De ce nu fac angajatorii salariile publice, în domeniul medical privat

De ce nu fac angajatorii salariile publice, în domeniul medical privat

Secretul salarial versus. salarii publice este o politică controversată în orice domeniu, nu doar pentru sistemul medical. Și în orice țară, nu doar în România, de mulți ani. Și are atât avantaje, cât și dezavantaje pentru salariați și companii deopotrivă. 

Cu toate că legislația românească apără confidențialitatea salariilor, există discuții aprinse privind schimbarea ei pentru ca angajatorii să facă salariile publice. Și, deși nu e ilegal să vorbești despre salariu cu alții (ca salariat), mulți angajatori cer confidențialitatea salarială în contractele de muncă.

Problema este că angajații adeseori se simt discriminați salarial (pe criterii de gen de exemplu) sau cred că sunt mult mai prost plătiți decât colegii lor – aceste cazuri bineînțeles că trebuie adresate și combătute.    

Și atunci, care sunt motivele pentru care angajatorii nu fac salariile publice în domeniul medical privat? 

Află în ghidul nostru MEDIjobs care sunt acestea, de ce transparența salariilor nu este întotdeauna răspuns, dar și ce spune legea în România. 

Confidențialitatea salariilor în domeniul medical: ce spune legea?

  1. În sistemul medical de stat, salariile sunt publice

În ceea ce privește angajările în sistemul public de sănătate, lucrurile sunt destul de transparente. Salariile sunt făcute publice prin grila de salarizare națională. 

În această situație, angajatorul medical este statul, care plătește salariile personalului de  specialitate medico-sanitar din fonduri publice, prin urmare este informație de interes public. Grila de salarizare apare în Legea-cadru 153/2017, unde sunt listate toate salariile de bază pentru fiecare funcție medicală. 

Pe de altă parte, există motive legale pentru care angajatorii nu fac salariile publice în domeniul medical privat.

  1. În sistemul privat, publicarea salariilor e ilegală

Pe de-o parte, avem Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care spune că: “prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă” (Art. 2 litera c). Dar și că “se exceptează de la accesul liber al cetățenilor (…)  informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii” (Art. 12, alin 1, litera d) – de unde rezultă că salariile angajaților identificate și/sau identificabile nu sunt informații de interes public la care se permite liberul acces

Și Legea nr. 102/2005 spune că “entitățile (n.r. Autorități și instituții publice, persoane juridice de drept privat și alte organisme și persoane fizice a căror activitate intră sub incidența legislației privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor personale) sunt obligate să comunice sau să pună la dispoziție informațiile, documentele și actele pe care le dețin”. 

Iar Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal are ca scop “garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal” – iar salariul unei persoane fizice face parte din această sferă a vieții private

Citește și: Tu ce salariu crezi că meriți? Cum să te evaluezi corect profesional

Dar strict legat de confidențialitatea salariului, Codul muncii, al cărui scop este să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților, ne informează că:

  • printre obligațiile angajatorilor se numără și “să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților” (Art. 40, litera i).
  • “Salariul este confidențial, angajatorul având obligația de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidențialității.” (Art. 163, alin. 1)
  • “În scopul promovării intereselor și apărării drepturilor salariaților, confidențialitatea salariilor nu poate fi opusă sindicatelor sau, după caz, reprezentanților salariaților, în strictă legătură cu interesele acestora și în relația lor directă cu angajatorul.“ (Art. 163, alin. 2)
  1. Pot salariații să facă salariile lor publice? Da… și nu.

Din toate prevederile legii, rezultă că salariații pot împărtăși informații despre salariul lor, dacă doresc, însă angajatorii au obligația prin lege de a nu face salariile publice, de a le păstra confidențialitatea.

Totuși, majoritatea angajatorilor privați includ clauze de confidențialitate în contractele individuale de muncă – cât și în regulamentele interne – prin care cer ca și viitorii angajați să păstreze confidențialitatea salariilor personale.

Citește și: Ce tip de contract este mai avantajos: PFA sau CIM?

5 motive pentru care angajatorii nu fac salariile publice

Această politică a salariilor confidențiale are atât argumente pro, cât și contra. Dacă nu este implementată corect și ținând cont de ambele părți incluse – salariați și angajatori – poate avea consecințe negative.

Tocmai pentru că există câteva riscuri de luat în calcul când vorbim de transparentizarea salariilor, angajatorii sunt reticenți – cu atât mai mult în România, fie că este vorba de domeniul medical sau de altul din sfera privată.

Iată, mai jos, cele mai des întâlnite motive pentru care majoritatea angajatorilor nu doresc să facă salariile publice (nici dacă legea românească ar permite asta curând):

  1. În primul rând, nu o permite legea în România (momentan)

Cu toate că unele țări au adoptat transparența salariilor în companiile private, în altele (precum România) salariile sunt în continuare confidențiale în primul rând pentru că legea o stipulează.  

Dar în afară de partea legislativă, mai există câteva motive pentru care angajatorii nu ar dori ca salariații să știe salariile tuturor celor din companie.

  1. Pentru că ne raportăm succesul financiar la puncte de referință (adesea nesănătoase)

Mintea noastră funcționează pe bază de puncte de referință: pe scurt, e imposibil să ne gândim la ceva fără a ne raporta la altceva, fără a compara cu un punct de referință (câți bani câștigă ceilalți, standardele de frumusețe promovate în social media etc.) – fie că vorbim de viață personală, profesională, socială etc.

Multe puncte de referință în viața noastră sunt legate de partea financiară. Un fun fact e că încă din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au preocupat nu numai de veniturile lor ci și de ale altora. De exemplu, filozoful Confucius observa în scrierile lui că „Oamenii nu se îngrijorează de sărăcie, ci mai degrabă de distribuția inegală a bogăției”. 

Și astăzi, majoritatea salariaților sunt interesați de obicei de salariile colegilor lor sau sunt atenți și la rezultatele investițiilor prietenilor lor sau ale familiei.

În general, oamenii tind să vadă o comparație cu alții cu salariu/prestigiu mai mare ca pe o pierdere socială, iar o comparație cu alții cu salariu/prestigiu mai slab ca pe un câștig social.

Un studiu realizat de Harvard Business Review a arătat că salariații care au aflat cât câștigă colegii lor le afectează negativ performanța și eforturile. Spre exemplu, un salariu cu 10% mai mare al colegilor au influențat salariații care au aflat despre asta să petreacă mai puțin  timp la job, să trimită mai puține emailuri și să vândă mai puțin. Practic, judecata lor e influențată de comparația socială cu alții (deși salariul e doar o variabilă, într-un context cu mult mai multe).

Transparența salarială poate fi bună în multe privințe, însă este de asemenea adevărat că poate influența negativ satisfacția și performanța angajaților, deoarece e în natura oamenilor de a compara și de a nu face cele mai bune sau exacte comparații. 

Te-ar putea interesa și: Tu citești contractul de muncă? Iată ce clauze contractuale să urmărești cu atenție

MEDIjobs
  1. Pentru ca propria valoare să nu depindă de comparația cu ceilalți

Și importanța comparației sociale este direct legată de puterea noastră de a lua decizii și chiar și judecata. Cercetările au sugerat că toată comparația socială este un proces automat care afectează cogniția la nivel neurologic, influențându-ne comportamentul.

Un exemplu: o persoană care câștigă 10,000 lei pe lună se poate simți foarte bine și mulțumit, pentru că e mai mult decât are nevoie oricum. Dar dacă află că alți colegi câștigă 15.000, pot avea impresia că au fost exploatați sau că valoarea lor profesională este mai slabă în comparație cu ceilalți. 

Și viceversa, se poate întâmpla ca persoana respectivă să câștige mai mult și odată ce află că ceilalți colegi de breaslă câștigă mai puțin, să aibă un simț al valorii de sine prea ridicat sau superior altora.

Și uităm că există mai multe tipuri de abordări pe baza cărora se determină compensarea salarială a unui angajat, nu doar poziția oficială trecută pe hârtie.

Citește și: Salariul net vs. salariul brut: care este diferența?

  1. Pentru a evita conflictele între colegi și tensiunile în echipă

Cum spuneam, ideea de a face salariile publice nu este întotdeauna grozavă. Trebuie luat în calcul faptul că în general oamenii care află că nu sunt suficient plătiți, în comparație cu un coleg de muncă, vor deveni mai irascibili, mai nemulțumiți și nefericiți la job, chiar dacă înainte le aducea plăcere. 

Comparația salariilor crește riscul de a avea conflicte la locul de muncă. Fie le scade calitatea muncii și implicarea în lucrul în echipă, fie adoptă o atitudine negativă față de ceilalți și poate chiar și față de pacienți, în cazul companiilor medicale. Acest lucru îi va afecta pe toți ceilalți, care se pot simți incomod, iritați și ei la rândul lor sau stresați.

La fel de ușor pot apărea discuții neplăcute și resentimente atât față de colegii care câștigă mai mult sau care par că nu depun la fel de multe eforturi ca și tine.

Toate discuțiile pot ajunge și la conducere, unde angajații se vor plânge de acest fapt și pot acuza managerii de discriminare rasială sau pe bază de vârstă ori sexism – ceea ce poate fi cazul în unele situații. În altele, salariul e direct proporțional cu nivelul de performanță (un salariu mai mic pentru eforturi slabe, un salariu mai mare pentru eforturi susținute).

Citește și: Evoluția salariilor cadrelor medicale în 2020

5. Pentru a nu pierde candidați de top sau angajați cheie 

Evident, angajatorii nu vor să facă salariile publice și pentru a nu pierde candidați de top sau angajați foarte buni.  

Dacă un salariat câștigă 10.000 de lei lunar, dar are abilitățile și experiența de lucru necesară în altă companie care plătește dublu, există șanse foarte mari să plece de la jobul actual, pe bună dreptate.

Tot ca urmare a comparației cu alții, la pachet cu lipsa unei perspective obiective și realiste asupra propriei performanțe, transparența salariilor și discrepanțele salariale pot duce la demisiile unor salariați. 

Angajatorii decid nivelurile salariale în funcție de anumiți indicatori de performanță (calitativi și cantitativi, obiectivi și subiectivi). Este de datoria lor să comunice foarte clar acești indicatori și motivele pentru care unii salariați sunt plătiți mai puțin sau mai mult, în cazul în care salariile sunt făcute publice (și chiar și când sunt confidențiale). 

Acest lucru e valabil și pentru angajații existenți care pot alege să plece pentru un job mai bine plătit, și pentru potențialii candidați care pot refuza să mai aplice la job din cauză că știu salariile din acea companie, iar managementul nu mai poate negocia cu fiecare în parte.

De asemenea, alți jucători de pe piață pot profita de acest lucru pentru a atrage angajații cu oferte salariale mai bune. 

Citește și: Ce salariu are un medic rezident în 2021

Concluzie: transparența salariilor mai are nevoie de timp 

Printre dezavantajele salariilor confidențiale se numără: scăderea motivației, satisfacției și productivității salariaților; scăderea încrederii și a loialității față de companie; scăderea influenței angajatorilor asupra angajaților; riscul unei culturi autoritare etc.. 

Dar există și avantaje ale confidențialității, printre care: un management mai bun al proceselor organizaționale; risc scăzut de conflicte; o mai clară departajare a angajaților performanți vs. slabi, o poziție mai bună a conducerii în negocierile salariale individuale etc..

Toate aceste lucruri nu înseamnă că salariile ar trebui sau nu ar trebui să fie făcute publice. 

Și nu înseamnă că angajatorii au dreptate sau că transparența salariilor este mereu în beneficiul oamenilor – deși o transparență poate miza pe onestitate și comunicare deschisă pentru a elimina discriminarea de orice fel a angajaților.

În România încă ne luptăm cu diferite cutume și stereotipuri toxice care ar împiedica o implementare bună a transparenței salariilor. Și adesea nu doar companiile angajatoare doresc salariul confidențial, ci chiar angajații – tocmai pentru a nu isca comparații pripite și chiar conflicte la locul de muncă.

De asemenea, pentru ca angajatorii să fie dispuși să facă salariile publice – dincolo de nevoia de un cadru legislativ pentru asta – e nevoie și de o educare pe termen lung pentru a schimba mentalitatea tradițională (cu secretul salarial) și de eforturi constante și bine gândite, pentru a avea rezultatele pozitive. 

Momentan, țara nu pare să fie încă pregătită. 

Dar există speranță că, poate, cândva salariile vor fi făcute publice și în domeniul medical privat (ori alt domeniu) – a început de când o parte dintre companiile angajatoare au început să facă publice salariile pe care le oferă candidaților de la bun început.

Ești specialist medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Despre Autor

Andreea Enea

Content Specialist cu 10+ ani de experiență în jurnalism, content marketing și comunicare. Cred în puterea poveștilor cu sens care inspiră, educă, apropie și deschid inimi și comunități. Visez să aplic cât mai mult mixul de people skills și experiență cu o gândire analitică puternică și pasiune pentru conținut autentic, cu semnificație pentru oameni - așa cum au nevoie.

Facebook Comment