INTERVIU | Carmen Catalina Iorgus, Medic Rezident Reumatologie

Carmen Catalina Iorgus este Medic rezident in primul an pe Reumatologie si a acceptat sa ne raspunda catorva intrebari legate de examenul de Rezidentiat, dar si de motivele pentru care a ales aceasta specialitate.

Succesul de cele mai multe ori este rezultatul unui cumul de sacrificii, perseverenta si rabdare, iar Dr. Carmen Iorgus este un exemplu care si-a urmat visul si si-a atins obiectivele propuse cu brio, marcand fiecare calitate enumerata mai sus.

1.Cum ti s-a parut examenul de Rezidentiat in ansamblu? 

Examenul de Rezidentiat poate parea din anumite puncte de vedere dificil si incapabil sa evidentieze calitatile necesare unui doctor, calitati precum rapiditatea in luarea deciziilor, obiectivitatea, vigilenta traducerii simptomelor aferente unor boli etc. Insa, persuasiunea, rabdarea, memoria, uneori chiar sacrificiul timpului liber sunt si ele de asemenea, calitatile unui doctor bun.

Cantitatea de informatii pe care a trebuit sa o asimilez este enorma, iar calitatea este uneori discutabila din punct de vedere al coerentei si consistentei informatiilor. Cred ca din perspectiva unui student, tindem sa minimalizam  importanta informatiilor si avem tendinta de a crede ca examenul are mai multe puncte negative decat pozitve. Dupa finalizarea examenului am stat de vorba cu mai multi colegi si fiecare dintre noi avea o opinie diferita despre acesta. De aici rezulta subiectivismul fiecaruia dintre noi. 

Chiar daca am pretentia ca acest examen sa diferentieze studentii prin capacitatea fiecaruia de a diagnostica un pacient, sau de a ingriji un pacient la pat, cum ar putea un examen scris sa obtina aceste rezultate? Practic examenul de rezidentiat arata cat de mult iti doresti sa fii printre primii, cat de buna memorie ai si cat de mult timp ai investit pentru a raspunde impecabil tuturor cerintelor. Personal  recunosc faptul ca am avut multe nopti nedormite, inlocuite de pagini, tabele, scheme, precum si  momente in care nu intelegeam de ce trebuie sa ”tocesc” niste informatii non stop, multe dintre care probabil nu imi vor folosi de-a lungul carierei mele. 

Citeste si: INTERVIU | Vlad Atanasescu, medic rezident chirurgie plastica, estetica si microchirurgie reconstructiva

Dar cum ar putea sa arate un examen de rezidentiat ca sa puncteze capacitatile practice ale unui student? Sa nu uitam ca sunt mii de studenti care participa la acest examen. Care ar fi logistica posibila pentru a asigura testarea practica a mii de candidati? De aceea cred ca intre ceea ce ne dorim si ceea ce se poate este o mare diferenta. De fapt, fara o teorie solida nu se poate vorbi despre abilitate practica, de aceea cel care ia nota cea mai mare la acest examen arata ca are o baza teoretica extrem de solida.

De asemenea, un punctaj mare raspunde spiritului competitiv al examenlui: ai luat un punctaj bun? In acest caz, alegi specialitatea, orasul si spitalul dorit. Daca nu ai un punctaj mare, alegi ce ramane disponibil. Pot sa va confirm faptul ca de putina vreme de cand profesez ca medic rezident am folosit zilnic informatii teoretice invatate din materialele pentru examenul de rezidentiat.  

In ceea ce priveste tipul de examinare, examinarea de tip grila, mi se pare mai obiectiva in comparatie cu sinteza, insa este de tip ”totul sau nimic”, iar unele grile pot fi formulate din informatii pe care noi, studentii, sa nu le consideram neaparat importante si pe care sa le ignoram pe motivul ”asa ceva nu poate fi subiect de examen”. De aceea, examenul pe baza de grile este extrem de greu! Dar este singurul mijloc de departajare intre mii de candidati. Din punct de vedere organizatoric, in contextul epidemiei cu SARS-COV2, s-au respectat normele de distantare sociala, s-a efectuat control epidemiologic etc. Au fost respecate orele de inceput si de finalizare ale examenului si totul a decurs conform a ceea ce a fost anuntat.

Citeste si: INTERVIU | Delia Anton, Medic Rezident Diabet zaharat, Nutritie si Boli metabolice

2. Consideri util acest examen?

Da, categoric acest examen este util. Este un examen care iti testeaza rabdarea, memoria, anduranta pe termen lung. Cred ca daca treci cu vederea unele neplaceri (cifre invatate pe de rost, scheme de tratament pe care nu le regasesti in realitate, anumite informatii care nu se coreleaza) si la final ajungi sa retii esentialul, ai sentimentul ca esti mai valoros decat cineva care nu a avut alt scop decat nota finala.

 3. Ce schimbari ai aduce?

Din punctul meu de vedere, ar fi poate mai buna o examinare de cunostinte generale, de baza, foarte  necesare oricarui doctor, indiferent de specializarea acestuia. Apoi o a doua etapa ar fi impartirea examenului pe ramuri medicale astfel incat fiecare student sa invete majoritar  materia aferenta specialitatii pe care doreste sa o urmeze. Iar o ultima etapa ca si faza intr-un proces de examinare ar putea fi un examen practic. Dar toate aceste idei, propuneri, dorinte sunt foarte greu de pus in practica, necesita resurse enorme si probabil ar putea exista doar intr-un sistem ideal. 

Citeste si: INTERVIU | Tudor Strimbu, medic rezident chirurgie pediatrică

4. Cat timp consideri ca ar trebui alocat pentru a invata eficient pentru acest examen? 

MULT. Am luat 904 puncte, un punctaj bun, dar pretul platit pentru acest punctaj a cosntat in lipsa somnului, pagini citite de zeci de ori, insemnari cu toate culorile pamantului pentru a-mi utiliza si memoria vizuala, plus completarea de sute sau poate mii de grile. Am parcurs Compendiul de 5 ori pana la data examenului. La finalul verii invatam 40 de pagini pe zi ajungand ca inainte de examen sa parcurg intre 150 si 200 de pagini pe zi. 

In ultimele 6 luni inainte de examen pe langa oboseala fizica pe care o acumulasem, simteam un imens stres al momentului ce urma sa vina. Traiam pe ceas, cu pauze de 7-10 minute la 3-4 ore de invatat. Dar, dupa ce am dat examenul si am obtinut acel punctaj, m-am simtit foarte fericita cand mi-am dat seama ca tot acel efort mi-au permis accesul la libertatea de a alege spitalul la care vreau sa lucrez, specialitatea pe care mi-o doresc. 

5. Ce le-ai recomanda studentilor care se pregatesc de acest examen?

In primul rand sa inteleaga ca este un efort pe care merita sa il faca. Sa se doteze cu materialele necesare, Compendiul, grile. Sa isi organizeze timpul la minut. Sa isi faca planul unei zile si sa nu se abata de la acesta. Pentru acest moment au invatat 6 ani! Si sa nu uite ca mai sunt cateva mii de studenti care s-au asezat pe aceasta cale.

Citeste si: INTERVIU | Alexandru Roman, Medic rezident Radiologie și Imagistica Medicala

6. Care au fost factorii care te-au determinat sa alegi aceasta specialitate?

Eu am ales Reumatologia. Mi-a placut mult patologia, posibilitatea cercetarii si a descoperirii unor noi scheme de tratament care sa ajute pacientii, iar terenul bolilor autoimune cred ca este insuficient explorat. De asemenea, in timpul stagiului din anul 5, doamna doctor Anca Bobirca mi-a fost cu adevarat un model prin felul de a fi si prin modul de abordare al pacientilor. Astfel ca m-am decis pentru Reumatologie inca din anul 5. 

M-am decis spre Reumatologie si pentru ca presupune munca clinica, un alt tip de anamaneza, la fel si empatia si legatura creata cu pacientul sunt diferite, pacientii sunt speciali. Imi doresc sa fiu un doctor la care pacientii sa se deschida usor si sa nu le fie frica de anumite prejudecati.

7. Care a fost atmosfera din sala la momentul alegerii? Cum ai descrie experienta per total? 

Experienta a fost una inedita. Aveam emotii, recunosc, cu toate ca stiam ca punctajul meu imi permitea sa imi aleg ce voiam, insa cred ca in mod inevitabil ai emotii, iti alegi drumul carierei practic, ceea ce este un pas cu adevarat mare si important. 

Citeste si: INTERVIU | Dr. Horia Ionut Lupu, medic rezident psihiatrie

8. Ce asteptari ai de la rezidentiat?

Imi doresc mult sa evoluez, atat ca doctor, dar si ca persoana. Cunosc durerea pacientilor si a apartinatorilor atunci cand vestile nu sunt bune. Iar in astfel de momente doctorul este intermediarul, acel om, care poate sa amelioreze impactul vestilor dificile. A fi un doctor bun nu inseamna sa ai toate cunostintele din compendiile existente sortate alfabetic, important este sa iti si pese, sa vrei sa ajuti, sa nu crezi ca esti mai presus de Univers si de Pacient. 

Si de asemenea, foarte important este ca atunci cand un pacient vine la tine, tu trebuie sa stii medicina, nu reumatologie, nu gastroenterologie, nu cardiologie etc, un om e o complexitate; un simptom poate fi aferent unei conditii total diferite fata de cea la care te poti gandi tu strict din prisma specialitatii tale. „Monocultura” in medicina nu este un lucru bun, noi trebuie in perioada aceasta de rezidentiat sa stim sa tratam oamenii, nu ficatul, oasele, inima , creierul etc. Si sunt departe sa stiu sa fac acest lucru, insa voi face tot posibilul sa invat si sa fiu in fiecare zi mai buna decat ieri. 

Ești specialist medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.