Metamfetamina – cum este aceasta fabricata, prin ce se diferentiaza de cocaina si ce boli contagioase se pot contacta in urma consumului?

Metamfetamina – cum este aceasta fabricata, prin ce se diferentiaza de cocaina si ce boli contagioase se pot contacta in urma consumului?

Cum se produce metamfetamina?

În prezent, majoritatea metamfetaminei din Statele Unite este produsă de organizațiile criminale transnaționale (TCO) din Mexic. Această metamfetamină este foarte de pură și are preț de cost scăzut. Metamfetamina poate fi produsă cu ușurință în laboratoarele clandestine mici, cu ingrediente relativ ieftine, precum pseudoefedrina, o substanță active obișnuită din medicamentele pentru răceală.

Pentru a reduce producția de metamfetamină, Congresulul din SUA a aprobat Legea privind combaterea utilizării abuzive a metamfetaminei în 2005, care prevede că farmaciile să întocmească și să păstreze registre ale achizițiilor de produse care conțin pseudoefedrină și limitează cantitatea acelor produse pe care un individ le poate achiziționa pe zi.

Restricțiile asupra substanțelor chimice utilizate pentru producerea metamfetaminei în Statele Unite au redus dramatic producția internă a acesteia. În 2010, au existat 15.256 de de laboratoare de metamfetamină, o cifră care a scăzut cu peste 80 la sută, până la 3036 în 2017. Datele privind confiscările medicamentelor, indică faptul că cea mai mare producție internă de metamfetamină se realizează acum în laboratoare mici. 

De asemenea, Mexicul și-a consolidat restricțiile asupra pseudoefedrinei și a altor substanțe chimice precursoare ale metamfetaminei. Însă producătorii se adaptează acestor restricții prin operațiuni de „contrabandă” la scară mică sau mare: obținerea pseudoefedrinei din surse multiple, sub pragurile legale, folosind multiple identificări false.

Producătorii de metamfetamină din Mexic folosesc tot mai mult un proces de producție diferit (plecând de la substanța cunoscută sub denumirea de P2P, care reprezintă substanța chimică precursoare a pseudoefedrinei, fenil-2-propanona) pentru producția de metamfetamina, care nu necesită pseudoefedrină.

Când metamfetamina este introdusă în Statele Unite sub formă de pulbere sau în formă lichidă, laboratoarele interne de conversie o transformă în metamfetamină cristalină. Aceste laboratoare nu necesită o cantitate semnificativă de echipamente, astfel încât acestea pot fi de dimensiuni reduse și astfel pot fi ascunse ușor, ceea ce îngreunează munca autorităților de aplicare a legii. Metamfetamina presată într-o formă de pastilă destinată să semene cu Ecstasy-ul a apărut recent, în ideea ca aceasta să fie mai atrăgătoare pentru persoanele care nu au mai încercat-o înainte. Ca și în cazul altor sunstanțe ilicite, cum ar fi heroina și cocaina, metamfetamina poate fi, de asemenea, amestecată cu fentanil.

Producția de metamfetamină este, de asemenea, o problemă de mediu. Implică multe substanțe chimice mai ușor de procurat, dar care sunt periculoase, cum ar fi acetona, amoniacul, eterul, fosforul roșu și litiul. Toxicitatea acestor substanțe chimice poate afecta mediul din jurul unui laborator de producție de metamfetamină, mult timp după ce laboratorul a fost închis, ceea ce induce o gamă largă de efecte dăunătoare pentru sănătate. Din cauza acestor pericole, Agenția pentru Protecția Mediului din SUA a oferit îndrumări privind decontaminarea laboratoarelor de metamfetamină.

Prin ce diferă metamfetamina de alte stimulante, precum cocaina?

Molecula de metamfetamină este similară structural cu amfetamina și cu neurotransmițătorul dopamină (molecula stării de bine), o substanță chimică cerebrală care joacă un rol important în întărirea comportamentelor de recompensă, dar este destul de diferită de cocaină. Deși aceste stimulante au efecte comportamentale și fiziologice similare, există unele diferențe majore în mecanismele de bază ale modului de funcționare.

Spre deosebire de cocaină, care este îndepărtată rapid și metabolizată aproape complet în organism, metamfetamina are o durată de acțiune mult mai lungă și un procent mai mare de metamfetamină rămâne neschimbată în organism. Prin urmare, metamfetamina rămâne mai mult în creier, ceea ce duce la efecte stimulante prelungite.

Deși atât metamfetamina cât și cocaina cresc nivelul dopaminei, administrarea de metamfetamină în studiile la animale duce la niveluri mult mai mari de dopamină, deoarece celulele nervoase răspund diferit la cele două substanțe. Cocaina prelungește acțiunile dopaminei în creier blocând reabsorbția  neurotransmițătorului prin semnalizarea celulelor nervoase. La doze mici, metamfetamina blochează și reabsorbția dopaminei, dar crește, de asemenea, eliberarea de dopamină, ceea ce duce la concentrații mult mai mari în sinapsă (decalajul dintre neuroni), care pot fi toxice pentru terminațiile nervoase.

Sunt persoane care utilizează greșit metamfetamina supuse unui risc de contactare a virusurilor HIV și hepatită B și C?

Utilizarea greșită a metamfetaminei crește riscul de a contacta sau de a transmite HIV și hepatita B și C, nu numai pentru persoanele care își injectează substanța, ci și pentru utilizatorii de metamfetamină care nu și-o injectează. Printre indivizii care își injectează droguri, HIV-ul și alte boli infecțioase sunt răspândite în principal prin reutilizarea sau schimbul de seringi contaminate sau ace. Indiferent de modul în care utilizatorul își adminstrează metamfetamina, efectele sale intense pot modifica judecata și îi pot determina pe utilizatori să se angajeze în comportamente riscante precum sexul neprotejat.

Utilizarea greșită a metamfetaminei este asociată cu o cultură a comportamentului sexual riscant, atât în ​​rândul bărbaților care au relații sexuale cu alți bărbați, cât și în rândul populațiilor heterosexuale, o legătură care poate fi atribuită faptului că metamfetamina și stimulantele conexe pot crește libidoul.

Cu toate acestea, utilizarea greșită a metamfetaminei pe termen lung poate fi asociată cu scăderea activității sexuale, cel puțin la bărbați și unele raportări epidemiologice arată deja această tendință. De exemplu, în timp ce legătura dintre infecția cu HIV și utilizarea abuzivă a metamfetaminei nu a fost încă stabilită pentru heterosexuali, datele arată o asociere între utilizarea abuzivă a metamfetaminei și răspândirea HIV printre bărbații care au relații sexuale cu alți bărbați.

Utilizarea greșită a metamfetaminei poate agrava, de asemenea, evoluția bolii induse de virusul HIV și consecințele acesteia. În studiile pe animale, s-a demonstrat că metamfetamina crește replicarea virală. Studiile clinice la om sugerează că utilizatorii de metamfetamină care iau terapie antiretrovirală extrem de activă (HAART) pentru a menține sub control virusul HIV, pot avea un risc mai mare de a dezvolta SIDA decât non-utilizatorii de metamfetamină, posibil din cauza complianței scăzute la terapia antiretrovirală. În cazul utilizatorilor de metamfetamină infectați cu HIV se înregistrează, de asemenea, o afectare neuronală mai mare și o afectare cognitivă datorată HIV, comparativ cu cei care nu utilizează în mod abuziv metamfetamina.

Cercetările finanțate de NIDA au descoperit că, prin tratamentul tulburărilor de consum de substanțe, prevenirea și programele de informare bazate pe comunitate, consumatorii de droguri își pot schimba comportamentele de risc HIV. Utilizarea greșită a drogurilor și comportamentele de risc legate de droguri, precum schimbul de ace și practicile sexuale riscante, pot fi reduse semnificativ, scăzând astfel riscul de expunere la HIV și alte boli infecțioase. 

Bibliografie:

Administration USDoJDE. 2018 National Drug Threat Assessment 2018.

Blackstone, K.; Iudicello, J.E.; Morgan, E.E. et al. Human immunodeficiency virus infection heightens concurrent risk of functional dependence in persons with long-term methamphetamine use. Journal of Addiction Medicine 7(4):255–263, 2013.

Chang, L.; Ernst, T.; Speck, O.; and Grob, C.S. Additive effects of HIV and chronic methamphetamine use on brain metabolite abnormalities. Am J Psychiatry 162:361–369, 2005.

Chiu VM, Schenk JO. Mechanism of action of methamphetamine within the catecholamine and serotonin areas of the central nervous system. Curr Drug Abuse Rev 2012;5:227-42.

Moszczynska A. Neurobiology and clinical manifestations of methamphetamine neurotoxicity. Psychiatric Times 2016 Sept 30.

Panenka WJ, Procyshyn RM, Lecomte T, et al. Methamphetamine use: A comprehensive review of molecular, preclinical and clinical findings. Drug Alcohol Depend 2013;129:167-79.

Rippeth, J.D.; Heaton, R.K.; Carey, C.L.; Marcotte, T.D.; Moore, D.J.; Gonzalez, R.; Wolfson, T.; and Grant, I. Methamphetamine dependence increases risk of neuropsychological impairment in HIV infected persons. J Int Neuropsychol Soc 10:1–14, 2004.

Despre Autor

Piperea Alice

Mă numesc Alice Piperea, sunt absolventă șef de promoție a Facultății de Farmacie a UMF Carol Davila cu media 10.00, sunt fostă olimpică națională la chimie, farmacist primar în laborator farmaceutic și doctor în farmacie. Am o mare pasiune pentru domeniul farmaceutic, chimie și profesia didactică și mă consider o norocoasă pentru că fac exact ceea ce îmi place: sunt Lector universitar la Facultatea de Farmacie a UTM și le predau studenților disciplina pe care am îndrăgit-o cel mai mult în anii studenției: Toxicologia.

Facebook Comment