INTERVIU | Cristina şi Ovidiu Ciobotaru, un diabetolog şi un internist sub acelaşi acoperiş

INTERVIU | Cristina şi Ovidiu Ciobotaru, un diabetolog şi un internist sub acelaşi acoperiş

Cristina și Ovidiu Ciobotaru s-au întâlnit pe când erau studenți în anul I la Facultatea de Medicină Generală din cadrul UMF “Carol Davila”, iar finalul facultății i-a găsit deja soț și soție, cei doi alegând să-și unească destinele la sfârșitul anului V.

Au aceeaşi vârstă, 33 de ani; Ovidiu este medic internist la Spitalul “Elena Beldiman”. Cristina este medic diabetolog în Policlinica aceluiași spital.

Iată ce ne-au povestit chiar ei despre drumul pe care l-au parcurs până la momentul acesta:

De ce ați ales medicina?

Ovidiu

Alegerea a fost făcută în necunoștință de cauză, nu am știut în ce mă bag, nu am avut contact cu sistemul medical anterior examenului de admitere. Pur și simplu am ales medicina deoarece meseria de medic este foarte apreciată în societate. Din fericire, am nimerit bine.

Cristina

Mi-am dorit să fiu medic din perioada liceului. Mama dorea să urmez o carieră în învățământ, tata dorea să devin avocată, dar pe mine m-a atras mai mult domeniul medical. 

Citește și INTERVIU | Dr. Rodica Lucia Robu, medic specialist pneumologie: “Îmi iubesc profesia. Am îngrijit și îngrijesc pacienții cu același devotament şi cu aceeaşi dragoste”

Care a fost parcursul universitar?

Ovidiu

Am fost elev al Colegiul Național “Ferdinand I” din Bacău, profilul matematică-informatică. Ulterior, am urmat Facultatea de Medicină și Farmacie din București pe care am absolvit-o în 2011. 

Pe parcursul studiilor am fost cel puțin la fel de debusolat ca înainte de admitere, dar am fost un student foarte silitor, am învățat conștiincios pentru examene pur și simplu din obișnuința de a învăța deprinsă pe parcursul școlii. Nu am avut nici o restanță pe întreg parcursul universitar. Ulterior, am aflat că sunt folositoare chiar și materiile cărora nu le vedeam o utilitate și pe care le-am disprețuit la momentul respectiv. Nu pot spune că am avut multe modele în timpul facultății, nu am întâlnit oameni care să mă inspire în mod special. Am avut în schimb multe modele negative.

Cristina

Am fost eleva Colegiului Naţional “Gheorghe Roşca Codreanu”, Bârlad, profilul matematică-informatică. La fel ca Ovidiu, am terminat Facultatea de Medicină și Farmacie din București în 2011, am fost colegi de serie înainte de a deveni soț și soție.

Nu mi-a plăcut doar o materie în mod special, tot domeniul medical este interesant în sine. Facultatea este una grea, dar frumoasă.

Cum ați ales specialitatea?

Ovidiu

Inițial am vrut să fac gastroenterologie, ulterior nefrologie, până la urmă am ajuns în specialitatea medicină internă. Chiar dacă mai mult specialitatea m-a ales pe mine, nu eu pe ea, nu aș schimba-o acum pentru nici o alta. Este specialitatea care trebuia să fie de la bun început, doar că la acel moment nu am avut înțelepciunea să aleg asta.

Deseori viața ne ajută și ne îndrumă unde trebuie, chiar dacă inițial nu vedem acest lucru.

Cristina

Eu am vrut de la bun început o specialitate fără gărzi. Întotdeauna am avut o afinitate față de nutriție, am fost atentă la alimentele pe care le consumam și astfel specialitatea Diabet, Nutriție și Boli Metabolice a venit ca ceva firesc.

Citește și INTERVIU | Andreea Mihaela Adămoae Manole, preşedinta Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor din Medicina Primarӑ: “Am realizat cӑ îmi place aceastӑ meserie, cӑ pot oferi alinare şi înţelegere.”

Ce presupune specialitatea dumneavoastră?

Ovidiu

Specialitatea mea tratează bolile comune din mai toate specialitățile. Este foarte bună la primul contact cu pacientul, deoarece se poate întâmpla ca un pacient cu o anumită patologie să se prezinte la o disciplină conexă bolii lui și asta să ducă la pierderea unui timp prețios în diagnosticul și îngrijirea patologiei.

Este de asemenea foarte bună în cazurile complexe, când trebuiesc tratate mai multe patologii în același timp și mai ales trebuiesc prioritizate, pentru a nu ne concentra pe o patologie minoră și a scăpa boala care ajunge să omoare pacientul. 

Deseori pacienții sunt în îngrijirea unui medic, de exemplu cardiolog și ajung să moară de cancer de colon sau de alte boli asemănătoare, care nu sunt din specialitatea medicului la care pacientul se prezintă periodic. 

Avantajul specialității este vederea de ansamblu asupra pacientului. Este o specialitate subestimată de către pacienți și, din păcate, chiar de unii colegi.

Cristina

Activitatea ca medic în specialitatea Diabet, Nutriție și Boli Metabolice în sistemul de stat este concentrată în jurul îngrijirii pacienților cu diabet zaharat tip I şi II, precum și a complicațiilor date de acesta.

Din păcate, aceste complicații sunt foarte frecvente deoarece diabetul zaharat de tip II poate avea o lungă perioadă asimptomatică, timp în care complicațiile se instalează. 

În județul Vaslui pacienții din mediul rural continuă să aibă un acces greoi la serviciile medicale.

Spre deosebire de medicina internă, care tratează mai toate bolile, diabetologii sunt frecvent “acuzați” că tratează o singură boală. Specialitatea are mult mai multe de oferit, precum recomandări medicale pentru o nutriție sănătoasă, nutriția specifică în cazul altor patologii și ajutor în lupta cu kilogramele. De asemenea, ne ocupăm în mod activ și de alți factori de risc ai pacientului diabetic, ca de exemplu dislipidemia.

Cum a fost perioada rezidențiatului?

Ovidiu

Perioada rezidențiatului a fost cea care m-a format pe mine ca medic. Am avut șansa unei pregătiri foarte bune la Spitalul Clinic Colentina din București.

De exemplu, pe parcursul rezidențiatului am învățat să fac ecografii generale (în mare parte abdomino-pelvine, dar și tiroidiene) foarte bine, cum puțini medici știu la terminarea rezidențiatului.

În acest interval am făcut (sub supraveghere) peste 500 ecografii abdomino-pelvine, o performanță la care mulți dintre colegii mei de generație doar visau. 

Tot în timpul rezidențiatului am întâlnit niște oameni extraordinari, adevărați pedagogi, oameni care m-au format pe mine ca medic și cărora le datorez totul. 

Primul a fost Dr. Alexandru Popescu, medic cardiolog, cu un caracter extraordinar, care la peste 60 ani practica o medicină actualizată, medic care citea medicină mai mult decât medicii tineri. Împreună cu dumnealui am început să merg în primele caravane medicale care la acel moment erau parte a unui proiect numit Împreună Pentru Sănătatea Rurală (IPSR).

Tot la Spitalul Colentina l-am întalnit pe Prof. Dr. Cristian Băicuș, un foarte bun pedagog, unul dintre puținii profesori pe care i-am întâlnit fără complexe de superioritate (complex des întâlnit inclusiv la medicii fără grade universitare), un adevărat model pentru mine. Tot acolo am întalnit și alți medici de la care am învățat foarte multe, precum Dr. Eugenia Bălănescu, Dr. Camelia Badea și Dr. Marius Balea.

Un alt medic care a avut un impact extrem de important asupra pregătirii mele a fost Dr. Mihai Lazăr, medic radiolog la Institutul de Boli Infecțioase Prof. Dr. Matei Balș, împreună cu care am făcut primele ecografii abdomino-pelvine, un medic răbdător și un pedagog foarte bun.

Cristina

În perioada rezidențiatului la Institutul Prof. Dr. N. C. Paulescu din București am întâlnit medici cu adevărat profesioniști, precum Dr. Ariel Florențiu și Conf. Dr. Cristian Guja, oameni deschiși, mereu disponibili și cu un talent didactic nativ, de la care am avut enorm de învățat.

În perioada facultății și rezidențiatului am legat prietenii strânse cu oameni de calitate, care acum fie au rămas în București, fie sunt răspândiți în țară sau în străinătate. Au fost și părți “negative” ale rezidențiatului, precum gărzile, în care erau multe situații ce depășeau sfera de activitate a specialității, mai exact, pacienți cu infarct miocardic sau accident vascular cerebral aduși la camera de garda de diabet doar pentru că aveau glicemia crescută. Erau ca niște gărzi de medicină internă.

Citește și INTERVIU | Dr. Mariana Floria, medic primar Cardiologie şi Medicină Internă: “Ca asistent medical am învăţat enorm de multe lucruri şi este primul lucru care mi-a marcat ulterior cariera de medic”

Printre acţiunile de voluntariat la care aţi participat se numără şi “Caravana cu medici”. 

Ovidiu

Sunt acțiuni de voluntariat organizate de către studenți, la care participă atât studenți cât și medici, destinate pacienților din mediul rural cu acces redus la serviciile de sănătate.

Practic, ne deplasam mai mulți medici și studenți la sate și organizam în școala din localitate un fel de policlinică, în care ofeream consultații tuturor pacienților care ne treceau pragul. 

Am mers la foarte multe în perioada de rezidențiat. După ce am ajuns medic în Bârlad, am mers în trei caravane organizate în județul Vaslui: la Arsura, Coroiești și Banca, cu studenții de la UMF Iaşi. 

Între timp, proiectul a evoluat foarte mult, s-a format un ONG numit “Caravana cu Medici” care a putut primi sponsorizări și accesa finanțări nerambursabile pentru dotarea cu dispozitive medicale, de exemplu ecograf portabil și optometru. Au primit ajutorul unui laborator mare din țară, care îi ajută cu analize pentru pacienți.

Cristina

Eu am mers într-o singură caravană în perioada când eram medic rezident, dar specialitatea mea nu prea se pliază pe acest tip de acțiune, pentru pacientul diabetic este mai bine ca acea consultație să aibă loc la cabinetul de diabet. Mult mai importantă este urmărirea în timp a pacientului, știut fiind că diabetul este o boală cronică, această urmărire făcându-se de către medicul curant. Sunt niște aspecte mai particulare, deoarece în țara noastră diabetul este inclus în Programul Național de Sănătate, astfel pacientul beneficiază de rețetă complet gratuită.

Duceți problemele de la serviciu acasă?

Ovidiu

În timpul rezidențiatului obișnuiam ca odată ajuns acasă să citesc 1-2 ore despre cazurile pe care le-am avut în timpul zilei. Acum acest lucru se întâmplă mai rar, deoarece timpul liber este din ce în ce mai puțin, dar încă se întâmplă, așa cum este normal să fie.

Cristina

Bineînțeles, nu prea se poate altfel! 

Soțul și pisoiul pe care îl avem sunt nevoiţi să suporte nutriţionistul din mine şi acasă, aşa că sunt tot timpul la dietă. Se mai opun, dar dieta este sfântă! Dacă nu sunt cu ochii pe ei, soțul scapă la dulciuri și pisoiul la mâncarea pentru pisici. 

Cum vedeţi  relația cu pacienții?

Ovidiu

În timpul facultății am fost învățat să tratez pacienții de la egal la egal, fără a avea o atitudine superioară, dar nici inferioară, permițând astfel un grad destul de mare de apropiere față de aceștia.

Mulți dintre pacienți vin pentru a afla despre boala lor, pentru a căuta sprijin emoțional, nu neapărat pentru a primi un tratament miraculos, care de multe ori nu există.

Acești pacienți necesită multă răbdare, necesită adaptarea discursului medical la nivelul lor de cunoștințe, iar asta poate necesita uneori mai mult timp decat cele 20 minute acordate standard pentru o consultație.

Cristina

În medie am peste 20 pacienți pe zi. Pe lângă partea medicală trebuie să fim atenți și la progrămări pentru ca pacientul să nu rămână fără medicație și să vină fiecare în ordinea numărului de pe biletul de programare, pentru a nu se crea aglomeratie la ușă și, implicit, conflicte. 

Avantajul este că pacienții mei sunt ciclici, am contact cu majoritatea dintre ei din 3 în 3 luni, uneori chiar mai des în cazul celor foarte dezechilibrați și clar se formează o relație durabilă.

Relația medic-pacient este cu atât mai importantă la momentul inițierii unui tratament injectabil. Pacienții încearcă să pună în practică sfaturile medicale pe care le primesc, dar uneori nu reușesc să respecte întocmai dieta. Nu este uşor să îți schimbi stilul de viață. Se spune că oamenii mai repede își schimbă religia decât obiceiurile. 

Citește și INTERVIU Mihaela Emilia Iamandi, biochimist principal microbiologie, specialist în managementul calităţii în laboratorul medical: “Îmi doream să salvez oameni și este o meserie cu un potențial mare de dezvoltare”

Ce hobby-uri aveți?

Ovidiu

Îmi plac foarte mult jocurile pe calculator, sunt generația millennials, până la urmă. Recent am luat un calculator special pentru asta, dar în ultimele luni nu am mai avut timp de jocuri, deoarece programul a fost foarte încărcat.

Cristina

Îmi plac filmele bune, muzica și călătoriile.

De ce ați ales să rămâneți în țară?

Ovidiu

Casa este acolo unde îți este bine, dar acest bine cuprinde nu doar partea financiară, cuprinde și sentimentul de apartenență la grup. Oricât de bine ar duce-o financiar, românii din Diaspora se simt tot străini și foarte mulți își doresc să se întoarcă în țară. Sunt convins că dacă ar avea un mediu primitor aici, care le-ar permite un trai decent, mulți dintre aceștia s-ar întoarce fără să stea prea mult pe gânduri.

Cristina 

Sunt foarte atașată de părinți și de oraşul în care am copilărit. Consider că dacă există armonie în familie putem fi fericiți și într-un oraș mic, nu este necesar să emigrăm pentru asta.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați alege?

Ovidiu

Pe mine mai mult viața m-a adus până aici, în mare parte drumul nu mi l-am ales, dar în acest moment nu aș schimba nimic. Sunt convins că sunt aici cu un scop și intenționez să îl îndeplinesc.

Cristina

Sunt foarte mulțumită de meseria mea, de colegele mele, de specialitatea pe care mi-am ales-o. Consider că mă împlinește și nici eu nu aș schimba nimic. 

Ce credeți despre educația medicală continuă, ca medic?

Ovidiu

Medicina se schimbă și ceea ce știm acum, peste 10 ani cel mai probabil nu va mai fi valabil. Congresele și prezentările au rolul lor, dar studiul individual este cel mai important.  Degeaba asistăm la o prezentare unde se explică anumite aspecte ale unui ghid de buna practică medicală, dacă noi nu am citit ghidul respectiv. Referitor la studiul individual al fiecărui medic, îl voi cita pe Prof. Dr. G. A. Dan: “Medicina este ca o iubită foarte posesivă, căreia fie îi oferi totul, fie te părăsește”.

Cristina

În ultimii ani specialitatea noastră a cunoscut o evoluție foarte mare, au apărut multe tratamente noi, care ajută inclusiv la scăderea în greutate și au un efect benefic asupra patologiilor conexe, mai ales cele cadiovasculare și renale. 

Avem dispozitive de monitorizare continuă a glicemiei asigurate gratuit pentru copiii cu diabet de tip I. Diabetologia de acum este mult schimbată față de cea din urmă cu 10 ani și este imperios necesar să ne actualizăm cunoștințele medicale. Din fericire, la noi informația medicală este bine structurată în ghiduri și se actualizează anual (ghidul ADA disponibil gratuit). 

Avem și multe congrese, cursuri, workshop-uri care ne ajută în permanență să înțelegem aspectele mai subtile ale specialității.

Citește și INTERVIU dr. Georgian Ciobotaru: “Este o meserie pe care o poţi iubi şi o poţi urȋ, alternând sentimentele de multe ori ȋn decursul aceleiaşi zile”

Domnule doctor, sunteţi implicat civic în diverse activități. Cum reuşiţi să vă împărţiţi timpul?

În orice domeniu, cel mai important deficit este cel de oameni. Avem nevoie ca oamenii buni să se implice, altfel se vor implica doar cei care vor să obțină beneficii pe termen scurt, precum o funcție sau un avantaj la locul de muncă. 

Implicarea civică a fiecăruia are un potențial foarte mare de a schimba viețile oamenilor, cel puțin la fel de mare ca medicina. Consider că noi toți ar trebui să o facem, nu este suficient să stăm în propria enclavă și să considerăm că ceea ce este în afara bulei noastre de prieteni nu ne va afecta. 

Este normal ca din binele pe care și noi l-am primit de la viață să întoarcem măcar o parte celor din jurul nostru. Eu provin dintr-o familie cu posibilități modeste și în pregătirea mea profesională am fost ajutat de oameni cu suflet mare. Consider că și eu sunt dator acum să întorc o parte din binele primit. Tot din același motiv am înființat și un ONG împreună cu câțiva prieteni, numit RestartEdu prin intermediul căruia organizăm cursuri de resuscitare pentru adulți sub egida Consiliului European de Resuscitare, cu rezultate foarte bune. 

Ne puteţi povesti despre RestartEdu?

Din luna decembrie predăm pentru personalul Spitalului de Urgență “Elena Beldiman” Bârlad, cursul “Suport vital de bază cu defibrilare semiautomată”, acesta fiind necesar spitalului în cadrul procesului de acreditare de către ANMCS. Dețin diplomă de formator și îmi doresc să extindem activitatea acesta din ce în ce mai mult în şcoli, licee și alte instituții publice. Dar asta implică foarte multe resurse, umane și materiale pe care, fiind la început, nu le avem.

De asemenea, tot prin ONG-ul nostru, RestartEdu, am ajuns și în școli să predăm cursuri de educație medicală și sportivă. Ar fi foarte utile și niste cursuri de educație sexuală, le avem în plan pe termen lung, dar asta ar implica mai multe persoane dispuse să sacrifice timpul propriu și să vină voluntare alături de noi.

Ce planuri de viitor aveți?

Ne dorim un copil la un moment dat!

Mulțumim celor doi medici bârlădeni pentru că şi-au făcut timp să ne împărtăşească povestea lor și le urăm mult success pe mai departe!

Despre Autor

Iulia Chiper

Scriu in speranta ca pot face lumea mai buna oferind informatii competente. Sunt convinsa ca informatia de calitate este sinonima cu educatia si poate schimba in bine mentalitati si destine.

Unde te afli in cariera?

mai sunt 3 intrebari

In ce orase ai vrea sa lucrezi?

mai sunt 2 intrebari

Ce iti doresti de la urmatorul job?

mai este o singura intrebare

Am ani de experienta
si as vrea sa ma dezvolt profesional ca .

Ce alte aspecte ti-ai dori sa imbunatatesti profesional?

este ultima intrebare

Multumim pentru raspunsuri!

Alatura-te celei mai mari comunitati digitale din Romania dedicata exclusiv specialistilor medicali si acceseaza Gratuit resurse pentru a te implini profesional.
Inscrie-te pentru a primi oferte relevante si sfaturi de cariera direct in casuta ta de email!
Înapoi