Medicina Erasmus : recenzii din partea studentilor. Partea a VII-a

Livia Rendler, studenta in anul 5 la Facultatea de Medicina, a binevoit sa ne raspunda intrebarilor din cadrul seriei de articole legate de studentii medicinisti plecati cu Erasmus. Tara pe care a ales-o a fost Italia. De ce? Care a fost impresia ei legata de aceasta experienta? Veti afla doar daca veti citi urmatoarele randuri:

1. In ce an universitar ai fost plecata? Pentru cat timp? In ce tara? (de ce ai ales aceasta varianta)

Am plecat cu Erasmus in anul 5, in Bari, Italia. Initial, contractul a fost pe o perioada de 6 luni, dar l-am prelungit pentru intreg anul universitar.

Mereu mi-a placut Italia. In ultimii ani, o saptamana din vacanta de vara o petreceam intr-o zona noua din Italia. Dupa o informare amanuntita si nenumarate comparatii, m-am decis pentru Bari. In primul rand pentru ca este la mare. Sudul tarii este complet diferit fata de nord: clima este mai calda, oamenii mai primitori, preturile mai mici (cand te muti undeva pe cont propriu si trebuie sa te descurci din bursa primita, acest lucru devine deodata un factor in luarea deciziei). Pentru cine vrea sa vada aceste diferente, recomand filmul “Benvenuti al Sud”. Un alt factor care a contribuit la decizie a fost spitalul din Bari, un intreg cartier nou construit, dotat cu orice iti poti inchipui. Despre facultate nu stiam prea multe.

2. Cum a fost experienta per total : profesori, stagii, laboratoare, cursuri, prezenta, examene (structura, sistem de notare), colegi?

Per total, pot spune ca experienta Erasmus a fost o adevarata provocare.

Facultatea de medicina in Italia este bazata 100% pe cursuri, de la 8 la 14 (as putea spune o continuare a liceului). La sfarsitul celor 6 ani, studentii trebuie sa faca o perioada de cateva luni de practica (din ce am inteles de la ei, pe medicina interna).

Examenele…o adevarata neplacere. Mereu am urat examenele orale. Si aici numai de ele am avut parte. Fiind obisnuita din tara cu examene grila sau sinteza, a fost destul de greu la inceput. Sistemul lor este complet diferit de al nostru: exista o platforma online, unde fiecare profesor/specialiate posteaza o data de examen pentru fiecare luna a anului universitar. Ulterior, studentii se inscriu individual la oricare din datele stabilite, fara a avea vreo concordanta cu perioada in care au fost cursurile de la materia respectiva. Si daca asta nu era suficient de avantajos pentru studenti, au si posibilitatea de a refuza nota si a reveni ulterior (oricand si de oricate ori vor) pentru sustine examenul “mai bine pregatiti”.

Sistemul de notare este de la 0 la 30, 18 fiind nota de trecere. Ca principiu de baza, pentru echivalarea in sistemul nostru, se imparte la 3 nota din Italia.

Din punct de vedere al materialelor didactice, au o platforma online pe care o poate accesa oricine si unde se gaseste absolut orice: de la suport de curs si prezentare powerpoint, la informatii despre “cum sunt profii la examen” si subiectele lor prefetare.

3. Poti face o paralela intre sistemul din Ro si cel din afara?

In ciudat faptului ca majoritatea dintre noi credem ca sistemul nostru este “praf”, mergand aici la cursuri de la 8 la 14, am ajuns sa apreciez stagiile in spital (chiar daca pentru a ajunge la unele faceam si o ora pe drum in Bucuresti). Consider ca este esential atunci cand inveti despre o patologie sa o si “vezi”, sa ai un minim contact cu un pacient care are acel ceva despre care tu ai invatat cu o saptamana in urma. Degeaba stii sa reciti 7 criterii de diagnosticare a hipertrofiei ventriculare pe EKG daca nu poti sa o recunosti.

Avantajul lor (si marele nostru dezavantaj) este “programarea” examenului. In timp ce eu in Italia dadeam un examen pe luna, colegii mei din tara invatau in paralel la 2 examene, nu foarte accesibile.

Un alt avantaj al lor este dotarea si curatenia spitalelor, mult superioara (din pacate pentru noi). Dar asta tine de management si mai stiu eu ce, lucruri care ma depasesc si nu intru in alte detalii.

4. Ai recomanda studentilor sa incerce? Ce ar trebui sa stie dinainte?

Clar. Fara niciun dubiu.

In primul rand pentru ca inveti sa te adaptezi. Unui oras nou, unei limbi straine (pe care majoritatea dintre cei care pleaca nu o stapanesc atat de bine), dar mai ales unor oameni total necunoscuti, care ulterior iti devin prieteni.

Ce ar trebui sa stie dinainte? Daca orasul pe care il aleg este potrivit pentru ei, daca facultatea aleasa poate oferi ceea ce isi doreste, daca sunt pregatiti pentru separarea de colectivul cu care s-au obisnuit. Un lucru stresant (enervant chiar) este birocratia dinainte de plecare. Probabil la fel va fi si la sfarsitul Erasmusului.

Multi dintre cei care aleg Erasmus, pleaca de la principiul “ma intorc cu 10 pe linie”. Si eu am facut acelasi lucru. Dar m-am trezit in fata unui teanc de carti (la fel de mare ca cel din tara) si a unor profesori care nu fac diferenta intre studentii italieni si Erasmus.

Daca doresti sa fii la curent cu oferte de cariera, dar si cu noutatile din domeniul medical, creeaza un cont gratuit pe MEDIjobs aici. 

Raluca Ioana Marin

Studenta la Medicina, anul VI, incerc sa combin utilul cu placutul. Am un “job” full time la facultate si un job part-time, aici la MEDIjobs. Pasiunea pentru scris am descoperit-o de cativa ani si incerc sa o valorific ori de cate ori am ocazia. Chiar daca timpul nu este cel mai bun prieten al meu, prin munca si sacrificii poti reusi ce ti-ai propus.