“Nu cred ca exista ceva anume care te poate pregati pentru momentul in care pacientul tau moare”

Odata cu satisfactia ca poti avea grija de cei aflati in suferinta, meseria de asistent medical aduce si provocari care trebuiesc depasite. Momentele dificile te pot pregati pentru situatii critice in care vei fi apt sa iei cele mai bune decizii. Atat pacientii, cat si familiile acestora au incredere ca vei reactiona prompt si in cunostinta de cauza atunci cand este nevoie.

Astazi facem referire la un articol din publicatia The Guardian si publicam cateva marturii ale studentilor asistenti care s-au confruntat cu situatii critice in timpul practicii din scoala.

“Este un sentiment minunat sa stii ca poti avea grija de o persoana in ultimele sale zile.

Am vazut primul meu pacient murind chiar prima data cand am fost intr-o sectie medicala. Era o femeia care suferea de dementa. Eram acolo atunci cand doctorul a luat decizia de a elimina masca de oxigen. Am tras perdelele si i-am atins un picior, sa stie ca cineva era alaturi de ea. M-am bucurat sa fiu acolo cand a respirat pentru ultima oara.

Inca ma gandesc la ea. Nu era casatorita si nici nu avea o familie. Ea a murit singura dar noi eram acolo si ma gandesc ca nu era complet singura.

Uneori mai glumim despre anumite lucruri-desigur nimic deranjant insa umorul este de cele mai multe ori necesar. Femeia avea o pereche de ochelari si in momentul in care i-am adunat lucrurile de la morga o asistenta m-a intrebat:”crezi ca mai are nevoie de ei?” Aveam nevoie de un mic zambet.

Cred cu tarie ca nimic nu te poate pregati pentru momentul in care vezi un pacient cum moare. Insa, ca student la o scoala pentru asistenti medicali, este cel mai deosebit sentiment din lume atunci cand stii ca ii poti fi alaturi pacientului in ultime sale momente, tinandu-l de mana.

M-am intors acasa, unde colegii mei de camera sunt tot asistenti studenti, iar fiecare are propria poveste cu pacienti in stadiul terminal. De multe ori ne adunam si vorbim, ceea ce ne face sa ne simtim mai bine. Recomand noilor studenti sa vorbeasca despre pierderea unui pacient. Acest lucru te ajuta sa treci mai departe peste situatie.”

Asistent student in primul an

“Iti schimba personalitatea.

Turele in sectia cu pacienti care au suferit accidente vasculare, au fost cele mai dificile. Decesele vin de multe ori ca o furtuna aici. Un pacient era internat de cateva saptamani. Intr-o dimineata am recunoscut barbatul impreuna cu sotia lui. Am vorbit cu ei toata ziua, erau minunati. La un moment dat el nu mai avea functii vitale. Am facut toate testele si manevrele insa el nu reactiona la auzul vocii mele sau la durere. Sotia lui statea chiar langa mine. A fost prima mea situatie de urgenta si a trebuit sa ii consolez familia in acelasi timp. Am incercat sa nu plang in fata lor, ei erau foarte prietenosi.

Decesele sunt mai comune in alte sectii. Imi amintesc de o femeie care avea nevoie de o transfuzie de sange si trebuia sa mearga la terapie intensiva. Insa ea a refuzat. Medicii i-au spus:”Acesta este un lucru serios! Poti muri daca nu accepti transfuzia!” In acel moment ea a tacut. In cele din urma a acceptat, sa mearga in sectia de terapie intensiva,  insa nu a ajuns acolo in timp util. Nu era o moarte demna. S-ar fi putut recupera, insa trebuie sa respectam drepturile pacientilor de a lua propriile decizii. Simteam ca ma consuma acel moment, stiind ca situatia ar fi putut fi diferita.

Aceste situatii iti schimba putin personalitatea. Faci fata mai bine stresului dupa ce treci prin astfel de momente suparatoare. Este ca o a doua piele pe care o dezvolti. Simti ca esti suparat, insa nu mai e timp.

Filozofia mea este mai buna acum. Fac tot posibilul sa mentin oamenii sanatosi iar daca decesul este imprevizil, trebuie doar sa accept si sa trec mai departe. Daca nu, nu pot fi alaturi de familia pacientului sau alti pacienti.”

Asistent student in anul trei

“Este important sa nu te feresti de moarte. Poti invata foarte multe lucruri.

Era a patra zi de cand practicam intr-o sectie cu pacienti. Acolo era un batran care fusese implicat intr-un accident de circulatie. Situatia era infricosatoare. Eu aveam 18 ani si totul se intampla prea repede. Am fost acolo cu doctorul in momentul in care barbatul a murit.

Am avut un sentiment de ingrijorare. Uneori, fiind student la asistenta medicala, nimeni nu realizeaza ca nu ai mai vazut astfel de lucruri inainte. In jurul meu erau doctori si asistente medicale intr-un spatiu mic, ocupat. Din fericire pacientul nu avea nicio idee despre ce se intampla in jurul lui.

Cand am vazut pentru prima data corpul unui tata decedat m-am gandit “ nu stiu ce sa fac”. Nu stiam ce voi spune familiei sau cum sa ii curat corpul sau pe cine sa chem. Mi-am intrebat constiinta. Dar te obisnuiesti cu asta. Nu pare o modalitate frumoasa de a-ti spune, dar te vei obisnui.

Am stat alaturi de doctor in momentul in care a consemnat decesul. A trebuit sa ascult respiratia pacientului timp de cinci minute sa imi dau seama ca nu mai era alt zgomot. Am fost un student norocos deoarece am avut un bun mentor care m-a indrumat in relatia cu familia pacientului.

Am incercat mereu sa nu iau cu mine acasa aceste situatii. Obisnuiam sa locuiesc cu alti studenti care nu studiaza asistenta medicala. Atunci cand ajungeam acasa, ei imi ascultau povestile, insa niciunul nu putea sti cu adevarat cum este in realitate. Ei de obicei invatau sau dormeau toata ziua. Acum locuiesc cu studenti asistenti si este mai usor, ei imi inteleg povestile.

Mi-am dat seama ca este important sa nu fugi de moarte. Poti invata multe lucruri daca esti implicat, chiar si de la inceputul cursului.”

Asistent student in anul trei

Daca si tu vrei sa impartasesti cu noi momente care au dus la maturizarea ta ca asistent medical, te invitam sa ne scrii in sectiunea comentarii.

Daca vrei sa fii la curent cu cele mai noi oportunitati de job-uri pentru asistenti medicali, fa-ti un cont Gratuit in doar 5 minute aici.

Madalina Hornet