa intelegi patologia; in schimb, partea de terapie si scheme medicamentoase mi se pare mult prea mult pentru niste absolventi de Medicina). 

Acum as vrea sa mentionez si cateva capitole care, in opinia mea, au fost bine structurate: capitolul de Chirurgie (exceptand partea de TNM-uri), capitolul de Cardiologie (partea de aritmii este destul de dificila la prima citire, dar daca stai si analizezi cu atentie, are logica), capitolul de Pneumologie (exceptand tuberculoza) etc. 

Referitor la partea de organizare a acestui examen nu as avea nimic de reprosat. Poate ca ar fi de reprosat faptul ca nu te lasa cu ceas si cei care sunt obisnuiti sa isi contorizeze timpul nu pot face asta. La capitolul corectitudine, avand in vedere ca baremele de examen sunt controlate cu ajutorul unui scanner, ar fi de mentionat faptul ca acele chenare cu  buline iti ocupa o mare parte din timp si este descurajant  sa pierzi puncte doar pentru ca nu ai umplut bulina respectiva corect. In ceea ce priveste dificultatea, subiectele din anul meu au fost de dificultate medie. Au fost si intrebari din detalii, dar nu foarte multe.

2. Consideri util acest examen? 

Cred ca este necesar un examen pentru intrarea in rezidentiat. La sfarsitul celor 6 ani de facultate, in capul meu era un haos. Mi se parea ca stiu cate putin din toate, insa nu simteam ca sunt stapana pe informatie. In opinia mea, programa pentru rezidentiat ar trebui sa ne faca sa recunoastem diversele patologii si sa stim principii de tratament, pe care ulterior fiecare le va aprofunda pe ramura sa. Din pacate, pentru mine, examenul pe care l-am sustinut, nu m-a ajutat in aceasta directie. In timp ce citeam  am simtit, la unele capitole, ca nu imi clarific informatia, ci pur si simplu apareau alte lacune. Aici un rol foarte important il are calitatea bibliografiei, care pentru unele capitole a fost foarte buna, insa pentru altele a lasat de dorit.

Pe langa toate lucrurile pe care le-am mentionat, rolul cel mai „important” al examenului este acela de a ne departaja in functie de punctele obtinute. Din pacate, din dorinta de a lua un punctaj cat mai mare, ne vedem nevoiti sa retinem si lucruri complet inutile pe care le uitam imediat ce terminam. Ma intreb si acum si ma intrebam si atunci: „Oare merita sa ma chinui sa retin toate tabelele, dozele, incidente, prevalente etc?”.  Personal cred ca a fost o pieredere de timp pentru ca in mare parte acest tip de informatii s-au sters din capul meu inainte sa sustin examenul, dar daca nu ma chinuiam sa retin imi reprosam, asa ca am hotarat sa imi pierd timpul si o parte din neuroni cu informatii inutile. Oricum, in ultima luna dinaintea examenului, recapitulam doar notiunile generale, nu mai insistam pe detalii.

3. Ce schimbari ai aduce?

 In primul rand eu nu sunt adepta examenelor grila, nu mi se par relevante si cred ca nu ne testeaza deloc simtul clinic, ci doar capacitatea de memorare. Cu totii am descoperit in timpul facultatii ca exista doua tipuri de invatat: invatatul pentru grila si invatatul pentru examenele orale/sinteze. Cand inveti pentru grila, de fapt inveti sa recunosti anumite informatii. Examenul grila are o parte buna si o parte rea. Partea buna este ca prin afisarea unor variante de raspuns, creierul isi focalizeaza atentia doar pe o anumita parte din materie si astfel ii este mult mai usor sa recunoasca variantele corecte. Partea mai putin buna este aceea ca poate sa iti pice o grila dintr-un capitolul sau dintr-o partea a unui capitol pe care nu ai pus foarte mare accent (exemplu TNM-uri, doze de medicamente, tipurile de convulsii) si in acest caz risti sa nu nimeresti varianta corecta/sa nimeresti doar o parte dintre variante. 

Eu sunt pentru examenele orale/sinteza deoarece atunci simt cu adevarat ca am inteles ce am citit. Insa sunt constienta de faptul ca pentru un examen de rezidentiat aceasta modalitate de evaluare ar afecta foarte mult corectitundinea lui, in special prin partea de subiectivism ce caracterizeaza examinarea orala/scrisa. Sa nu mai punem la socoteala si dificultatea de organizare a unui astfel de examen.  O idee ar fi sa dam tot examen grila, dar grilele sa fie sub forma de cazuri clinice, poate in cascada, sa testeze cat de cat gradul de intelegere al informatiilor. Am avut un astfel de examen la Nefrologie, iar pentru mine a fost foarte eficient pentru ca am simtit ca am gandit grilele respective, nu doar mi-am activat creierul sa recunoasca anumite informatii. 

As mai vrea sa se schimbe si partea cu imbulinatul raspunsurilor corecte. Dureaza foarte mult timp, timp pe care as putea sa il folosesc la gandirea exercitiilor. O idee ar fi o examinare digitala, dar nu de acasa, ci pur si simplu, fiecare student sa aiba o tableta cu intrebarile si sa le completeze acolo. Probabil ca asta necesita o resursa financiara foarte mare, dar la cum stau lucrurile in momentul de fata, este foarte posibil sa se digitalizeze si examenul de rezidentiat, insa pana atunci poate fac bulinele mai mari si dau markere mai bune. Si cel mai important lucru care ar trebui sa se schimbe la examenul de rezidentiat este bibliografia. Am vazut ca s-au luat masuri in acest sens si sper ca noile surse bibliografice sa fie mult mai utile.

Citeste si: INTERVIU | Ioana Alexandra Ciuperca, medic rezident medicina de laborator

4. Cat timp consideri ca ar trebui alocat pentru a invata eficient pentru acest examen? 

Timpul optim care ar trebui alocat pentru pregatirea acestui examen depinde de fiecare dintre noi. Eu am considerat ca un an este suficient pentru mine. Asa ca m-am apucat de invatat in noiembrie 2018. Mi-am propus ca pana la vacanta de Paste sa termin de citit toata materia. Primul capitol pe care l-am citit a fost capitolul de Hematologie. Am decis sa incep cu el pentru ca in acea perioada eram in stagiul de hematologie si astfel am reusit sa-l inteleg mai bine (corelam informatiile prezentate la stagiu cu teoria din carte). Tactica mea a fost ca in timpul saptamanii sa citesc teme mai usoare, iar in weekend teme mai grele. Nu mi-am propus sa citesc un anumit numar de ore sau pagini/zi, ci imi stabileam la inceputul fiecarei saptamani ce teme vreau sa abordez. 

Incercam sa fiu realista, sa nu imi doresc sa fac cat mai multe capitole intr-o saptamana, pentru ca era destul de greu, mai ales la prima citire. Doar ca lucrurile nu au decurs tocmai cum imi propusesem eu. Pe langa timpul pe care mi-l ocupa facultatea (bine, nu vreau sa zic ca anul 6 a fost foarte stresant), mai aveam si licenta pe cap. Am incercat sa strecor printre timpul pentru invatat si timpul pentru licenta. Incepusem sa scriu la licenta seara, dupa ce terminam de invatat, dar nu a fost foarte productiv si a fost si foarte obositor, asa ca am decis sa imi aloc anumite zile din saptamana in care sa scriu doar la licenta. Referitor la diverse stiluri/modalitati de invatare, nu va pot recomanda ceva anume, deoarece pana in anul 6 cu totii am trecut prin atatea examene, incat ne-am dezvoltat un stil propriu. Eu functionez foarte bine pe partea de memorie vizuala. Asa ca am incercat sa imi fac scheme, sa imi rearanjez anumite informatii, sa folosesc formule memotehnice, sa scriu foarte mult pe langa informatia din carte (explicatii suplimentare care sa ma ajute sa inteleg).

Toate aceste lucruri durau foarte mult incat ma intrebam daca o sa am timp sa termin cand imi propusesem. La inceput faceam grile pe care le rezolvam corect imediat ce terminam de citit o anumita tema, insa daca era sa mai fac aceleasi grile peste o luna, deja nu mai stiam foarte multe. Acum, daca as mai da o data, m-as organiza putin altfel. Cred ca o modalitate foarte buna ca sa ti se sedimenteze informatia este repetitia. Asa ca dupa ce as face 2-3 capitole, mi-as aloca timp sa le repet. Din pacate, eu am facut asta doar in vara, cand mi-am dat seama ca nu era deloc productiv sa citesc cartile alea cap-coada pentru ca dura foarte mult. Asa ca am decis sa le fragmentez si apoi sa repet (asa numita metoda ”spaced repetition” ) si chiar mi-a fost de folos, desi am folosit-o un pic cam tarziu. 

5. Ce le-ai recomanda studentilor care se pregatesc de acest examen?

Cred ca cel mai important lucru pe care l-as putea recomanda colegilor este ca inainte sa se apuce de invatat sa isi ia timp sa se analizeze pe sine si sa realizeze cum functioneaza ei mai bine: funtioneaza mai bine sub presiune sau au nevoie de mai mult timp pentru pregatirea unui examen (ce stiluri de invatat au abordat in timpul facultatii, care au fost cele mai eficiente si pe care le stapanesc mai bine etc). Parerea mea este ca daca stii aceste lucruri, pregatirea pentru rezidentiat va fi eficienta. Intr-o perioada asa stresanta suntem panicati si foarte usor influentabili. 

Vorbim cu colegii, auzim in stanga si in dreapta ca am reusit sa citesc „X” pagini pe zi sau sa fac „X” grile, uite, eu folosesc metoda asta de invatat care cred ca este cea mai eficienta etc. Toate astea ne pot face sa ne pierdem concentrarea si sa incepem sa ne panicam, incepem sa abordam stiluri de invatat noi cu care nu suntem obisnuiti sau punem presiune pe noi sa facem un numar de pagini pe zi, lucruri care ne obosesc. Cel mai important cred ca este sa iti dai seama singur cand ceva nu merge bine si in baza acestui lucru sa iei decizia de a schimba abordarea pregatirii pentru examen, nu sa te lasi influentat. 

Cred ca este foarte important sa iti cunosti stilul tau de invatat si tehnicile care pentru tine sunt foarte utile. Pe langa toate astea, v-as recomanda sa va faceti licenta din vara sau cel putin in primul semestru din anul 6. Licenta este destul de cronofaga, indiferent de tema aleasa. Eu m-am intins cu ea destul de mult, abia la sfarsitul anului 6 am finalizat-o. Nu a durat atat pentru ca a fost complicat, ci pentru ca timpul pe care l-am alocat a fost fragmentat. Am facut partea generala in iarna si stiu ca a mers destul de bine si apoi am luat o pauza pana in mai, cand m-am apucat de partea speciala. Fragmentarea asta nu a fost foarte eficienta pentru mine. 

In ceea ce priveste mersul la simulari, nu stiu exact ce sa va recomand. Eu am fost la doua simulari. Au fost ca niste dusuri reci pentru mine, deoarece am avut intrebari din toate detaliile posibile si imposibile. Dar cred ca sunt utile pentru exersarea completatului bulinelor si pentru incadrarea in timp. Nu am zis nimic de grile, pentru ca personal, nu am lucrat foarte multe deoarece nu imi place sa fac grile. Acum, eu mi-am asumat faptul ca daca nu o sa lucrez foarte multe grile este posibil sa pierd din vedere anumite lucruri pentru ca oricat de mult as detesta eu aceasta modalitate de examinare, ea reuseste sa iti atraga atentia asupra unor detalii. Dar asta depinde de fiecare dintre voi. Si bineinteles sa nu uitati de pauze. Eu nu am putut sa citesc in fiecare zi pentru ca este destul de obositor, dar am incercat sa nu treaca mai mult de 1-2 saptamani fara sa fi citit ceva.

6. Care au fost criteriile care te-au facut sa alegi aceasta specialitate? 

Pentru mine alegerea specialitatii a avut un traseu foarte interesant. Eu am intrat la facultate cu gandul de a ma face cardiolog, strict din motive personale. Cand am facut stagiul de Cardiologie am fost putin dezamagita si mi s-a parut ca aceasta specialitate este destul de complicata si nu credeam ca o sa pot sa fac fata, asa ca in anul IV am renuntat la ideea de cardiologie. Intre timp m-au atras alte domenii si anume: gastroenterologia, bolile infectioase, nefrologia, ATI etc. Insa la sfarsitul anului VI tot nu stiam exact ce o sa imi aleg, iar in capul meu aparuse din nou ideea de cardiologie. Ce stiam sigur era ca nu vreau sa fac nimic din ramura chirurgicala si ca ceea ce vreau eu sa fac este partea ce tine de medicina interna. 

Pana la examenul de rezidentiat nu m-am mai gandit  la specialitate, ci m-am concentrat pe invatat. Dupa examen, am incercat sa imi dau seama ce as vrea sa aleg si am ajuns la concluzia ca o sa imi aleg Gastroenterologie. Ideea de cardiologie s-a diminuat pentru ca punctajul meu a fost de 849, iar concurenta pentru Cardio era destul de mare. In ziua alegerii a fost destul de ciudat, pentru ca eram in fata comisiei si mai erau peste 20 de locuri de Gastroenterologie si la fel de Cardiologie la Bucuresti si nu stiam ce sa fac. Insa am ales ce imi propusem inca de la intrarea in aceasta facultate  si anume Cardiologie. A fost o schimbare radicala, insa privind inapoi, consider ca a fost alegerea cea buna. Poate ca e important sa stii de la bun inceput ce vrei sa faci astfel vei putea sa iti focalizezi atentia doar asupra acelui scop. Din pacate, nu toti suntem foarte siguri de ceea ce vrem sa facem sau poate ca stagiile din facultate ne influenteaza intr-un mod pozitiv sau negativ cu privire la diverse specialitati. Practica te ajuta sa iti dai seama daca poti sa te adaptezi la un mediu sau nu. 

Citeste si: INTERVIU | Madalina Elena Coman, medic rezident psihiatrie pediatrica

7. Asteptari vs realitate? 

Sunt medic rezident de aproape 6 luni si pot spune ca am avut un inceput de cariera mai atipic pentru ca dupa doar o luna de la inceperea rezidentiatului a izbucnit pandemia care a restructurat complet sistemul de sanatate. In prima luna a fost momentul de acomodare, mi-am intalnit indrumatorul, colegii si am invatat lucrurile de baza pe care trebuie sa le fac. Eu sunt Medic rezident la Spitalul Colentina, iar pandemia ne-a afectat destul de mult programul si modul de lucru, deoarece spitalul a devenit spital suport pentru Covid. 

La inceput toti, medici rezidenti si specialisti, am fost stresati pentru ca trebuia sa ne ocupam de o patologie care nu are legatura cu specialitatea noastra, iar agentul patogen care o provoaca nu era foarte bine cunoscut. La nivel de sectie partea de organizare a fost foarte buna. Am fost organizati in ture de 8 ore, 12 ore, 24 ore, astfel incat sa venim un numar limitat de oameni la spital pentru a impiedica o posibila infectare in masa a personalului medical. La inceput am crezut ca o sa tratam doar infectia cu coronavirus, insa pe sectie am primit numai pacienti care aveau patologie cardiaca si care au fost infectati cu acest nou tip de virus. In ansamblu, a fost bine, ne-am adaptat cu totii la acest stil de munca, care este destul de obositor, mai ales pentru medicii specialisti care trebuie sa intre la pacienti cu acele costume de protectie ce nu sunt foarte comode ( mai ales acum, cand este asa cald). 

Pregatirea mea ca rezident a fost afectata in aceasta perioada deoarece eu nu am mai examinat clinic un pacient din martie. Insa am incercat sa ma ocup cat mai mult de partea teoretica in perioada asta, am incercat sa citesc cat mai mult despre cardiologie, sa imi clarific diverse lucruri. Probabil ca cea mai mare diferenta intre viata de rezident si cea de student este aceea ca in rezidentiat nu mai trebuie sa inveti de frica unui examen, ci trebuie sa fii responsabil si sa realizezi ca tot ceea ce citesti si tot ceea ce faci iti va fi util pentru formarea ta profesionala.

8. In ce proportie te-au ajutat informatiile si experienta acumulata in timpul facultatii? 

Facultatea a pus o baza pe care eu acum trebuie sa construiesc mai departe. Ce-i drept, daca baza nu este solida nu o sa pot sa construiesc foarte mult pentru ca o sa se darame. Informatiile prezentate in facultate au fost destul de multe si pe unele dintre ele le-am si uitat. Insa este normal sa se intample asta pentru ca atunci cand nu folosesti o informatie ea se uita, insa nu dispare. Acest lucru mi-a permis ca de fiecare data cand intalnesc o notiune de care am auzit, dar nu mai stiu exact, sa merg sa caut explicatii si astfel ajung sa inteleg mult mai usor pentru ca deja imi mai fusese explicata. 

Un exemplu in acest sens ar fi interpretarea unei electrocardiograme. Daca nu interpretezi zilnic cateva trasee ECG o sa ajungi sa il uiti. Asta am patit eu in facultate. Acum trebuie sa ma uit pe trasee ECG in fiecare zi si imi este mai usor sa vad modificarile patologice. Am avut o baza, pe care am pus-o in facultate si pe care acum adaug noi informatii.  Cred ca acesta este principalul rol al facultatii si anume sa cladeasca o baza solida.

9. Ce le-ai recomanda viitorilor colegi? 

Colegilor mei le recomad sa fie cat mai sinceri cu ei. Sa nu aleaga o specialitate doar pentru faptul ca iti ofera mai multe satisfactii pe plan material sau ca iti ofera mai mult timp liber. Indiferent de alegere, trebuie in primul rand sa iti placa si astfel vei reusi sa te adaptezi indiferent de cat de greu ti s-a parut la inceput. Bineinteles ca nu o sa fie totul lapte si miere, o sa fie momente cand o sa cedezi, cand o sa ai impresia ca nu intelegi, dar cel mai important este sa reusesti sa treci peste aceste lucruri si sa stii cu adevarat care este scopul tau. Acum depinde de fiecare cat vrea sa investeasca in pregatirea profesionala si ce vrea sa sacrifice pentru acest lucru, pentru ca da, sunt si sacrificii la mijloc. 

Iar daca ai ales o specialitate si iti dai seama in primul an ca nu rezonezi cu acest domeniu, ca nu te poti adapta, nu e capat de drum deoarece poti sa mai dai inca o data examenul de rezidentiat. Poate pentru unii acesta este un esec, insa eu cred ca adevaratul esec este sa continui intr-un domeniu in care frustarea si stresul sunt mult mai mari comparativ cu placerea si satisfactia de care poti sa beneficiezi facand ceea ce iti place. Util pentru a va da seama ce vi se potriveste este sa faceti cat mai multa practica deoarece timpul petrecut la stagii nu este intotdeauna suficient si/sau eficient.

Ești specialist medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.