Când și cum să alegi tema pentru lucrarea de licență?

Orice facultate din lumea asta ai urma, n-o vei putea încheia dacă nu ai realizat faimoasa lucrare de licență. Unii ajung în ultimul an de facultate și realizează brusc că anii au trecut prea repede și într-un mod neașteptat, iar ei încă nu au ales o temă de licență și un coordonator. Cu eforturi, voință și muncă mai intensă se poate ieși și din astfel de impasuri, nu vă neliniștiți, însă e mult mai indicat să fiți prevăzători. Dacă sunteți studenți la medicină, de-a lungul celor 6 ani de activitate cu siguranță vă va trece pe lângă urechi cel puțin de câteva ori de-a lungul facultății acest subiect. 

Când luați prima dată contact cu subiectul licență, poate chiar și când veți ajunge în momentul în care efectiv vă puneți pe treabă, este firesc să fiți dezorientați, să vă întrebați de unde să începeți și încotro să vă îndreptați, cui să cereți ajutor, cine e capabil să vă îndrume, cum să vă pregătiți, ce temă să alegeți, cum să redactați și alte mii de nedumeriri. Este normal să fiți loviți de această avalanșă de întrebări, nu ați mai realizat până acum o licență. Așadar, până nu vine ultimul an de facultate, împrieteniți-vă cu acest subiect, discutați cu colegi mai mari care au susținute deja acest examen, cereți mai multe păreri și sfaturi pentru a reuși să vă creionați un tablou în mintea voastră și să nu fiți surprinși când vă vine și vouă rândul. 

Lucrarea de licență este un proiect de cercetare, o lucrare academică amplă, redactată de către student sub îndrumarea științifică a unui cadru didactic care dovedește nivelul și calitatea pregătirii profesionale a absolventului. 

Personal eu m-am decis să îmi caut un coordonator la finalul anului 4 și am reușit să găsesc un loc disponibil în lista sa, de aceea eu vă sfătuiesc să abordați tema licenței cât mai devreme, nu faceți nicio greșeală. 

Ce temă/domeniu să aleg?

Ai posibilitatea să alegi orice temă, profită de acest beneficiu! Dacă vei începe din timp să te orientezi în privința asta, vei avea posibilitatea să prinzi tema pe care ți-o dorești cu adevărat.

Un sfat important este să te gândești la un subiect pe care ești dispus să-l aprofundezi, o temă care să te pasioneze, care să te facă să-ți dorești să o studiezi mai îndeaproape ca în final să ajungi să o stăpânești foarte bine. Acordând un timp suficient de gândire în această privință nu vei cădea în capcana unor titluri care sună bine sau care îți vor fi puse pe tavă de anumiți profesori. Tema pe care o alegi poate fi una ușor de abordat, cu numeroase resurse bibliografie și important, să fie și recent publicate, sau, una dificilă, care nici nu îți stârnește interes, și necesită mult timp investit și multă muncă. 

Pentru cei care aveți o materie preferată care v-a câștigat toată admirația și a reușit să vă stârnească un interes sporit, alegerea nu e greu de întrevăzut, rămâne doar să găsiți și îndrumătorul potrivit și lucrurile sunt deja puse la cale. 

Dar este foarte posibil să constați că până la un moment dat în facultate nu a fost nicio materie de studiu care să-ți fi intrat deplin la suflet, sau poate, de cealaltă parte, ai o listă de preferințe și acum provocarea e asupra căreia să te hotărăști. 

Citește și: De la teorie la practică… medicală: Cât de mult îi ajută facultatea pe studenți pentru o carieră în medicină?

Un aspect pe care în timpul facultății nu l-am știut, dar care este un factor de clasificare al modalității de redactare a lucrării de licență, este că îți poți alege o temă din preclinic sau din clinic și că există o diferență notabilă între ele. Ce presupune aceasta? Primii 3 ani de facultate sunt anii preclinici, în care studiați materiile care vă introduc, practic, în domeniul medical, iar următorii 3 sunt clinici, când obiectele voastre de studiu sunt însăși specialitățile medicale luate pe rând. Alegerea unui subiect de licență din secțiunea preclinic presupune un review tematic, o sinteză din literatura de specialitate, ceea ce dovedește abilitatea absolventului de a realiza o documentare corectă și cu valoare științifică certă. În acest tip de lucrare prezinți domeniul din care ai selectat tema, îi argumentezi valoare științifică și dezbați tema aleasă. Tema din secțiunea clinic constă din abordarea review-ului tematic plus o parte personală compusă dintr-o serie de cazuri clinice sau studii. 

Iar acum ca să fie și mai clar: 

• materiile din preclinic sunt cele studiate până în anul 3 (anatomie și embriologie, fiziologie, biofizică și fizică medicală, biochimie, biologie celulară și moleculară, bioetică, istoria medicinei, histologie, genetică, imunologie, microbiologie, metodologia documentării și cercetării științifice medicale, farmacologie, asistența primară a stării de sănătate, morfopatologie, fiziopatologie), 
• din seria materiilor clinice fac parte cele studiate din anul 4 până în anul 6 (medicină internă, chirurgie generală, chirurgie vasculară, chirurgie toracică, chirurgie plastică și reconstructivă, ortopedie, traumatologie, radiologie, medicină nucleară, urologie, oncologie, hematologie, anestezie și terapie intensivă, medicină de urgență, igienă și sănătatea mediului, diabet, nutriție și boli metabolice, nefrologie, gastroenterologie, toxicologie, pneumologie, cardiologie, pediatrie, puericultură, medicina muncii și boli profesionale, neurologie, neurochirurgie, endocrinologie, oftalmologie,  ORL, geriatrie, chirurgie și ortopedie pediatrică, chirurgie oro-maxilo-facială, obstetrică și ginecologie, neonatologie, boli infecțioase, microbiologie clinică, dermatologie, psihiatrie și psihiatrie pediatrică, medicină de familie, medicină legală, reumatologie, reabilitare fizică și recuperare, îngrijiri paleative, sănătate publică și management sanitar, epidemiologie). 

Acum aveți la îndemână încă un criteriu mai clar care vă va fi de folos în luarea deciziei finale privitor la tema licenței voastre. Dacă vă place să faceți statistică pe un anumit lot de cazuri clinice și să vă puneți astfel amprenta personală asupra lucrării voastre, alegeți o temă clinică, dacă preferați să dezbateți o temă selectând, analizând și integrând informațiile deja existente în literatură, dar ocolind partea de statistică, aveți la dispoziție o listă de domenii preclinice.  

Ce coordonator să aleg?

Această sarcină nu o vei duce de unul singur, ci vei avea un aliat. Pentru realizarea lucrării de licență este nevoie să ai un mentor, un coordonator care să fie potrivit temei tale. Bineînțeles munca este a ta, efortul, căutările asupra ta revin, însă ai un punct de reper, un profesor care te îndrumă, care îți va răspunde la întrebări, te va ghida și va corecta ceea ce tu lucrezi. De aceea, este imperios necesar să cauți un cadru didactic care să fie preocupat de tine, să fie dispus să te ajute.

Este foarte importantă comunicarea cu profesorul tău, de aceea nu alege unul care e mereu ocupat și pe care niciodată nu îl găsești la facultate sau pe unul nepăsător care te poate lăsa pe cont propriu. Vei avea nevoie de sfaturile și îndrumările lui, de aceea caută o persoană empatică, deschisă și dispusă să te ghideze cu drag. Un alt criteriu de luat în calcul este nivelul exigenței: dacă nu îți place să fii stresat, alege pe cineva mai lejer.

Citește și: 6 sfaturi care să te ajute să îți alegi cel mai bun mentor

Aceste aspecte nu ai de unde să le știi, iar deseori percepția ta despre modul de lucru al unui profesor de la curs poate fi net diferită față de realitate. Informează-te din timp, nu ezita să întrebi colegii mai mari, vei avea ocazia să afli informații prețioase despre personalitatea anumitor profesori, iar a întreba nu te costă nimic. În cazul meu, am avut norocul să primesc sfaturi de la colegii mai mari în privința aceasta și pot spune că ei m-au îndrumat către profesorul coordonator, de la care am primit acordul, tema, organizarea pe capitole, indicații precise, susținerea și o vastă sursă bibliografică care mi-a fost de un uriaș ajutor. Mie mi-a rămas să mă pun pe treabă, iar finalul a fost excelent. 

Momentul alegerii

Din acest punct de vedere nu există prea devreme. Dacă realizezi prea târziu că nu ai făcut-o vei constata cu uimire că unele domenii pe care le-ai fi dorit vor fi atins deja capacitatea maximă și profesorii nu te mai pot accepta, și astfel vei fi nevoit să iei o temă pe care nu ai dorit-o în mod special. Puteți iniția discuțiile prin anul 4, dacă profesorii o să considere că e prea devreme o să vă zică ei când să vă întoarceți la ei, dar pentru unele domenii care sunt mai dorite de obicei de studenți, cum ar fi fiziopatologia, biochimia, farmacologia sau medicina legală, cu siguranță anul 4 nu este prea timpuriu. Bineînțeles că aceste criterii temporale pot varia de la un centru universitar la altul și de la o generație la alta, dar în linii mari cam acesta este momentul oportun care vă poate asigura o temă care să vă placă, un loc la un profesor care să se ocupe de voi. 

Ce fac dacă mă răzgândesc?

Poate unii dintre voi sunteți mai indeciși sau nesiguri pe voi înșivă și vă gândiți ce șanse mai rămân după ce tema este aleasă, profesorul este găsit și nu mai rămâne decât să treceți la treabă. Atâta timp cât vă rezervați suficient timp de gândire, vă faceți o listă cu subiectele voastre preferate asupra cărora sunteți dispuși să insistați mai profund și în final vă găsiți și îndrumătorul potrivit, șansele de nemulțumire ulterioară sunt minime. Însă, cum inconvenientele pot apărea oricând și la oricine, e posibil să vă treziți dintr-o dată că din anumite și varii motive doriți să renunțați la tema aleasă în favoarea alteia. Vestea bună este că dacă ați început din timp cu primul pas vă puteți răzgândi o dată sau de două ori sau de câte ori vă este permis în cadrul regulamentului intern al facultății de care aparțineți, cu condiția să găsiți disponibilă noua temă mult râvnită, la fel ca și coordonatorul. 

Află mai multe despre 10 lucruri pe care merită (și ai vrea) să le știi dinainte de facultatea de Medicină.  

Cum redactez lucrarea de licență?

Pașii de redactare ai licenței sunt cuprinși în ghidurile pentru redactarea și prezentarea lucrării de licență ale fiecărei facultăți în parte cu caracteristicile și conform normelor de ordine interioară a fiecărei instituții în mod particular, însă există câteva recomandări general valabile pe care fiecare astfel de lucrare științifică trebuie să le cuprindă. Există așa-numitele recomandări stilistice: lucrarea să fie clară concisă, redactată într-un limbaj impersonal caracteristic lucrărilor de cercetare, cu prezentarea informațiilor coerent și corect, într-o structură logică. Nu uitați să acordați atenția cuvenită eliminării greșelilor gramatice și de editare, iar pentru a scrie corect consultați dicționarul explicativ al limbii române. 

Iată câteva dintre caracteristice stilului științific menționate în Ghidul pentru Realizarea, Redactare și Prezentarea Lucrării de Licență din cadrul Universității de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca, care sunt cruciale pentru redactarea oricărei astfel de lucrări academice: 

• Obiectivitatea unei lucrări de licență se realizează prin forma de adresare. Adresarea trebuie să fie directă și impersonală (evitați folosirea persoanei I singular sau plural, utilizați persoana a III-a singular) de exemplu ”Lucrarea de licență este structurată după modelul …” este de preferat propoziției ”Am structurat prezenta lucrare de licență după modelul… ”.
• Precizia textului lucrării de licență se obține prin: folosirea limbajului specific temei și domeniului abordat, evitarea omonimelor, evitarea expresiilor interpretabile (de exemplu ”acum câteva decenii”, ”în ultimii ani” etc.) sau ambigue (”dincolo de granița valorilor normale”). De evitat și folosirea abuzivă a negațiilor (folosirea mai multor negații în aceeași propoziție).
• Unitatea este asigurată prin folosirea unei terminologii constante, consacrate și standardizate. Dacă nu este posibilă standardizarea terminologiilor de specialitate utilizate, noțiunile de specialitate vor fi explicate la prima apariție în text. 
• Claritatea unui text este realizată de limbajul folosit (folosiți un limbaj obișnuit, nu ”beția de cuvinte” din dicționarul de neologisme). Folosiți fraze scurte, frazele lungi devin confuze și obositoare. Evitați folosirea expresiilor imprecise. Definiți toate abrevierile utilizate în text . 
• Coerența, caracterul logic al unui text asigură legătura dintre capitole și subcapitole, continuarea ideilor, astfel încât paragrafele să decurgă firesc unul după celălalt. Pentru asigurarea coerenței textului este necesară folosirea corectă a prepozițiilor, conjuncțiilor, adverbelor, locuțiunilor utilizate ca operatori logici (toate acestea asigură relațiile dintre propoziții). 
• Concizia. Este recomandat să existe o propoziție adecvată între idei și numărul de cuvinte folosit pentru prezentarea ideii. Nu scrieți fraze dacă puteți exprima ideea într-o propoziție. Capacitatea explicativă și argumentativă a absolventului este cu atât mai mare cu cât numărul de cuvinte folosit pentru exprimarea unei idei este mai mic. Nu scrieți fraze telegrafice. Utilizați substantivele și verbele cu generozitate. Folosiți cu moderație adjectivele și adverbele.
• Sobrietatea. Scopul unei lucrări de licență este informativ și se poate atinge prin logică, forța demonstrației. Greșeli: implicarea afectivă a autorului, abuz de figuri de stil. Stilul de scriere al textului lucrării de licență trebuie să fie direct și sobru. 
• Forța textului unei lucrări de licență este dată de folosirea frecventă a verbelor față de celelalte părți de vorbire (substantive, adjective, adverbe).
• Accesibilitatea stilului lucrării de licență depinde de lexicul textului. Lucrarea trebuie scrisă pentru a informa și a convinge de viabilitatea ideilor susținute nu pentru a impresiona cititorul. Încercați să evitați: repetiția cuvintelor în propoziție, cacofoniile sau pleonasmele (de exemplu ”o colecție perinefritică în jurul rinichiului”: localizarea perinefritică înseamnă în jurul rinichiului). 

Pe lângă aceste recomandări stilistice există și exigențe etice: asta înseamnă ca lucrarea va trebui să reflecte integral munca voastră. Sursele bibliografice le veți menționa în lista de referințe, iar contribuțiile de sprijin din partea altor persoane sau instituții le veți menționa în secțiunea ”Mulțumiri”. Acordați mare atenție plagiatului. Plagiatul este un act contrar conduitei academice prin care se înțelege utilizarea ideilor sau cuvintelor unei persoane, preluarea figurilor, tabelelor sau schemelor fără citarea sursei. 

Te-ar putea interesa și: Sunt rezident, acum ce urmează? De ce să ții cont când începi Rezidențiatul – de la alegerea specialității, la gărzi și salarii pentru rezidenți

În ceea ce privește structura licenței, aceasta va evidenția capacitatea voastră în calitate de absolvenți de a iniția și realiza în mod independent o cercetare cu semnificație științifică. Lucrarea o veți structura pe capitole și va include în mod obligatoriu următoarele elemente: coperta, pagina de titlu, cuprins, introducere, partea generală, partea specială (după caz, după cum am expus mai sus), concluzii, referințe. Detalii pentru fiecare aspect în parte vă recomand să căutați fiecare în secțiunea dedicată pe pagina web a facultății de medicină de care aparțineți fiecare din voi pentru a vă conforma cerințelor specifice. Mai există câteva secțiuni care nu sunt obligatorii, dar care pot să facă parte din elementele lucrării voastre de licență: lista abrevierilor (care va urma după cuprins), lista figurilor (în cazul în care ați ales să folosiți figuri, imagini, grafice), lista tabelelor și anexe. 

Legat de redactarea în sine, cu siguranță vă întrebați dacă este un număr de pagini impus. De obicei nu, ci mai degrabă un interval, iar orientativ acesta poate varia între 50 și 150 de pagini. În mod obișnuit cele mai multe lucrări cuprind în jur de 60 – 70 de pagini. Regulile de formatare a textului și regulile de citare ale surselor bibliografice utilizate sunt diferite de la o facultate la alta, așa că le găsiți foarte simplu pe site-ul facultății voastre. 

Când să încep propriu-zis redactarea lucrării de licență?

Lucrarea de licență în sine nu trebuie să fie pentru voi un stres prea mare și nici să sacrificați foarte mult timp care devine tot mai prețios pe măsură ce vă apropiați de final. Sfatul meu este să vă adunați materialele la începutul anului 6: aveți nevoie de o cercetare atât calitativă cât și cantitativă și bineînțeles alegând resurse academice din online. Eu am găsit materiale excelente pe Google Scholar, PubMed, National Institute of Health, Medscape. Nu uitați să consultații și biblioteca din universitatea voastră, iar ca să fiți sigură că veți găsi titlurile de care aveți nevoie, consultați de acasă site-ul lor. Rețineți că este indicat să aveți măcar 30 de surse bibliografice și pe cât posibil să fie de actualitate, publicații din ultimii 5 ani de preferat. 

După ce ați început să adunați materialele și să identificați sursele, treceți efectiv la treaba. Ideal ar fi ca dacă reușiți să terminați partea generală în prima parte a semestrului întâi, pentru ca apoi să vă luați timp și pentru partea personală care vă ia ceva timp pentru că trebuie pur și simplu să accesați arhiva spitalului și să procurați de acolo un anumit număr de cazuri clinice în baza căruia să realizați studiul. 

Acordați atenție și dedicare acestui proiect care vă încununează finalul celor 6 ani de facultate, însă încercați să fiți conciși, organizați, să vă mobilizați și să o finalizați într-un timp cât mai scurt posibil, iar dacă aceasta se poate realiza până în semestrul 2 al ultimului an, ar fi fantastic. Restul timpului dedicați-l pentru rezidențiat, acolo aveți cu adevărat nevoie de multă, multă muncă.