?>

INTERVIU | Martina Oprinoiu, fiziokinetoterapeut: Colaborarea dintre medic si fiziokinetoterapeut este indispensabilă în ceea ce privește evaluarea unui pacient

INTERVIU | Martina Oprinoiu, fiziokinetoterapeut: Colaborarea dintre medic si fiziokinetoterapeut este indispensabilă în ceea ce privește evaluarea unui pacient

Fiziokinetoterapeuta Martina Oprinoiu a absolvit programul de licență Balneofiziokinetoterapie și Recuperare Medicală la Facultatea de Medicină, din cadrul Universității Transilvania din Brașov. A terminat cu nota 10 masteratul de Medicină Tradițională Chineză cu predare în limba engleză, din cadrul aceleași facultăți. Ea este sigură că disciplina este baza în tot ceea ce este de făcut, atât în meseria de fiziokinetoterapeut cât și în viața personală.

Crede în importanța educației medicale continue, de aceea participă la cursuri, congrese și workshop-uri în domeniu ales. Câteva exemple de evenimente medicale fi “Ameliorarea durerilor musculare”, “Postura în graviditate”, “Kinetoterapia în boala Parkinson”.

Aceasta lucrează în domeniul recuperării medicale de aproximativ 3 ani, timp în care a folosit toate cunoștințele dobândite din facultate și activitățile extraculturale pentru a observa și ameliora condițiile medicale ale pacienților ei.

Ce v-a făcut să alegeți specializarea de Balneofiziokinetoterapie și Recuperare a Facultății de Medicină din Brașov și să continuați un masterat tot la Brașov?

Nu mă aflu printre persoanele care își cunoșteau meseria pe care o vor urma încă din copilărie. Am ajuns să studiez în cadrul acestei facultății în urma sfatului primit de la profesoara de pregătire la biologie, pentru examenul de Bacalaureat. Motivația mea a fost clădită de plăcerea de a învăța pentru examenul de admitere, zi de zi, unde aflam cum funcționează corpul uman.

Am ales Brașovul pentru potențialul acestuia de dezvoltare și pentru liniștea regăsită în acest “Oraș de poveste” așa cum obișnuiesc turiștii să îl numească. Au fost și câteva motive personale care m-au condus către această alegere: majoritatea excursiilor din școala generală erau organizate la Brașov, am avut parte de experiența căminelor din Brașov pe la 11 ani atunci când sora mea era studentă aici în cadrul Facultății de Drept.

Am absolvit masterul de Medicină Tradițională Chineză cu predare în limba engleză în cadrul Universității Transilvania. Ceea ce m-a atras la acest master a fost curiozitatea în legătură cu abordarea holistică a pacienților. Pe parcursul acestor doi ani, cadre universitare acreditate ale Universității din Beijing veneau la Brașov pentru a ne preda istoria medicinii tradiționale holistice, elemente de acupunctură, moxibustion, plantele medicinale, exercițiile Qi-Gong, masajul Tui-na și alte materii de bază în Medicina Chineză.

În urma absolvirii acestui program de masterat am învățat că scopul nostru este să tratăm pacientul și nu patologia acestuia, așa cum se întâmplă în medicina convențională. Am studiat importanța esenței noastre “Qi”, inter-relaționarea dintre Yin și Yang, principalele meridiane prin care este transportată energia Qi, diagnosticarea pacientului prin examinarea linguală și prin evaluarea pulsului.

Citește și Andra Dinu, Fiziokinetoterapeut: ”In aceasta profesie, trebuie sa ai gingasia unui parinte si taria unui terapeut pentru a obtine rezultate”

Cum v-ați descurcat să lucrați în program full-time și să participați și la cursurile de la programul de masterat? Care au fost provocările?

Disciplina și organizarea mă ajută să fac față provocărilor care apar în calea îndeplinirii obiectivelor profesionale dar și personale. În acea perioada încărcată încercam să ajung la cursurile pe care eu le consideram importante dar să dau randament și la locul de muncă.

Am avut parte de înțelegere din partea angajatorului, obținând un program de lucru flexibil. De asemenea, studiul individual și ajutorul colegilor m-au stimulat să continui și să finalizez acest program de masterat. Acum realizez faptul că o facultate cu program de studiu pe 3 ani este încadrată la studii de scurtă durată, fapt care poate influența salariul, acesta fiind un alt motiv care m-a condus către continuarea unui program de masterat pentru dobândirea a 5 ani de studii.

Cum s-a simțit pandemia pentru un fiziokinetoterapeut debutant?

Am resimțit restricțiile pandemice încă din timpul masterului, atunci când din cauza pandemiei profesorii din China nu puteau sa vină în România pentru a ne preda. Am susținut cursurile online și spun cu mâna pe inimă că de acolo am pierdut interesul față de studiu și nu am reușit să acumulez informații așa cum o făceam înainte de pandemie.

În acea perioada lucram în domeniul privat, unde a scăzut considerabil numărul de pacienți, oamenii izolându-se cu / fără dureri cât mai departe de alte persoane pentru evitarea răspândirii virusului. Această perioadă a condus inconștient către răcirea relațiilor interpersonale, deschiderea omului către nou și către teama că virusul va lua amploare din nou. De altfel, sunt câteva aspecte pozitive care au rezultat după pandemie: Pacienții au devenit mult mai conștienți de pericolul infectării, purtând masca de protecție în spațiile aglomerate și pun accentul mai mult pe prevenție decât pe tratament prin vaccinare.

Cât de greu este să găsești un loc de muncă în domeniul recuperării medicale în România?

Mă aflu printre puținii fiziokinetoterapeuți care imediat după susținerea licenței și-au găsit un loc de muncă în domeniu. Primul job în domeniu a fost în cadrul unei clinici private unde mi-am desfășurat activitatea timp de 2 ani urmând să mă angajez într-un spital de stat.

Majoritatea absolvenților aleg să rămână în orașul mai „mare” unde au terminat facultatea, fapt care limitează considerabil piața muncii din acel oraș.

Piața muncii din România pentru fiziokinetoterapeuți este limitată având în vedere numărul crescut de absolvenți ai facultăților din fiecare an și numărul scăzut de joburi disponibile pentru aceștia. Ceea ce m-a dezamăgit la piața muncii de la noi din țară este în concordanță între task-urile unui fiziokinetoterapeut și salariul oferit, la care se adaugă dezinformarea populației în legătură cu domeniul recuperării.

Există diferențe mari între munca la spital de stat pe secție de recuperare medicală versus munca într-o clinică de recuperare?

Sunt diferențe general cunoscute între munca la spital de stat și munca într-o clinică de recuperare în ceea ce privește programul, numărul de ore lucrate și salariul.

Să o luăm cu începutul: în general, un fiziokinetoterapeut se poate angaja în domeniul privat prin susținerea unui simplu interviu, pe când într-un spital de stat procedura de angajare presupune înscrierea la concurs, acceptarea dosarului de către comisie, susținerea examenului scris/practic/scris + practic și susținerea interviului, unde fiecare probă este punctată în funcție de cunoștințele posibilului angajat. 

De asemenea, salariul în cazul clinicilor de recuperare este stabilit de administratorul clinicii, iar la stat se respectă grila din legea salarizării. Menționez că există puține clinici de recuperare (centrele private mari) care oferă un salariu superior salariului de stat.

În ceea ce privește programul de lucru: la privat programul este stabilit la interviu de angajator împreună cu angajatul (cu posibilitatea unui program flexibil), la spitalul de stat programul este fix, stabilit de secția respectivă, în majoritatea cazurilor se lucrează în prima parte a zilei.

În opinia mea, raportul volumului de muncă între stat:privat este 1:1, atribuțiile unui fiziokinetoterapeut fiind general valabile în ambele cazuri.

Te-ar putea interesa și La ce congrese științifice să mergi în 2022

Cum văd pacienții un kinetoterapeut tânăr? Fac diferențe între colegii cu experiență mai mare și cei debutanți?

Pacienții care ajung la recuperare sunt trecuți de obicei prin servicii de ortopedie/ reumatologie/ chirurgie etc. Aceștia vin cu un bagaj emoțional încărcat de experiențele trăite pe secțiile menționate. Singurul lucru pe care aceștia și-l doresc este să întâlnească personal capabil pe secția de recuperare care să îi ajute să-și recâștige independența, să reînvețe activitățile zilnice cotidiene și să-și reînceapă activitatea profesională/personală. Acestea fiind spuse, cunoștințele, devotamentul și atitudinea unui fiziokinetoterapeut trebuie să primeze în fața pacientului.

Pe de altă parte, există situații în care pacientul observă că fiziokinetoterapeutul este la început de drum și de aici putem categorisii pacienții în: cei care acceptă aplicarea procedurii de către un debutant sub îndrumarea unui specialist și ajută la formarea carierei fiziokinetoterapeutului debutant și cei care trăiesc cu teama că nu vor fi recuperați corect de către un debutant și pornesc în căutarea unui specialist. Cea de-a doua categorie scade moralul și motivația unui fiziokinetoterapeut situat la începutul carierei sale.

Cu ce categorie de pacienți este mai ușor să lucrați?

Din experiența mea, este ușor să lucrez cu adulți. Gradul de înțelegere al acestora este, în general, mai ridicat decât la copii/vârstnici. Mai mult decât atât, se creează ușor o relație între terapeut și pacient, ceea ce duce către o recuperare rapidă și eficientă.

Cât de importantă este colaborarea între kinetoterapeut și medicul de specialitate care a recomandat recuperarea medicală?

Această întrebare se potrivește perfect atmosferei de la actualul loc de muncă, unde am întâlnit un medic specialist care își dă interesul pentru fiecare pacient care îi trece pragul cabinetului de consultații. Colaborarea este indispensabilă cât timp medicul și fiziokinetoterapeutul dețin aceleași scopuri în ceea ce privește evaluarea unui pacient, recuperarea acestuia, și cel mai important, observarea și implicarea în evoluția favorabilă a reabilitării.

Informațiile importante despre pacienți primite de medic în timpul consultului de specialitate, alături de tehnicile și metodele recuperare utilizate de către kinetoterapeut și educația medicală continuă a acestora conturează o colaborare de succes în creșterea calității vieții pacienților.

Cum vedeți piața muncii și legislația din România pentru fiziokinetoterapeuți?

În raport cu numărul de absolvenți din fiecare generație de fiziokinetoterapeuți, piața muncii din România nu este foarte bine dezvoltată față de alte țări ale UE, precum Franța, unde oferta locurilor de muncă pentru fiziokinetoterapeuți români este uriașă.

Legislația din România nu permite activitatea independentă a unui fiziokinetoterapeut, acesta având nevoie de recomandarea unui medic specialist care să menționeze diagnosticul și procedurile necesare pacientului respectiv. Acest fapt limitează activitatea unui fiziokinetoterapeut care dorește să deschidă o clinică/cabinet de recuperare medicală.

Vă vedeți lucrând în altă țară decât România?

Momentan nu mă văd lucrând în altă țară, în niciun domeniu. Prefer sistemul de recuperare din România unde există o relație de colaborare între medic de recuperare – fiziokinetoterapeut. Îl consider mult mai sigur decât sistemele din alte țări, unde un fiziokinetoterapeut evaluează și tratează independent.

Există vreun caz care v-a impresionat până acum?

În trei ani am întâlnit mai multe cazuri care m-au impresionat, cel mai recent fiind al unei fetițe cu parapareză spastică de etiologie necunoscută, care până la vârsta de 12 ani nu a fost îndrumată către kinetoterapie. Kinetoterapia în cazul acesta este o procedură esențială în scăderea spasticității, reeducarea controlului motor, echilibrului și a mersului. Ceea ce m-a surprins, de altfel, au fost povestirile fetiței despre cunoscutul bully-ing de care a avut parte până acum.

Care este cea mai frecventă afecțiune cu care vin oamenii la recuperare medicală?

Cea mai frecventă afecțiune din secția de recuperare este hernia de disc la nivelul coloanei vertebrale lombare.

Ce calități trebuie să aibă un kinetoterapeut pentru a face pacientul să lucreze cu drag și să aibă încredere în el?

Calitățile definitorii ale unui fiziokinetoterapeut care duc la câștigarea încrederii pacientului sunt: empatia, inteligența, devotamentul și atenția la nevoile acestuia.

Vezi și Deschiderea unui cabinet de kinetoterapie: condiții și avize

Este importantă învățarea continuă și participarea la congrese, workshop-uri și conferințe științifice pentru fiziokinetoterapeuți?

Educația medicală continuă reprezintă un element important în domeniul recuperării deoarece întreaga echipă medicală are obligația, față de pacienți, să utilizeze tratamente de actualitate pentru creșterea calității vieții acestora.

Educația medicală continuă este necesară și obligatorie unui fiziokinetoterapeut, atât moral, cât și prin lege. Un fiziokintoterapeut trebuie să îndeplinească minimul de 30 de credite anual, prin participarea la congrese, workshop-uri sau conferințe științifice.

La nivelul întregului sistem sanitar, medicii, asistenții, fiziokinetoterpeuții și restul echipei medicale vizează educația medicală continuă cu scopul de a aplica cele mai inovative metode testate de tratament.

Un aspect mai puțin plăcut în specializarea pe anumite domenii ale unui fiziokinetoterapeut este prețul mare al cursurilor în raport cu salariul pentru credite obligatorii în vederea obținerii avizului de liberă practică.

Ești specialist medical și vrei un loc de muncă mai bine plătit? Înscrie-te gratuit pe MEDIjobs, iar noi îți vom aduce cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Despre Autor

Georgiana Lasc

Îmi place să (mă) informez, să scriu și să învăț cât de mult pot, în orice domeniu activez. Am terminat masterul de Medicină Tradițională Chineză în cadrul Facultății de Medicină (Uni. Transilvania) și am un pisoi portocaliu care îmi verifică textele înainte să le trimit  🐱.

Facebook Comment