Ordin propus de Ministerul Sănătății privind cerințele de școlarizare și pregătire în protecție radiologică pentru personalul implicat

Ministerul Sănătății supune dezbaterii un proiect de ordin care reglementează cerințele de școlarizare și pregătire în protecție radiologică pentru personalul implicat în expuneri medicale. 

Toți profesioniștii din domeniul sănătății implicați în expunerile medicale cu radiații ionizante trebuie să dețină cunoștințe esențiale de bază în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, prin parcurgerea unor programe de pregătire.

Citește și INTERVIU Pavel Sîrbu, medic radiolog: există o legătură ȋntre radio, comedie şi radiologie

Programul de pregătire de bază în protecţie radiologică trebuie să cuprindă următoarele tematici:

– Structura atomului, producerea radiaţiei X şi interacţiunea radiaţiei cu materia

– Structura nucleului și radioactivitatea

– Mărimi şi unităţi radiologice

– Caracteristicile fizice ale sistemelor cu radiaţii X

– Principiile detectării radiațiilor

– Noţiuni fundamentale de radiobiologie, efectele biologice ale radiațiilor

– Doză efectivă şi riscuri de cancer și boli ereditare

– Riscurile efectelor deterministice

– Principii generale de protecție împotriva radiațiilor

– Protecția împotriva radiațiilor – măsuri operaționale

– Aspecte particulare de protecție radiologică pentru pacient

– Aspecte particulare de protecție radiologică pentru personal

– Doze tipice pentru procedurile de diagnostic

– Riscuri de expunere fetală la radiații ionizante

– Controlul calității și asigurarea calității în protecția împotriva radiațiilor

– Reglementări naționale și standarde internaționale

– Managementul dozei la pacientele gravide

– Managementul dozei pentru personalul expus profesional în timpul sarcinii 

– Procesul de justificare a examinărilor imagistice

– Managementul accidentelor / expunerilor neintenționate

Aceste tematici trebuie incluse în programele educaționale și trebuie adaptate pentru diferitele specialităţi (de exemplu: radiologie de diagnostic, radioterapie, cardiologie, medicină dentară etc.) şi pentru diferite tipuri de responsabilităţi (precum medici, fizicieni medicali, asistenţi medicali/operatori, ingineri de întreţinere etc.). Programele de pregătire trebuie să conțină cursuri de pregătire teoretică și sesiuni practice. 

„Cursurile de pregătire teoretică incluse în programele de pregătire în protecţie radiologică trebuie să reprezinte 25% din numărul total de ore, sesiunile practice trebuie să fie 20 – 30% din timpul total alocat programelor de pregătire, restul timpului fiind dedicat studiului individual”, se arată în anexă.

Citește și Riscurile meseriei | Evitarea pericolelor si riscurilor in profesia medicala

De asemenea, medicii abilitați să facă trimiteri pacienților trebuie să își actualizeze, la intervale regulate, nivelul de pregătire împotriva radiațiilor ionizante. Ei trebuie să fie implicați și în procesul de justificare al expunerilor medicale. 

Principiile de bază ale protecției radiologice sunt justificarea expunerii și optimizarea radioprotecției pacientului. Principiul justificării impune ca beneficiul potențial pentru pacient să depășească riscul expunerii la radiații.

Pentru justificare, un medic trebuie să utilizeze următoarea listă de întrebări: 

– Examinarea a fost deja făcută?

– Chiar este necesară?

– Este această examinare cea mai potrivită în cazul acestui pacient?

– Am explicat suficient de clar situaţia clinică?

– Nu sunt prea multe investigaţii de efectuat?

Ordinul mai stabilește și tot ce trebuie să conțină programul de pregătire pentru medicii specializați în radiologie de diagnostic și imagistică, în radiologie intervențională sau pentru medicii cu alte specializări non-radiologice.

Ești specialist medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.