Interviu cu Dr. Prof. Dan Manastireanu: “Formarea de cadre competente trebuie sa fie o prioritate in medicina de dezastru!”

Cu ocazia saptamanii dedicate specialitatii ATI, domnul Dr. Prof. Dan Manastireanu a fost de acord sa ne raspunda la cateva intrebari despre ceea ce l-a determinat sa aleaga aceasta profesie, despre cum a mers mai departe catre medicina de urgenta si despre cateva dintre provocarile pe care le-a intalnit de-a lungul carierei sale.

1. In primul rand, de ce ati ales specialitatea ATI?

Erau alte vremuri. Oferta de postura de medic specialist era mult mai redusa, mai ales pentru noi, cei din cadrul armatei (eu am absolvit IMF Carol Davila ca student militar). Asa se face ca atunci cind am avut dreptul sa dau “specialitatea”  au fost doar 10 locuri, toate la Institutul de Scafandri. Eu doream sa fac chirurgie si, cum nu a fost nici un post, am ales ATI fiindca stiam cite ceva despre aceasta. De fapt, cariera medicala mi-am inceput-o in Spitalul de Urgenta Floreasca, unde am facut garzi benevol din anul II. De acolo si interesul pentru medicina de urgenta si cea de dezastru.

2. Ce v-a determinat ca, dupa ATI, sa alegeti sa profesati in medicina de urgenta?

Interesul pt medicina de urgenta a fost unul permanent. Inca din facultate am facut garzi la Ambulanta si nu putine (uneori si 10 pe luna). Mai mult, eu am infiintat Competenta in urgente medico-chirurgicale, sustinand primul curs acreditat de Ministerul Sanatatii si impreuna cu eminentul chirurg dr.Sandu Bucur, director al Sp.Floreasca, am militat intens pt reinfiintarea specialitatii de medicina de urgenta care fusese desfiintata in “anii de Trista amintire”. Dupa reinfiintarea disciplinei am dat examenele oficiale si, in anul 1995, am devenit medic primar de MU. Mai mult, sub obladuirea prof.Mircea Chioreanu am participat impreuna cu dr.Arafat la infiintarea primei Societati romane de medicina de urgenta si dezastru. Experienta avuta m-a propulsat si in functia de director al Serviciului de Ambulanta MB.

3. Care sunt riscurile la care v-ati expus pana acum, in meseria dumneavoastra?

Riscurile au fost din doua categorii. Asupra starii fizice – gaze anestezice (dadeam numai halotan+N2O, inclusiv pe masca), am avut perioade cind nu aveam nici manusi chirurgicale si toate perfuziile pe care le puneam, erau prin denudare, jucandu-ne uneori in sange “pana la coate” (nu uitati ca faceam si dializa, deci puneam si shunt-uri). Asupra starii psihice – OBOSEALA – pt ca faceam 7-9 garzi pe luna, lucram la 3 sali concomitent si mai aveam si “sedinte de partid” in care ne criticau ca lipseam de la invatamantul politic. La aceasta se adauga si lipsa informatiilor de specialitate. Cand gaseam o revista era sarbatoare. Cartile straine erau numai “pentru premianti” si se dadeau pe sub mana la Centrul de Documentare Medicala. Riscurile cele mai mari le-am intampinat in activitatea de medic militar, in misiunile din diferitele teatre.

De fapt, cred ca medicina militara (care nu se deosebeste mult de medicina de urgenta si de cea de dezastru – eu in cursurile mele folosesc aceasta triada) m-a apropiat de cea de urgenta sau invers.

4. Puteti sa ne povestiti despre un caz care v-a marcat, impresionat, pe care il veti tine minte toata viata?

Cred ca cel mai dramatic caz a fost intr-o operatie de scolioza, la un pacient de 20 de ani si la care i s-a aplicat o instrumentatie Harington (care poate produce elongatie a nevraxului). Protocolul cuprindea, nu obligatoriu, trezirea pe masa a pacientului si trebuia sa-i comand sa miste membrele inferioare ca sa vedem daca nu face parapareza. Manevra nu era obligatorie, dar eu am insistat sa facem acest lucru, pentru care pregatisem pacientul (tehnica trezirii intraanestezice nu e una usoara). Spre marea noastra surpriza, am constatat pareza membrelor inferioare. A urmat rapida scoatere a instrumentatiei si, astfel, am evitat o nenorocire. Copilul a avut nevoie de 1-2 luni de recuperare, dar a avut restitution ad integrum.

5. Cum a fost primit masteratul pe care dumneavoastra l-ati infiintat? (n.r – masteratul de medicina de dezastru din Romania)

Masteratul a fost foarte bine primit de multe categorii de specialisti. Am avut cursanti directori de spitale, de servicii de ambulanta de stat si private, psihologi, sociologi, oameni deschisi la minte. Din pacate, opacitatea conducerii UTM m-a facut sa renunt la el.

6. Cat de bine pregatita este Romania, in comparatie cu alte tari din lume, in ceea ce priveste capacitatea de a gestiona urgentele si potentialele dezastre? Care sunt, in opinia dumneavoastra, actiunile prioritare pentru dezvoltarea acestui domeniu si la noi?

Din punct de vedere al medicinei de dezastru, interesul in tara noastra este 0 absolut. IGSU nu are nici o preocupare pentru dezvoltarea managementului medical in dezastru ca de altfel nici Ministerul Sanatatii. (Nu pot uita ca i-am pus la dispozitie unei doamne Ministru al Sanatatii un plan de interventie al MS gata facut, pe care trebuia doar sa-l semneze si… l-am gasit in biroul ei, sub un scaun, dupa 2 saptamani cu praful de un deget pe el. De altfel MS nici acum nu are asa ceva, recte un plan unitar, dar nici preocupare sa-l faca).

Actiunile prioritare ar trebui sa fie pe directia formarii de cadre competente: introducere MD ca disciplina la toate facultatile de medicina si asistenta medicala, dar si la Facultatea de Aparare Civila. Ar trebui sa apara o noua specialitate si anume un consilier de management medical in dezastru, care sa faca, actualizeze si sa exerseze planul de interventie a tuturor structurilor sistemului medico-sanitar. Dar acest cadru are nevoie de o legislatie adecvata care, din pacate, nu se doreste sa existe. Personal am discutat problema cu dr.Florin Bodac, pe care il cunosc de cand era “mic”, cadru didactic la Oradea, unde mi-am inceput cariera didactica, si care mi-a zis ca-mi da tot concursul. Dupa 2 saptamani, nu mi-a mai raspuns la mesaje, asa ca si eu am lasat-o “balta”.

7. Pentru incheiere – care ar fi sfatul pe care l-ati oferi viitorilor rezidenti care ar vrea sa se dedice specialitatii ATI?

ATI este compusa din doua specialitati distincte. In unele tari, anestezistii sunt tehnicieni medicali – deci au studii de medie durata – si TI, care este cu totul si cu totul alta meserie.

Sfatul meu pentru un tanar medic ar fi sa faca ATI, dar numai intr-o clinica a carei specialitate ii place. Din pacate, in spitalele multidisciplinare anestezistii sunt rotati prin diferite sectii ceea ce, personal, consider ca este o greseala imensa. Nu poti sa fii anestezist si intensivist perfect pt toate specialitatile .De aceea, in tarile dezvoltate s-au infiintat centrele de excelenta. Daca nu ma dedic unui profil am sa ajung ca Renascentistul secolului XIV care zicea ca poate discuta despre orice subiect. In epoca moderna, A si mai ales TI sunt asa de deosebite pe diferitele paliere de activitate incat cred ca suntem obligati sa fim de accord ca trebuie sa existe anestezisti de neuro, CCV, traumato, stroke si asa mai departe.

MEDIjobs

MEDIjobs este lider in Romania in domeniul recrutarii din sanatate. Recrutam specialisti medicali din Romania pentru Romania si trimitem oferte de job personalizate catre specialistii care se inregistreaza in platforma noastra. Ofertele trimise sunt bazate pe experienta specialistilor medicali, abilitatile lor, dar si salariul pe care si-l doresc.

Procesul de inregistrare este RAPID, USOR si GRATUIT. Creeaza-ti contul astazi.