Scrisoare către viitorii studenți la medicină

Scrisoare către viitorii studenți la medicină

Dragă viitorule student la medicină,

O să încep prin a te felicita pentru promovarea examenului de admitere. Știu că ți s-a părut una dintre cele mai grele provocări, însă pe parcursul celor 6 ani de facultate, o să te convingi că a fost doar un test!

Nu știu ce așteptări ai, așa că îți voi prezenta, din prisma celor 3 ani petrecuți în facultate, câteva aspecte.

În primul rând, când vorbești despre medicină, trebuie să vorbești despre pasiune și responsabilitate. Examenul de admitere este de fapt accesul către un drum lung, cu suișuri și coborâșuri, care are ca scop deschiderea unor noi orizonturi. Abia atunci o să realizezi care îți sunt limitele, cât poți să citești într-o zi și cum îți poți folosi emoțiile într-un mod productiv.

Primul an de facultate pentru mine a fost un „haos” echilibrat. Colocvii peste colocvii, laboratoare, cursuri interminabile (pentru că da, atunci mă duceam la toate cursurile), dar și un mediu în care mă regăseam, oameni care împărțeau aceleași pasiuni, care se simțeau la fel de dezorientați, însă dornici să lege noi prietenii. Spiritul competitiv a fost întotdeauna productiv, e necesar să știi când să te oprești.

În primul rând îți recomand să înveți pentru tine și nu pentru note – o să vezi că acestea la un moment dat devin irelevante. Nu contează dacă ești de 7 sau de 10, contează să știi unde să cauți când ai nevoie, să știi să te descurci și să faci conexiuni, pentru că vei realiza că aici nu e loc de tocit.

Trebuie să îți asumi răspunderea pentru ceea ce știi și să conștientizezi că la un moment dat vei fi medic și nu te vei putea justifica în fața pacientului că “fix ultima pagină nu am mai apucat să o citesc”. Știu că pare greu, dar nu este imposibil.

În primii doi ani, care sunt teoretici, este mult de citit, timpul mult prea scurt, presiune, competiție, însă toate astea te pregătesc pentru ce este mai greu de fapt: practica.

Profesorii pe care-i vei întâlni în timpul facultății o să vezi că nu seamănă cu cei din liceu: îți predau, te ascultă și îți pun note. Nu, ei sunt niște modele de urmat, sunt medici la bază, care au trecut prin ce ai trecut și tu și practic împărtășesc ceea ce știu cu studenții. Spun asta pentru că o să vezi că în proporție de 90% înveți singur, iar la facultate te duci pentru a-ți consolida cunoștințele, pentru a cere sfaturi și îndrumări.

Secretul este să ai multă răbdare, să nu te lași descurajat și dacă într-adevăr îți place și ești dedicat, la un moment dat vor apărea și rezultate satisfăcătoare.

Anul trei este unul de tranziție între teorie și anii clinici. Știu că sună „uau”, că în sfârșit ai ocazia să vorbești cu un pacient, să faci o anamneză și să vezi cum e să-ți petreci o zi în spital, dar acum o să realizezi cât de mult contează teoria.

Pe lângă faptul că trebuie să ai un bagaj destul de mare de cunoștințe pentru a-ți putea da cu părerea asupra diagnosticului sau pentru a înțelege patologia respectivă, mai intervine și problema relaționării cu pacientul. Oamenii sunt dificili în general, dar o să vezi că cei care sunt în spital sunt cu atât mai puțin sociabili.

Aici intervine altceva: adaptarea. Cumva o să vezi că nu tot ce ai învățat în facultate se poate pune în practică. Este bine să găsești un echilibru și să știi cum să te adresezi unor tipologii de oameni pentru a te face înțeles și respectat.

La început nu o să-ți dai seama cât de mult îți va schimba percepția asupra oamenilor, asupra stilului de viață și mai ales asupra ta. Vei descoperi în tine o personalitate puternică ce te va ajuta să treci peste toate piedicile și care te va face să privești dincolo de superficialitate.

Îți urez mult succes în drumul pe care ți l-ai ales și nu uita: nu ești singurul care a trecut prin asta!

Cu drag,

Raluca Marin

Despre Autor

Raluca Ioana Marin

Studenta la Medicina, anul VI, incerc sa combin utilul cu placutul. Am un "job" full time la facultate si un job part-time, aici la MEDIjobs. Pasiunea pentru scris am descoperit-o de cativa ani si incerc sa o valorific ori de cate ori am ocazia. Chiar daca timpul nu este cel mai bun prieten al meu, prin munca si sacrificii poti reusi ce ti-ai propus.

Facebook Comment