Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.
Ioana este asistent medical la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, pe secția Ortopedie II, a urmat cursurile Școlii Sanitare Postliceale Fundeni și practică meseria aceasta de mai bine de trei ani.
Ne-am întâlnit cu ea și ne-a răspuns la câteva întrebări.
Am vrut să ajut oameni, inițial mi-am dorit să urmez cursurile Facultății de Medicina, dar nu a fost să fie și la îndrumarea mamei mele, am făcut școala sanitară, mai exact Școala Sanitară Postliceală Fundeni.
Am ales ortopedia deoarece aici pacienții se recuperează și duc o viață aproape normală sau chiar normală și știu că eforturile tuturor de pe secție ajută la recuperarea acestora.
Atribuțiile pe care le avem variază, dacă suntem de gardă pe spital sau nu. Trebuie să preluăm pacienții noi veniți, să îi repartizăm în saloane, să efectuăm manevrele medicale la indicația medicului, dacă este necesar să pregătim pacienții pentru eventualele operații, facem echipă și cu colegele infirmiere, asistăm la pansare, administrăm tratamentele.
În primul rând un asistent medical trebuie să empatizeze cu pacientul, totodată să aibă capacitatea de detașare, să comunice eficient cu pacienții cu care intră în contact, să fie o persoană calmă, amabilă, organizată și să aibă viteză de reacție în cazul unei urgențe.
Relația pacient-asistent medical, din punctul meu de vedere trebuie să fie profesional-empatică, adică asistentul să efectueze tratamentul și să înțeleagă nevoile pacientului și să îl ajute în rezolvarea acestora.
Sincer sunt destul de nouă pe această secție, lucrez de o lună aici, nu am avut încă o experiență memorabilă, dar vă pot spune de o fetiță de nouă luni, o mică luptătoare împotriva cancerului, care mi-a fost pacientă pe secția de medicină nucleară. Micuța noastră a fost cel mai cuminte copil pe care l-am întâlnit și cel mai puternic, a trebuit să o țin în brațe pe durata punerii branulei și injectării substanței radioactive și acum mă abțin să nu plâng când îmi amintesc cum se uita la mine, cu ochii rugători, să se termine odată. Știu că sună ciudat, dar vă spun sincer că pentru mine ea va fi mereu micuța mea luptătoare.
Nerăbdarea pacienților cred că este cea mai mare provocare cu care mă confrunt personal cel mai mult.
Citește și: INTERVIU Melcioiu Mădălina, asistent medical generalist
Avem în jur de 70% din cazuri pacienți vârstnici cu fractură de șold.
Am să enumăr câteva: accidentele auto, neacordarea de prioritate, traversarea prin locuri nepermise, diverse accidente casnice sau la locul de muncă.
Cu toate că la noi în țară nu prea există, membrele bionice pentru pacienții cu membre amputate mi se par cea mai mare inovație în domeniul medicinei ortopedice.
În primul rând, nu există personal suficient, sunt secții întregi fără asistenți medicali, fără infirmiere și îngrijitoare, iar în provicie chiar și fără medici. Nu există materiale, uneori chiar și medicamentele de bază lipsesc, acesta este sistemul sanitar de stat. Aș îmbunătăți multe, însă nimic din păcate nu se poate realiza fără bani investiți în mod corect și eficient, dar cel mai mult avem nevoie de o schimbare de mentalitate.
Să se organize, să noteze tot ce au de făcut, să scrie în raport sau în fișă tot ce au făcut la patul pacientului.
Citește și: INTERVIU Camelia Daniela Salomia, asistent medical generalist, secția chirurgie
Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.