INTERVIU Iuliana Mitu, absolventă a UMF “Gr. T. Popa”, Iaşi: “Facultatea m-a ȋnvăţat că este mai bine să nu ȋţi faci planuri şi câteodată trebuie să te laşi purtat de val pentru că totul se termină cu bine.”

Printre cele mai frumoase profesii la care poate aspira un tânăr, un loc fruntaş ȋl ocupă cea de doctor. Drumul către halatul alb şi parafă este lung şi anevoios. După 6 ani la facultatea de medicină urmează alţi 5, cel puţin la fel de grei, de rezidenţiat. După 11 ani de muncă asiduă şi studiu intens putem vorbi de ȋnceputul carierei de doctor. 

Astăzi vom face o radiografie sumară a primilor 6 ani şi răpim din timpul preţios al unei proaspete absolvente de medicină, Iuliana Mitu. 

Consider un privilegiu că şi-a făcut timp să ne povestească despre viaţa de student. Iuliana ȋnvaţă ȋn această perioadă pentru examenul de rezidenţiat, examen care s-ar părea că va avea loc pe data de 8 decembrie a.c.

Dar, mai bine să o invităm să ne ȋmpărtăşească din experienţa ei.   

Citeste si Ce Să Iei În Considerare Și Ce Nu Atunci Când Alegi Rezidențiatul?

Iuliana Mitu, cum ai ales medicina?

Eram ȋn clasa a VIII-a când mă pregăteam pentru admiterea la liceu; voiam iniţial să dau la ştiinţe sociale, dar m-am răzgândit şi mi-am zis: o să dau la ştiinţele naturii pentru că mai târziu vreau să dau la medicină. 

Nu prea ştiam exact la acel moment ce ȋnseamnă medicina. Nu sunt genul de persoană care să ia decizii pe moment; eu analizez foarte bine ȋnainte de a lua o hotărâre şi, nu ştiu, atunci a fost ceva spontan, planificat mai degrabă de subconştient. 

Am intrat la ştiinţele naturii. Ȋn clasa a X-a mi-a cam dispărut entuziasmul şi “chemarea” spre medicină. Am avut o perioadă ȋn care m-am ȋntrebat dacă medicina este alegerea cea mai potrivită pentru mine. Frământările au ţinut inclusiv pe perioada vacanţei de vară. Mama a fost cea care m-a luat cu duhul blândeţii şi mi-a pus ȋn faţă tot evantaiul alternativelor de profesii pentru viitor. Atunci am realizat că asta ȋmi doresc: medicină. Şi am ȋnceput pregătirea ȋncă de atunci.

Cum a fost perioada facultăţii?

Cu suişuri şi coborâşuri, un amalgam de sentimente şi trăiri, dar privind ȋn urmă a fost bine. Probabil că dacă m-aţi fi ȋntrebat ȋn urmă cu 4 ani aş fi spus că o detest, pentru că primii doi ani au fost destul de grei.

 Trecerea de la viaţa de liceean la cea de student, când nu mai eşti la mama acasă, când ai responsabilitate şi o independenţă pe care ţi-o imaginai ȋn cu totul  alt fel. Aveam foarte mult de ȋnvăţat, eram singură şi departe de tot ce ȋnsemna acasă. Programul ȋncepea dimineaţa la 7.00 şi se termina seara la 19.00, cel puţin 3 zile din 5. Pauzele erau puţine, volumul de materii de ȋnvăţat era imens, ȋncă nu aveam o metodă de ȋnvăţare bine pusă la punct. 

Tot timpul mă simţeam obosită, copleşită, mereu era ceva mai greu de ȋnţeles, un curs mai dificil. Ȋnvăţam foarte mult şi mi-ar fi plăcut să fi avut ȋn acea perioadă mai multe materiale didactice puse la dispoziţie de facultate.

Primul an a fost un pic confuz. Ȋn prima zi am plecat foarte dezamăgită.

Primul an a fost un pic confuz pentru mine până când am ȋnceput să ȋnvăţ să-mi manageriez timpul şi resursele. Ţin minte că ȋn prima zi am plecat foarte dezamăgită de la cursuri. Ȋmi venea să mă urc ȋn primul tren şi să mă ȋntorc acasă.

Apoi m-am obişnuit. Din anul III am ȋnceput să facem stagii ȋn spital. Făceam cu doctori care ne-au ȋndrumat cum să lucrăm cu pacienţii. Acelea au fost momentele ȋn care, efectiv am ȋnceput să arătăm că nu am ȋnvăţat degeaba până atunci. Am avut noroc de colegi foarte buni, ceea ce a făcut ca perioada studenţiei să aibă şi părţi frumoase.

Ce vei păstra din studenţie?

Amintirile. Ieşirile cu grupa la distracţii, panica dinaintea examenelor, ȋntâlnirile la o cafea unde repetam ȋmpreună materiile şi ȋncercam să ne lămurim subiectele mai grele.

Se spune că mediciniştii nu au timp pentru ei. Este adevărat?

Ai timp şi pentru tine, sau măcar ȋncerci să ȋţi faci. Am avut timp să citesc o carte, să ies la o cafea, să fac voluntariat. Am avut şi colegi care s-au căsătorit, au devenit părinţi ȋn timpul facultăţii. Nu am ȋnvăţat pentru note. A fost o experienţă frumoasă şi grea.

Recomanzi medicina?

Da! De ce nu? Este greu, este mult, foarte mult ȋn foarte scurt timp, mă refer la cantitatea de informaţie. Se merită să urmezi medicina doar dacă-ţi place. Să faci medicina doar pentru că vrea mama sau tata sau doar pentru că e la modă, nu recomand.

Citeste si Tot Ce Trebuie Să Știi Ca Viitor Medic Rezident – Specializare Și Examenul De Rezidențiat

Cum a fost examenul de licenţă?

A fost examenul scris, tip grilă şi partea practică. A fost greu şi uşor, a trecut. Lucrarea de licenţă am făcut-o pe medicină legală; nu a fost simplu şi nici nu vreau să mă plâng că a fost foarte greu. Nu a fost uşor, asta este clar! Dar când lucrurile se termină cu bine, nu mai contează.

Cum te simţi ȋnainte de examenul de rezidenţiat? Eşti pregătită? Ai emoţii?

Destul de ciudat, mai ales că data s-a schimbat. Trebuia să aibă loc pe 17 noiembrie, acum au anunţat că va fi pe 8 decembrie şi sperăm să nu se mai modifice. Este un pic frustrant pentru că am senzaţia că citesc şi că nu reuşesc să ȋnţeleg.

 Nu am emoţii pentru că nu am stabilit ȋncă specialitatea şi nici centrul universitar pe care o să-l aleg. Voi vedea atunci. Facultatea m-a ȋnvăţat că este mai bine să nu ȋţi faci planuri şi câteodată trebuie să te laşi purtat de val pentru că totul se termină cu bine. 

Vrei să profesezi ȋn ţară?

Da. Momentan salariile sunt bune şi asta stimulează tinerii din sistemul medical să rămână aici. După 6 ani de facultate şi ȋncă 5 ani de rezidenţiat mi se pare normal să fim  recompensaţi pe măsura muncii şi volumului de studiu depus. Responsabilitatea pe care ne-o asumăm este uriaşă şi anii pe care ȋi folosim ca să ajungem să profesăm ca doctori sunt parte din drumul pe care l-am ales.

Sper că lucrurile se vor ȋndrepta ȋn sistemul medical românesc şi ştiu că şi eu voi fi printre cei care vor face tot ce le stă ȋn putinţă să schimbe ceva, să contribuie la acest “mai bine” pe care ni-l dorim cu toţii. 

Planuri de viitor?

Momentan sunt foarte ocupată cu acest examen de rezidenţiat care ȋmi mănâncă ȋn medie 10 ore pe zi, 6 zile din 7. Ȋmi doresc să fac alegerea cea mai bună.

Citeste si Examenul de rezidențiat: Care sunt opțiunile în caz de eșec?

Iulia Chiper

Scriu in speranta ca pot face lumea mai buna oferind informatii competente. Sunt convinsa ca informatia de calitate este sinonima cu educatia si poate schimba in bine mentalitati si destine.