Jurnal de medicinist – Partea I

Pentru cei care vor sa urmeze o cariera medicala sau pentru cei care sunt la inceputul ei, m-am gandit sa fac un jurnal de medicinist in care voi povesti despre experientele mele in toti cei 6 ani de facultate.

Asa ca o sa incep cu primul an care, dupa cum spun toti, e cel mai greu. Retrospectiv gandind este greu din prisma faptului ca totul este nou. Mediul, colegii, tipul de predare si invatare, volumul si un orarul ramificat si de cele mai multe ori intins de dimineata pana seara te fac sa te simti epuizat la finalul fiecarei zile. Si, de parca nu ar fi de ajuns, mai trebuie sa citesti si pentru a doua zi, pentru ca majoritatea profesorilor au tendinta sa te sperie si sa-ti spuna ca nu o sa ai timp. De obicei nu prea ai timp. ce-i drept. Insa, comparativ cu anii clinici, materia este undeva pe la jumatate.

Anatomia este una dintre cele mai importante materii din primii doi ani. Nu stiu daca te gandeai ce o sa inveti la anatomie, insa eu cand am inceput ni s-au predat oasele. Nu poate fi asa rau, nu? O sa fii surprins cate lucruri trebuie sa stii despre ele si dupa o saptamana o sa ai si colocviu (sa te verifici). UMF-ul are “regula” colocviilor saptamanale. Asta inseamna ca o sa dai un fel de teste (scrise sau practice, depinde de asistenti) aproape saptamanal. Scopul lor este de a pune studentii sa invete din timp, pentru a nu lasa materia in sesiune.

Cand ajungi in sesiune iti dai seama ca oricum ai mult mai mult de invatat si incepi sa te panichezi si sa juri ca in semestrul urmator o sa inveti din timp. Nici asta nu o sa se intample. Colocviul nu iti ia din materie pentru a scapa mai usor la examenul mare si de obicei ti se spune ca nota luata are un procent din cea finala. Au fost extrem de putine materii la care au contat notele de la colocvii.

Dupa ce treceti de oase si terminati cu scheletul o sa treceti la muschi, care sunt o adevarata bataie de cap: insertii, origini, traiect etc. Acum lucrarile practice se vor desfasura in jurul cadavrului. In timp ce-ti lacrimeaza ochii constant de la formol si incerci sa te bagi cat mai aproape de cadavru sa poti sa vezi si tu ceva, in timp ce asistentul explica, parca simti un pic ca vei fi medic. Doar ti se pare. Mai ai o viata pana acolo.

Povestile cu studentii care lesina la cadavru sau nu suporta sa stea langa el nu cred ca exista, sincer. La noi tot timpul era bataie sa stai cat mai aproape si sa pui mana, ca sa retii mai repede. Bineinteles ce inveti tu in atlas, colorat frumos: fiecare vena cu albastru, fiecare artera cu rosu, muschii facuti frumos, nervii cu galben nu se compara cu ce vezi in sala de disectii. La cadavru toate sunt maro. Descurca-te. “Partea buna” este ca la inceput arata mai ok, insa spre sesiune se mai rupe un muschi, o artera, o vena, un nerv, iar tu la examen trebuie sa recunosti dupa fragmente mai mult.

Examenele la anatomie sunt cele mai stresante. Imi amintesc de primul examen la anatomie, din sesiunea de iarna, cand a trebuit sa inot efectiv pana la facultate, prin zapada. Eu am facut anatomia cu Dl. Prof. Dr. Ispas, iar la examen se impartea seria pe zile raportat la asistenti. Examenul consta in: examen la embriologie (primul), daca il luai treceai la urmatorul. De obicei nu existau picati aici. Urmatorul era examenul practic, la cadavru, pe care il dadeai cu asistentul tau. Trebuia sa recunosti structurile delimitate de stegulete de la cadavru.

In primul an cred totusi ca inca nu se introdusese metoda steguletelor si pur si simplu ne intreba de o structura anatomica, sa o aratam la cadavru. Eventual iti mai punea si cateva intrebari in plus. Dupa introducerea steguletelor aveai cam 1 secunda pe fiecare, ca timp. Dupa ce treceai si de acest examen intrai in examenul mare, care era oral. Extrageai 3 subiecte, aveai cateva minute sa scrii si dupa aceea erai ascultat de Dl. Prof I.spas (uneori fiind acompaniat si de asistentul de grupa-al tau sau al altei grupe).

Nu stiu daca am mentionat ca toate aceste examene erau unul dupa altul. Stiu ca ajunsesem foarte devreme, undeva pe la 7 dimineata pentru ca in jurul acelei ore incepea prima proba. Iar de plecat, cred ca am plecat candva dupa ora 2. Aveam noroc ca eram printre primii care erau ascultati. Daca erai mai pe final puteai sa stai lejer pana la 5 seara.

Va urma 🙂

Raluca Ioana Marin

Studenta la Medicina, anul VI, incerc sa combin utilul cu placutul. Am un “job” full time la facultate si un job part-time, aici la MEDIjobs. Pasiunea pentru scris am descoperit-o de cativa ani si incerc sa o valorific ori de cate ori am ocazia. Chiar daca timpul nu este cel mai bun prieten al meu, prin munca si sacrificii poti reusi ce ti-ai propus.