?>

INTERVIU | Razvan Constantin Ungureanu, medic specialist MG/MF

INTERVIU | Razvan Constantin Ungureanu, medic specialist MG/MF

Razvan Constantin Ungureanu este medic specialist – medicina generala / medicina de familie, cu competenta in acupunctura si homeopatie si instructor-formator in acupunctura.

De peste 17 ani, medicul Ungureanu practica acupunctura zilnic, prin contract cu CASMB.

A urmat cursurile facultatii de medicina, specializarea medicina generala, din cadrul “Universitatii de Medicina si Farmacie Carol Davila” din Bucuresti, in perioada 1988-1994. Si-a luat rezidentiatul in medicina generala/medicina de familie la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti intre 1996-1998.   A devenit, in urma unui examen, medic specialist MG/MF in 1998 si a lucrat ca medic de familie intre 2001-2002.

Din 2003, lucreaza ca medic specialist MG/MF la Institutul National de Medicina Complementara si Alternativa, avand contract cu CASMB pentru acupunctura . Intre 2003-2004 a urmat cursurile de acupunctura organizate de Scoala Nationala de Sanatate Publica , Management si Perfectionare in Domeniul Sanitar (SNSPMPS)  si a obtinut competenta in acupunctura in 2004. Intre 2010-2013 a urmat cursurile de homeopatie organizate de SNSPMS. Am obtinut competenta in homeopatie in 2013.  In anul 2012 a urmat cursurile pentru obtinerea competentei de instructor-formator in acupunctura, organizate de SNSPMS. In anii 2017 si 2019 a tinut cursuri de acupunctura la SNSPMS pt medicii inscrisi in programul de pregatire pt obtinerea competentei de acupunctura.

Cum v-ati desfasurat activitatea in aceasta perioada problematica pentru intregul context social si medical, ce dificultati ati intampinat? Ce solutii ati gasit?

R: In perioada starii de urgenta am fost pus in situatia de a intrerupe contactul direct cu pacientul. Ca urmare, a trebuit sa mentin contactul cu pacientii de la distanta, printr-o forma de telemedicina (discutie telefonica cu pacientul, care isi prezenta problemele de sanatate, urmata de recomandari directe insotite de filmulete pe whattsup in care erau prezentate punctele corespunzatoare utile pt auto-masaj/presopunctura si diferite exercitii fizice utile pentru situatia respectiva, recomandari dietetice si legate de stilul de viata, etc.).

Odata cu intrarea in starea de alerta am reluat treptat activitatea si contactul direct cu pacientii, pentru examinarea clinica specifica si tratamentul corespunzator prin acupunctura, respectand masurile de profilaxie corespunzatoare (programare telefonica, triajul clinic si epidemiologic al pacientilor, utilizarea echipamentului de protectie corespunzator etc.). 

Care sunt cele mai frecvente provocari in profesia dvs. cand este vorba de abordarea terapeutica si comunicarea cu pacientii in context de lucru normal?

R: Provocarea principala este tocmai abordarea “holistica” a pacientului, privindu-l pe acesta in ansamblu, cu toate problemele de sanatate pe care le are, tinand cont de aparitia si evolutia acestora in timp; modul in care diferitele afectiuni se influenteaza reciproc; factorii suplimentari care influenteaza starea de sanatate si afectiunile pacientului: conditiile de viata si de munca ale pacientului; alimentatia acestuia; activitatea fizica; starea emotionala a pacientului (daca exista sau nu emotii sau sentimente persistente in timp/ luni sau ani de zile/ care pot sa influenteze starea de sanatate; relatiile cu colegii de serviciu; relatiile cu membrii familiei; factorii de risc suplimentari (fumat, consum de alcool etc.). 

Obtinerea acestor informatii reprezinta o adevarata provocare deoarece medicul trebuie sa castige increderea pacientului pentru a obtine toate informatiile necesare si trebuie sa aiba multa rabdare, prima discutie cu pacientul putand sa dureze intre 40-60′, iar dialogul este reluat pe parcursul sedintelor urmatoare de tratament (la acupunctura tratamentul-ambulator, dureaza 10 zile/10 sedinte de acupunctura).  

O alta provocare o reprezinta marea varietate de afectiuni care pot fi tratate prin acupunctura (afectiuni ale coloanei vertebrale: lombara, cervicala si dorsala; afectiuni articulare in cadrul bolii artrozice: periartrita scapulohumerala, gonartroza, coxartroza, recuperare postoperatorie dupa fracturi; cefalee functionala si migrena; pareza faciala periferica a’frigore; nevralgie trigeminala; sinuzita; rinita alergica; hipertiroidism; depresie forma usoara si medie; anxietate si atacuri de panica; insomnie; astm bronsic alergic la copil si adult; hipertensiune arteriala; diabet zaharat tip II; tulburari ale ciclului menstrual; amenoree; infertilitate din cauze hormonale; tratament de echilibrare inainte de fertilizarea in vitro; obezitate; neuropatie periferica; arteriopatie periferica; sindromul de fibromialgie; tratamentul simptomelor din episoadele de acutizare din poliartrita reumatoida; spondilita anchilozanta; colica biliara; colica renala; boala de reflux gastroesofagian; gastrita; sindromul de intestin iritabil; afectiunile dermatologice de natura alergica: urticarie, eczema; acneea). Pentru fiecare din aceste afectiuni si pentru fiecare pacient in parte, tratamentul este strict individualizat, pentru fiecare pacient fiind stabilita propria combinatie de puncte. 

Tocmai aceasta adaptare a tratamentului la dezechilibrul energetic al pacientului ( fiecare pacient avand propria selectie de puncte) reprezinta o alta mare provocare.

Cum ati aprecia comunicarea inter-disciplinara in abordarea diagnosticului si tratamentului afectiunilor ? Ce ar trebui imbunatatit si ce functioneaza in acest moment? 

R: Comunicarea interdisciplinara este foarte importanta, atat pt stabilirea unui diagnostic cat mai exact, cat pentru a oferi un tratament cat mai complet, adaptat necesitatilor pacientului. In ceea ce ma priveste, atunci cand pacientii se prezinta cu diferite semne si simptome corespunzand unor afectiuni ce apartin de reumatologie, ortopedie, neurologie, neurochirurgie, medicina interna etc, am solicitat opinia de specialitate a colegilor din specialitatile respective, colaborand la stabilirea diagnosticului si a tratamentului corespunzator. In acelasi timp, de cate ori am fost solicitat, nu am ezitat sa prezint modalitatile prin care acupunctura poate fi de un real ajutor in tratamentul si recuperarea pacientilor cu diferite afectiuni reumatismale, ortopedice, neorologice, recuperarea postoperatorie dupa neurochirurgie, ortopedie etc.

Consider ca ar putea fi imbunatatita in primul rand comunicarea cu colegii de alte specialitati, cu privire la posibilitatile, avantajele si limitele acupuncturii, care este foarte eficienta in primul rand in toate afectiunile functionale, fara substrat lezional organic si este mai putin eficienta in cazurile avansate in care au aparut modificari in structura organelor interne.

Cine considerati ca este primul factor in educatia medicala a pacientului?

R: Consider ca primul factor in educatia medicala a pacientului (ma refer aici strict la pacientul care nu are nicio legatura cu domeniul medical, avand alta ocupatie) este medicul de familie. Acesta isi cunoaste cel mai bine pacientii, le cunoaste mediul in care traiesc, are informatii despre familia acestora, despre stilul de viata, relatiile din familie, alimentatia pacientului, activitatea fizica a acestuia, eventualii factori de risc etc., si ii poate da pacientului sfaturi medicale tintite si detaliate pentru pastrarea si chiar imbunatatirea starii de sanatate a pacientului. Medicul de familie, prin natura specialitatii sale, isi cunoaste cel mai bine pacientul si familia acestuia, isi poate urmari pacientii pt aobserva evolutia in timp a starii de sanatate a acestora si poate oferi cele mai multe informatii de natura medicala pacientului, avand si timpul disponibil pt a lamuri in detaliu orice problema care il preocupa pe acesta.

Un rol la fel de important le revine parintilor, care ii pot ajuta pe copii, in primul rand prin exemplul personal, pentru a deprinde notiuni de baza de igiena a corpului si a danturii etc.

Un alt rol important ii revine scolii, unde elevii pot invata si fixa regulile de igiena, notiunile de prim ajutor recunoasterea situatiilor urgente si atitudinea corespunzatoare etc.

De asemenea, si mijloacele media pot avea un rol important in promovarea unor informatii generale cu caracter medical, de preventie etc.

Care sunt aspectele care v-au indreptat catre specialitatea aleasa ? Ce ati alege acum daca acest lucru ar fi posibil ? 

R: Am ales medicina din dorinta de a ajuta oamenii care au probleme de sanatate. Am ales medicina de familie pentru ca permite evaluarea pacientului ca intreg, privind starea de sanatate a acestuia tinand cont de toate afectiunile existente,evolutia acestor afectiuni in timp, modul in care acestea se influenteaza reciproc, conditiile de viata ale pacientului,starea emotionala a acestuia etc. Aceasta viziune “holistica” specifica, m-a atras cel mai mult, initial la medicina de familie, si ulterior la acupunctura. 

De asemenea mi s-a parut foarte interesant faptul ca teoria traditionala din acupunctura si medicina traditionala chineza permite vzualizarea aceluiasi pacient din alta perspectiva, gasind o problema reala de sanatate, de obicei de natura functionala, a pacientului (sub forma unui dezechilibru energetic), la care ofera o solutie reala de tratament, sub forma unei combinatii de puncte de acupunctura care urmeaza sa fie intepate, acolo unde medicina clasica pune cateodata “verdictul” de tulburare neurovegetativa si recomanda tratament simptomatic sau consiliere psihologica. Din motivele prezentate, si mai ales din aceasta perspectiva de a privi pacientul ca intreg, as alege din nou medicina de familie si mai ales acupunctura.

Ce ii sfatuiti pe tinerii care se pregatesc acum pentru examenul de admitere la facultatea de medicina (intr-un context atipic)? Ce sa ia in considerare ca pregatire pentru acest examen? Cum sa isi gestioneze emotiile, la ce sa se astepte?

R: Profesia de medic este una speciala. Aduce satisfactii enorme (in primul pe plan spiritual si emotional) dar implica si o responsabilitate enorma.

Pentru cei care doresc sa sustina examenul de admitere la facultatea de medicina, cred ca in primul rand importanta este motivatia. De ce doreste cineva sa ajunga medic? De ce sa acorde cea mai mare parte din timpul sau pacientilor? De ce, de multe ori,  sa se gandeasca, chiar si involuntar, la pacienti inainte sa se gandeasca la propria persoana? 

Raspunsul este simplu: din dorinta de a ajuta alti oameni, aflati in suferinta. Daca aceasta dorinta de a ajuta oamenii reprezinta principalul motiv pentru care cineva doreste sa ajunga medic, atunci acea persoana, din punctul meu de vedere, a facut alegerea corecta. Facultatea de medicina solicita , de la inceput, intreaga atentie a viitorului medic, care isi cheltuieste timpul si energia pentru atingerea scopului dorit. De aceea alegerea acestei facultati trebuie atent analizata si, odata decizia luata, trebuie urmata fara ezitare, cu deplina incredere in fortele proprii. Cine isi doreste cu adevarat sa devina medic, va ajunge.

Sigur ca aceasta perioada a adus si aduce un stres suplimentar, legat de masurile specifice de prevenire a raspandirii infectiei cu actualul coronavirus. Masurile luate pana in prezent au fost insotite de o atmosfera de anxietate, tensiune si frica. 

Sfatul meu pt cei care se pregatesc pt examenul de admitere la medicina, este sa evite informatiile contradictorii si media in general in aceasta perioada, sa se concentreze pe ceea ce au de facut si sa aiba incredere in fortele proprii. De asemenea, sa nu uite ca activitatea intelectuala este mai eficienta daca alterneaza, din cand in cand (in perioadele de relaxare) cu activitatea fizica.

Eu le doresc succes!

Citeste si: INTERVIU | Dr. Bogdan Maciuceanu, medic primar chirurgie plastica, estetica si microchirurgie reconstructiva

Despre Autor

Magda Purice

Sunt acel gen de om care scrie cu dorul de a fi asistent medical macar pentru o zi iar cand vine ziua aceea, ar face orice sa se intoarca la masa de scris. Educata ca jurnalist, instruita ca asistent medical, sunt mereu in preajma cuvintelor si a oamenilor.

Facebook Comment