Interviu cu Dr. Horațiu Ioani: ”Atunci când vine vorba de viețile oamenilor, nu e loc de compromis!”

Interviu cu Dr. Horațiu Ioani: ”Atunci când vine vorba de viețile oamenilor, nu e loc de compromis!”

În săptămâna pe care o dedicăm neurologiei și neurochirurgiei vă invităm să urmăriți un interviu cu Dr. Horațiu Ioani, medic specialist neurochirurgie la Spitalul Clinic Colentina și colaborator în cadrul companiei MedLife. Dr. Horațiu Ioani este singurul neurochirurg din România care deține un certificat de ”fellow of the Royal College of Surgeons” și, după câțiva ani în care a profesat în Regatul Unit, a hotărât să se întoarcă în România, alături de familia sa, și să contribuie la îmbunătățirea sistemului medical, cu ajutorul experienței dobândite peste granițe.

  1. De ce neurochirurgia și nu altceva? Ce te-a convins să alegi una dintre cele mai grele specialități din toată medicina?

Tocmai faptul că e una dintre cele mai grele mi s-a părut o provocare și mi-a plăcut mult. Eu nu am ajuns întâmplător să fac neurochirurgie. E ceea ce mi-am dorit, din anul 2 de facultate am început să merg prin spital, să petrec timp pe secția de neurochirurgie, să asist la operații, chiar dacă eram doar student și nu făceam mare lucru. Eram fascinat.

  1. Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ai întâlnit de-a lungul carierei tale, începând de la admiterea la Facultatea de Medicină până în prezent?

Cea mai mare provocare a fost susținerea examenului de Fellow of the Royal College of Surgeons, din Marea Britanie. A fost un examen mult mai greu decât toate cele pe care le dădusem până atunci în România, la un loc. Eu inițial nici nu voiam să mă înham la așa ceva, fiindcă nu aveam nevoie de acest titlu, eu fiind deja medic specialist în România. Însă directorul programului de training din centrul universitar unde lucram în Anglia, un renumit neurochirurg, a insistat și m-a încurajat mult.

Au fost două probe, teoretic și practic, la distanță de câteva luni. Doar examenul practic a durat două zile, totul era contra cronometru, erau stații diferite, examinatorii erau neurochirurgi de top din Colegiul Britanic. Ziua în care am primit scrisoarea că sunt admis, împreună cu cravata pe care doar membrii colegiului o poartă a fost una dintre cele mai fericite din viața mea.

  1. Care sunt cele mai mari satisfactii pe care ți le aduce munca ta?

La fiecare caz am o satisfacție foarte mare, indiferent că e vorba de o tumoră rară sau de cea mai simplă hernie de disc. Fiindcă tratez pacienți, nu cazuri. Și fiindcă oricum ar fi patologia –banală sau complicată, pentru omul respectiv e o intervenție pe sistem nervos central. Însă una dintre bucuriile pe care le-am avut a fost când, la un raport de gardă din Marea Britanie, un profesor neurochirurg a spus de față cu toată lumea că, dacă el ar avea nevoie de operație, doar pe mâna mea s-ar lăsa.

  1. Cât timp ai trăit și ai profesat în Anglia aveai succes, erai foarte apreciat de colegii tăi de breaslă. De un an, însă, ești înapoi în România. Ce te-a convins, totuși, să te intorci?

Din punct de vedere profesional, am simțit că am învățat tot ce aveam de învățat de acolo și mi-am dorit să aduc acasă experiența mea. Aici aș putea face o diferență pentru pacienții noștri și fiindcă în România e loc mult pentru schimbări în mai bine. Nu e ușor să practici în acest sistem la standardele unui alt sistem, dar mă străduiesc să păstrez tot ce se poate. Și când nu se poate, facem să se poată. Fiindcă atunci când vine vorba de vieților oamenilor, nu e loc de compromis.

  1. Revenind la specialitatea ta, cum crezi că va arăta viitorul neurochirurgiei – să zicem în 15-20 de ani de acum încolo? Care sunt progresele pe care voi, neurochirurgii, le așteptați cel mai mult?  

Până peste 15-20 de ani, noi avem de pus la punct lucruri care pot deveni realitate de mâine, care deja se întâmplă în alte țări și fac parte din rutină. De exemplu, îmi doresc ca pacientul să urmeze o cale clinică foarte clară, nu să intre omul la mine de pe stradă, am o tumoră și am venit. Aș vrea să putem discuta cazurile în comisii interdisciplinare, pentru a ști care sunt prioritățile de tratament ale unui pacient: tratăm întâi plămânii și apoi capul, întâi inima și apoi ficatul, care abordare e mai optimă pe termen lung, care sunt riscurile.

Pe viitor mă aștept ca tratamentul tumorilor cerebrale să fie tot mai puțin chirurgical și tot mai mult cu terapii imunologice sau genetice; neurochirurgia vasculară se va face mai mult intervențional cu riscuri mai reduse pentru pacient; se va dezvolata domeniul neurochirurgiei spinale sși probabil vom începe să “reparăm” leziuni de măduvă sau accidente vasculare ischemice.

  1. Și ultima intrebare: ce sfat i-ai oferi unui tânăr student care se gândește să urmeze calea neurochirurgiei?

Să se gândească bine 🙂 Probabil i-aș spune că e esențial să facă un stagiu în străinătate, Anglia e o școală excelentă. Dar nu câteva luni, nu un an de zile. Ci câțiva ani întregi, ca să îi intre niște chestii în sânge, să devină un reflex să judece cazurile într-un anumit fel.

Despre Autor

MEDIjobs

MEDIjobs este lider in Romania in domeniul recrutarii din sanatate. Recrutam specialisti medicali din Romania pentru Romania si trimitem oferte de job personalizate catre specialistii care se inregistreaza in platforma noastra. Ofertele trimise sunt bazate pe experienta specialistilor medicali, abilitatile lor, dar si salariul pe care si-l doresc. Procesul de inregistrare este RAPID, USOR si GRATUIT. Creeaza-ti contul astazi.

Facebook Comment