Psihoterapeut Dana Ciuperca: “Dintotdeauna m-a fascinat mintea umana si am incercat sa inteleg motivatiile celorlalti”

Domeniul medical este poate, unul dintre cele mai apropiate de intimitatea fiintei omenesti. De aceea, a alege cariera medicala este rezultatul unui demers personal pe care profesionistii din acest domeniu si-l asuma mai mult sau mai putin constient.

Ce are insa de spus referitor la alegerile pe care le facem in cariera, un profesionist in domeniul psihologiei si psihoterapiei, un domeniu pe cat de complex, pe atat de important si care capata teren tot mai mult in Romania?

Dana Ciuperca este psihoterapeut acreditat de Colegiul Psihologilor, cu specializare de baza in terapie cognitiv-comportamentala si competente in terapie sistemica. Ne spune ca este  fascinata de psihologia umana, de felul in care mintea umana functioneaza si mai ales de felul in care experientele, gandurile, emotiile ii influenteaza pe oameni. La fel ca si in domeniul medical, psihoterapia se ingrijeste de mentinerea sau recapatarea starii de echilibru si de sanatate  a mintii umane.

“Decizia de a profesa ca psihoterapeut am luat-o dupa ce experienta mea de trainer mi-a aratat ca resursele exista in fiecare dintre noi si ca oricat de greu ar fi, atunci cand nu ne punem singuri limite, schimbarile pe care ni le dorim vor aparea.  In ceea ce priveste activitatea mea profesionala- activez in cadrul cabinetului propriu si ma preocup constant de dezvoltarea mea profesionala. O parte dintre conferintele/workshopurile la care am participat au avut ca tema: stresul, anxietatea, depresia; trauma psihica la copii, cum sa accesam, extindem si reorganizam emotiile in terapie; principii si elemente de baza in psihosexologie, utilizarea psihodramei in rezolvarea traumei psihice, etc.

Ca psihoterapeut si mai ales ca om am invatat ca fiecare este responsabil de propria stare de bine si mai ales de propria viata! Acesta este mesajul care ma ghideaza in ceea ce fac si pe care il transmit celor cu care lucrez.” 

Afla aici care sunt joburile momentului ca asistent medical 

De ce psihologia si de ce psihoterapia? Ce v-a determinat sa alegeti aceasta profesie? Puteti sa ne spuneti in ce moment al vietii ati stiut ca vreti sa urmati facultatea de psihologie si in ce context? 

Am luat decizia de a deveni psihoterapeut in ultimul an de facultate, in timp ce ma pregateam pentru lucrarea de disertatie si dupa ce am parcurs primele 100 de ore de dezvoltare personala. Cand am ales sa studiez psihologia m-am gandit ca pe viitor poate fi de ajutor in rolul meu de trainer (primul rol de altfel) si in interactiunile mele cu oamenii. Nu m-am gandit atat de departe in sensul ca voi incepe sa investesc mult mai mult in aceasta directie si ca voi deveni psihoterapeut. Pot sa spun ca de mica m-a fascinat mintea umana si am incercat sa inteleg motivatiile celorlalti. Tot timpul a existat in mintea mea de copil acel „De ce?” si acea curiozitate de a intelege ceea ce se intampla in jurul meu.

Cat de greu este in aceasta specializare fata de altele? Ce provocari sunt aici? Care sunt particularitatile?

Meseria de psihoterapeut este una complexa, in psihoterapie nu se lucreaza neaparat cu realitatea ci cu interpretarile si semnificatiile pe care fiecare client le atribuie experientelor proprii iar provocarea este in a ajuta clientul sa obtina o alta perspectiva si sa resemnifice anumite experiente de viata. Este un proces care are si perioade dureroase, este de durata si se desfasoara doar in ritmul clientului.

O alta provocare a acestei meserii este legata de deschiderea oamenilor fata de psihoterapie. Multi cred ca este ceva in neregula sa faci psihoterapie si ca este o pierdere de vreme si de bani sa discuti cu un terapeut cand de fapt poti face asta cu prietenii sau familia. Desigur ca si familia si anturajul sunt de ajutor insa cred ca doar cu ajutorul un terapeut poti avea o autocunoastere profunda sau poti schimba comportamente sau decizii de viata.

Oamenilor le este mai usor si mai la indemana sa mearga la doctor sau la psihiatru pentru ca au o cauza clara a problemelor lor, un diagnostic. Nu este din mintea lor neaparat. Ori omul este o fiinta bio-psiho-sociala. Corpul si mintea nu pot fi separate iar oamenilor le este greu sa accepte si sa inteleaga ca unele dificultati cu care se confrunta nu au neaparat o cauza medicala. Si aici este provocarea in psihoterapie. Ca terapeut, ma pot folosi de diagnoza in elaborarea planului de tratament insa nu folosesc diagnosticul ca pe o etichetare. Terapia este mai mult de atat- este legata de ganduri, perceptii, emotii, comportamente, istoric de viata si nu numai.

Daca ar fi sa priviti inapoi, cum a fost prima zi de munca? Ce anume este cel mai greu si provocator in aceasta meserie?

Prima zi de munca pentru mine a fost primul client si prima sedinta cu el pentru ca activez in cadrul propriului cabinet. Cum mai toate inceputurile sunt anevoioase, am avut si eu temeri si ingrijorari, o gramada de „daca” si de scenarii. Cel mai greu si cel mai provocator este dezvoltarea relatiei terapeutice pentru ca atunci cand relatia este una solida si clientul este deschis catre schimbare. Cand clientul se simte acceptat neconditionat, sustinut si mai ales nejudecat atunci incepe procesul terapeutic.

Este specializarea de psihoterapeut / psiholog una de vocatie? Ce calitati trebuie sa ai in primul rand pentru a „face bine” in aceasta profesie? Care sunt indicatorii cand stiti ca va reuseste ceea ce faceti?

Cred ca profesia de psiholog/psihoterapeut este una de vocatie pentru ca trebuie sa iti placa sa lucrezi cu oamenii. La psihoterapie oamenii vin cu dificultatile, supararile, suferintele lor si cred ca trebuie ca terapeut sa ai o disponibilitate de a lucra cu continuturi dureroase si de a sustine clientul in momentele in care el cu greu isi gaseste resursele. Sunt calitati care sunt imperativ necesare cum ar fi empatia, ascultarea activa, autenticitatea insa cred ca pentru a face bine in aceasta profesie este important ca terapeutul sa nu intervina in procesul erapeutic al clientului, sa nu vina cu solutii rapide, sfaturi si recomandari personale, sa nu puna presiune, sa nu grabeasca ritmul, sa nu devalorizeze, sa nu bagatelizeze si sa nu doreasca sa salveze clientul. Rolul terapeutului este de a incuraja autonomia clientului si de a dezvolta o relatie terapeutica sanatoasa.

Cel mai bun indicator este feedback-ul clientului. Desigur ca sunt lucruri pe care si eu le observ insa clientul este cel care imi spune ce functioneaza si ce nu functioneaza pentru el si cum il ajuta terapia. De asemenea, pot face recomandari insa, din nou, clientul este cel care alege ce si daca i se potriveste.

Afla mai multe despre Programele de dezvoltare personala si profesionala puse la dispozitie de MEDIjobs.

Ce alt domeniu sau zona de dezvoltare personala si profesionala va tenteaza sa o dezvoltati? De ce si ce tip de activitati/ lecturi/ traininguri pot fi de folos in profesia unui psihoterapeut sau a celor care profeseaza in aceasta zona?

Imi doresc  ca pe viitor sa organizez mai multe ateliere de grup pentru ca imi place sa lucrez cu grupuri si poate intr-un viitor mai indepartat sa explorez si zona de cercetare. In ceea ce priveste dezvoltarea personala a unui terapeut- nu pot spune ca exista ceva anume ce as recomanda in mod particular. Pregatirea profesionala este una de durata si cuprinde workshopuri, formari, cursuri online si offline, materiale si carti – sunt multe optiuni si cred ca fiecare alege in functie de preferinte. Din experienta mea personala, nu te poti limita doar la carti, de exemplu, sau doar la cursuri. Iti trebuie cate ceva din toate.

Ce ati schimba in profesia dumneavoastra, ca abordare generala a psihoterapeutilor in contextul intregului sistem medical? Ce anume considerati ca functioneaza corect si ce anume ati imbunatati?

Sunt multe aspecte care ar putea fi imbunatatite insa consider ca parerea mea nu este una avizata. Ce as putea spune, din propriile reflectii, este ca in Romania, spre deosebire de alte tari, psihoterapia nu este la fel de populara.  Psihoterapia ca profesie este inca la inceput de drum. Poate mai multe programe informative, poate mai multa promovare a psihoterapeutilor si a avantajelor de a face psihoterapie ar ajuta cu siguranta.

Daca ar fi sa dati un sfat tinerilor aflati la inceputul carierei, care ar fi primele lucruri pe care ar trebui sa le stie despre aceasta profesie? Si mai ales, daca sunt in anii in care isi vor alege specializarea, ce anume i-ati sfatui in privinta pregatirii academice si a modului de abordare a acestei profesii? La ce sa fie atenti, ce sa invete, pentru ce sa se pregateasca?

Psihoterapia este o profesie scumpa si complexa- procesul de invatare nu se termina niciodata. Constant mergi la cursuri/workshopuri/ formari pentru ca este un volum foarte mare de informatii si sunt atatea abordari si protocoale de interventie terapeutica incat nu cred ca iti ajunge o viata. Desigur ca nu ai cum sa le acoperi pe toate insa nici nu cred ca vine un moment in care te opresti pe motiv ca nu mai ai ce sa inveti sau ce competente sa dezvolti. Este ca si cutia Pandorei- o data ce o deschizi, nu o mai poti inchide. Pe scurt- daca doresti sa devii un psihoterapeut bun atunci trebuie sa investesti in dezvoltarea profesionala constant iar aici nu includ orele de dezvoltare personala care sunt obligatorii si terapia personala a terapeutului care este indispensabila.

Ce face dintr-un psihoterapeut unul de vocatie, bun si unul care are o abordare comerciala asupra acestei profesii extrem de sensibile? Care ar fi diferentele, care sunt pericolele la care un tanar psiholog trebuie sa fie atent pentru a nu „ se pierde in sistem”?

Un terapeut bun, pe langa faptul ca respecta codul deontologic, cauta sa inteleaga clientul si sa il ajute sa isi descopere resursele interne, forta vitala si vointa de a trai. Toate sunt prezente in fiecare client iar rolul terapeutului este de a-l ajuta sa le descopere si de a sustine procesul de schimbare interioara. 

In ceea ce priveste abordarea comericala a acestei profesii – pentru un terapeut care lucreaza in cadrul cabinetului propriu, instabilitatea este destul de mare si atunci exista riscul ca terapeutul, poate inconstient, sa puna presiune pe client cand programeaza sedintele de terapie. Sau, varianta opusa, terapeutul sa lucreze cu prea multi clienti ajungand astfel la un preaplin si la o uzura psihica foarte mare. 

Daca doresti sa fii la curent cu oferte de cariera, dar si cu noutatile din domeniul medical, creeaza un cont gratuit pe MEDIjobs aici.

Facebook Comments
Despre Autor

Magda Purice

Sunt acel gen de om care scrie cu dorul de a fi asistent medical macar pentru o zi iar cand vine ziua aceea, ar face orice sa se intoarca la masa de scris. Educata ca jurnalist, instruita ca asistent medical, sunt mereu in preajma cuvintelor si a oamenilor.

Unde te afli in cariera?

mai sunt 3 intrebari

In ce orase ai vrea sa lucrezi?

mai sunt 2 intrebari

Ce iti doresti de la urmatorul job?

mai este o singura intrebare

Am ani de experienta
si as vrea sa ma dezvolt profesional ca .

Ce alte aspecte ti-ai dori sa imbunatatesti profesional?

este ultima intrebare

Multumim pentru raspunsuri!

Alatura-te celei mai mari comunitati digitale din Romania dedicata exclusiv specialistilor medicali si acceseaza Gratuit resurse pentru a te implini profesional.
Inscrie-te pentru a primi oferte relevante si sfaturi de cariera direct in casuta ta de email!
Înapoi
Facebook Comment