Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.
Melcioiu Mădălina a urmat cursurile Școlii Sanitare Postliceale „Carol Davila”, iar în prezent profesează ca asistent medical la Spitalul de Boli Cronice Sfântul Luca, din București. Mădălina ne-a răspuns la câteva întrebări despre cariera de asistent medical și provocările pe care le-a întâmpinat:
Am ales această ramură a medicinei din dorința de a îngriji oamenii și de a fi atentă la nevoile lor. Este cel mai frumos lucru atunci când pacientul îți mulțumeste pentru atenția, ocrotirea și ameliorarea durerii.
Am ales această secție deoarece am posibilitatea de a lucra direct cu oamenii, dar mai ales pentru a ridica moralul pacienților cronici, atât pe plan afectiv cât și pe plan fizic, iar pentru asta trebuie să simți durerea și zbuciumul sufletesc al pacientului și să îți dorești să îl ajuți.
Așa cum am spus și mai sus și cu riscul de a mă repeta, a fi asistent, după părerea mea, înseamnă a-ți dedica toată atenția bolnavului, asistentul este sprijinul direct al pacientului. A fi asistent înseamnă să susții pacientul bolnav cronic, să îl faci să înțeleagă lucruri despre boala care nu va dispărea niciodată.
Începând cu primele ore ale dimineții, ziua mea decurge printre pacienți. Îngrijesc și supraveghez necesitățile lor, completez documente medicale, efectuez analize medicale și administrez tratament.
Profesia de asistent medical, astăzi, o văd ca pe o una nobilă, respectată și uneori o pot numi și o meserie dificilă. Înainte de a practica această meserie nu am avut ocazia să mă întâlnesc cu oameni în suferință, însă acum fiind aproape de ei îmi dau seama cât de mult au nevoie de ajutorul nostru, al asistenților medicali.
Da, diferă mult de la caz la caz, uneori, atunci când ieși din tură, gândul îți rămâne tot la pacientul pe care l-ai lăsat în urmă, lucrul acesta îți dă de gândit, îți poate influența toată ziua.
Cazuri impresionante întâlnesc zilnic, însă unul mai aparte care m-a emoționat, a fost acela al unui tată tânăr care a luptat singur, o viață, pentru băiatul lui, dar suferind de o boală incurabilă, urma să îl părăsească. M-a impresionat enorm suferința și grija băiatului față de acesta.
Pacienții acestei secții, sunt acei pacienți cu boli cronice. Boli care de obicei se desfășoară din interior către exterior, în cazul acestor boli nu se mai pune problema de autovindecare.
În această privință, am o relație foarte bună atât cu medicii cât și cu membrii echipei medicale. După părerea mea, pentru a exista o colaborare bună, întotdeauna ingredientul forte este, a fost și va fi comunicarea.
Cea mai frumoasă realizare o avem atunci când putem readuce zâmbetul pacientului pe chipul acestuia.
Simplul „Multumesc” pe care îl rostesc zilnic pacienții mei.
Îmi doresc să rămân același om empatic, grijuliu și iubitor față de meseria și oamenii pe care îi întâlnesc zilnic.
Pentru a fi asistent medical este foarte important ca motivația din spatele alegerii profesiei să fie una puternică de natură afectivă.
Citește și: INTERVIU Camelia Daniela Salomia, asistent medical generalist, secția chirurgie
Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.