INTERVIU | Ionela Dorobanțu, specialist resurse umane

INTERVIU | Ionela Dorobanțu, specialist resurse umane

Din dorința de a evolua și de a se perfecționa în domeniul resurselor umane, Ionela Dorobanțu, prin ambiție și perseverență, a depășit toate obstacolele întâlnite de-a lungul carierei sale, iar în prezent are un statut important în cadrul a două societăți medicale din București, unde este director de resurse umane și specialist în resurse umane.

Provenită dintr-o familie modestă, Ionela a plecat din orașul natal pentru a urma studiile în cel mai mare centru universitar de stat, București, iar fiecare experiență trăită a fost o provocare pentru aceasta. Deși și-a început cariera într-o companie unde nu a putut evolua așa cum își dorea, Ionela a decis să continue formarea profesională și a absolvit programul de masterat Psihologia Resurselor Umane – Administrare și Gestionare Resurse Umane, din cadrul Universității Titu Maiorescu, dar și un curs de Inspector Resurse Umane.

Empatică și sociabilă, deloc individualistă, Ionela Dorobanțu își realizează meseria cu profesionalism, de aceea pune pe primul loc angajatul și încearcă să îl înțeleagă de fiecare dată și să îl motiveze pentru a avea cele mai bune rezultate. 

Ionela are o evoluție profesională semnificativă pentru un om de HR și își dorește să fie într-un progres continuu, de aceea se lasă ghidată de motto-ul preferat: „Nu te auto-limita. Mulți oameni se auto-limitează la lucrurile pe care cred că le pot face. Poți să mergi într-atât de departe pe cât îți permite mintea să crezi. Ceea ce crezi, amintește-ți că poți îndeplini” (Mary Kay Ash).

Citește și: INTERVIU | Mihaela Mîndrișteanu, Director de HR al Farmaciilor DONA

1. De ce ați ales profesia de specialist în resurse umane?

Iubesc oamenii și interacțiunea interumană. Mereu mi-a făcut plăcere să fiu înconjurată de oameni, să împărtășesc idei, iar mai departe de socializare, mi-a plăcut să formez relații interumane constructive.

Domeniul resurselor umane reprezintă un mediu competitiv, care mi-a dezvoltat abilitatea de persuasiune. Mi-am dat seama pe tot parcursul activității în domeniul resurselor umane că am o mare putere de convingere, reușind să câștig multe persoane, ulterior, salariați, cu potențial și aspirații, care au făcut figuri frumoase și au reușit să fie atât de necesari companiei.

2. Cum au fost anii de studiu?

Anii de studiu au fost frumoși, dar au trecut foarte repede. Eu nu am fost un elev neapărat eminent, dar am rămas în mintea colegilor și cadrelor didactice prin firea mea volubilă și empatică.

3. Care au fost lucrurile esențiale pentru această meserie, pe care le-ați învățat în timpul facultății?

La nivel teoretic, totul a fost firesc prin natura cursurilor. Am reușit să cunosc legislația care reglementează domeniul, să fac conexiuni legislative. Munca cu omul nu implică doar parte teoretică. Oamenii sunt diferiți prin natura lor. A orienta o persoană din punct de vedere profesional, a reuși să mediezi relațiile interumane, implicit conflicte între angajați, ține de abilități profesionale, psihice și emoționale. Aceste abilități se dezvoltă mult în exercițiul funcțiunii.

4. Cum v-ați început cariera în acest domeniu?

Mi-am început cariera în resurse umane în cadrul unei companii mari de salubritate, fiind repartizată de către directorul general, după interviu, direct în cadrul departamentului resurse umane, deși poziția pentru care îmi depusesem candidatura era cu totul alta. 

Ciudat și nefiresc, în opinia mea de atunci, am fost încadrată pe postul de referent resurse umane. Inducția mea în cadrul echipei a fost ca și inexistentă, colegii s-au purtat nefiresc, tratându-mă cu superioritate și atât de ocupați, încât două luni din activitatea mea am trasat linii în registre și am citit codul muncii, încât îmi devenise ca „Tatăl Nostru”. Ulterior, unul dintre colegi, Dl. Smeu, căruia îi mulțumesc din suflet, mi-a acordat suport necondiționat, astfel încât să reușesc să aplic informațiile legislative pe care mi le însușeam la un curs de Inspector Resurse Umane făcut în paralel cu activitatea mea profesională.

Toată această perioadă m-a trasformat într-o persoană cu stimă de sine scăzută. Însă, potențialul meu și dorința continuă de a demonstra, m-au îndrumat către un master în Psihologia Resurselor Umane. Cum de altfel, era perioada înscrierilor la concurs, am solicitat superiorului ierarhic o zi de concediu, motivând de altfel nevoia, care desigur nu mi-a fost aprobată, întrucât această solicitare nu făcea obiectul unei programări prealabile. Deși, iarăși am primit o palmă, nu m-a destructurat. Următoarea opțiune a fost să aleg un program de master în sistem privat, unde condițiile de înscriere și examinare erau diferite. 

Ulterior acestei experiențe, pe care nu aș numi-o nefavorabilă, pentru că întotdauna merg pe ideea că „ce nu te omoară, te face mai puternic”, am reușit să mă integrez ușor în cadrul altei companii, unde am reușit să evoluez.

5. Ați avut un mentor, o persoană care v-a motivat și care are un rol important în evoluția dvs. profesională?

Da. Cred cu tărie că oamenii sunt produsul a ceea ce îi înconjoară. M-am înconjurat, din fericire, și de oameni buni, empatici. Am o listă întreagă de oameni pe care îi voi asigura întotdeauna de toată considerația pentru ceea ce sunt azi, printre aceștia sunt cei care m-au ajutat să evoluez, și anume:

Dl. Teodor Gabriel Florescu, primul angajator care a descoperit în mine abilitatea de a lucra în domeniul resurselor umane și mi-a oferit posibilitatea să mă identific profesional. 

Dl. Aurel Smeu, primul coleg bun din colectivul societății URBAN SA, care mi-a asigurat suport pe tot parcursul activității în cadrul companiei și nu numai. Am fost plăcut impresionată să văd că printre atâția oameni individualiști și-a găsit locul acest om deosebit, care și-a consumat energia pentru a-mi acorda sprijin.  Dl. Aurel Smeu mi-a insuflat  ideea că orice informație care poate deveni de ajutor este musai să fie distribuită.

Dl. Manuel Tisocco, angajatorul care mi-a fost „casă” 10 ani. Un om, un angajator  care mi-a oferit suport și încredere, mi-a oferit posibilitatea să depășesc provocările  și să ating rezultatele dorite, rezultate ce mi-au adus, bineînțeles, satisfacții. Practic, acesta a fost locul care mi-a adus cel mai mare bagaj profesional.

Citește și: INTERVIU | Alina Ion, director general centru medical

6. Ați lucrat și în companii cu alt profil, în afară de cel medical? Dacă da, care sunt diferențele majore?

Primele două companii în care am activat și am îndeplinit responsabilități specifice resurselor umane nu au nicio legătură cu domeniul medical.

La nivel teoretic, legislativ, lucrurile sunt foarte puțin diferite. Un specialist de resurse umane se ocupă de procesul de recrutare, organizează interviuri, după caz, pentru toate locurile de muncă, se preocupă de nivelul de satisfacție al angajaților, le analizează motivația și identifică locurile care necesită îmbunătățiri, implementează reguli și proceduri pentru dezvoltarea companiei, se păstrează la curent cu modificările legislative și desfășoară întreaga activitate în concordanță cu normele legale în vigoare.

O diferență semnificativă este dată de fluctuația mare de personal, care a devenit un factor nefavorabil domeniului medical.

La nivel emoțional, diferențele sunt considerabile. În cadrul unităților spitalicești, există o mare încărcătură emoțională pe care nu ai cum să nu o simți. Într-adevăr, nu există legătură fizică cu pacientul, dar informația circulă cu viteza luminii, iar patologiile oamenilor ne devin și nouă suferințe.

7. Cum este să lucrați ca specialist în resurse umane într-un spital?

Pentru mine înseamnă firescul. Posibilitățile mele native, înclinația către oameni, empatia, sensibilitatea și dorința de a sprijini acțiuni importante mă așează oportun spre a-mi desfășura activitatea în cadrul unui spital.

Să nu uităm, însă, căci în domeniul sanitar îmbunătățirea performanteleor resurselor umane este cel mai urmărit obiectiv, ce are la bază dezvoltarea unor politici de personal clare. Tocmai pentru că planificarea resurselor umane nu este încă o prioritate în cadrul companiilor medicale, acestea se confruntă cu o profundă criză de resursă umană. 

Contextul actual al epidemiei COVID-19 a accentuat această situație, formându-se o migrație în masă a personalului medical din sistemul privat în sistemul sanitar public, situație care a destructurat și mai mult activitatea resurselor umane, timpii de realizare a cerințelor/obiectivelor adresate departamentului de resurse umane nemaifiind în concordanță cu indicatorii de performanță. Cu toate aceste situații, am reușit să-mi depășesc condiția, să mă organizez în conformitate cu nevoile și să mă bucur de rezultatul atins.

8. Cum reușiți să mențineți o relație echilibrată cu angajații?

Relația echilibrată între angajator și angajat revine din capacitatea eficientă de a influența persoanele din subordine să obțină o eficiență ridicată în activitate prin realizarea optimă a sarcinilor, atingerea scopului urmărit, respectiv creșterea calității actului medical ce rezultă, printre altele, din gradul de satisfacție al pacientului.

Un om de resurse umane trebuie să se pună în postura angajatului, anticipând astfel cum s-ar simți acesta în orice situație dată, să își exprime clar emoțiile proprii, să înțeleagă consecințele emoționale proprii, urmând să acționeze corespunzător situației, așa încât  la sfârșitul interacțiunii, raportul final să fie pozitiv.

Citește și: INTERVIU | Dobre Ana Maria, psiholog clinician și psihoterapeut

9. Cât de important este un specialist în resurse umane în spitale și clinici?

Țînând seama de faptul că activitățile spitalicești au spectru diversificat, pornind de la specialități medicale pe ambulatoriu și spital, laboratoare de analize medicale și personal, departamentul resurse umane reprezintă una dintre cele mai importante investiții ale companiei, rezultatele acestuia devenind evidente în timp. Planificarea resurselor umane este practic cel mai important proiect al departamentului. Distribuirea angajaților în număr corespunzător, cu pregătire specifică la locul și în timpul alocat este cheia succesului unei companii spitalicești.

De asemenea, alte proiecte importante care intră în obligația resurselor umane sunt date de gestiunea resurselor umane: normarea pe posturi conform organigramei (departamente tesa, clinică ambulatoriu, spital și laboratoare etc.), menținerea acestora pe post, salarizarea și alte atribuții curente diverse care impun statornicie.

10. Credeți că este mai bine ca o companie să aibă un om de HR intern sau să apeleze la o firmă specializată?

Depinde mult de obiectul de activitate și de numărul de personal încadrat. În cazul în care compania este mică și nu există fluctuație de personal, iar procedura este stabilită, atunci serviciul resurse umane va funcționa optim și exernalizat.

Din punctul meu de vedere, o companie mare –  cu organigramă complexă, cu număr mare de salariați, cu flux de personal, cu proceduri diverse și specifice are nevoie de un om de HR dedicat. Se mai poate lua în calcul externalizarea salarizării.

11. Cât de greu este să alegeți persoana potrivită în timpul interviurilor de angajare?

Depinde foarte mult de profilul postului. Sunt cazuri și cazuri.  Sunt situații în care persoana se sincronizează clar cu nevoile societății și sunt, de asemenea, situații când eforturile echipei sunt o provocare.

12. Cât de solicitantă este această meserie?

Cea mai solicitantă. Pe cât de importantă în cadrul organizației, tot pe atât de solicitantă. Pe o scară de la 1 la 10, aș pune 10 fără probleme.

13. Care a fost cea mai dificilă situație pe care ați experimentat-o de când profesați?

Nu mă pot rezuma la o singură situație, însă, pentru mine toate au fost provocări pe care am reușit să le depășesc fără repercusiuni care să îmi apese conștiința.

14. Care sunt obiectivele profesionale pe care urmăriți să le atingeți pe viitor?

Mi-aș dori să pun în aplicare abilitățile mele native și profesionale în cadrul unei instituții medicale, întrucât resursele umane au un potențial deosebit, care trebuie ascultat, înțeles, motivat sau orientat către implicare în realizarea obiectivelor organizaționale ale companiei.

Citește și: INTERVIU | Dr. Ionut-Daniel Crivatu, medic specialist ortopedie si traumatologie

15. Care sunt atuurile pe care trebuie să le aibă un specialist în resurse umane?

 În afară de pasiunea de a lucra și cumunica cu omul, mai sunt o serie de atuuri pe care un specialist de resurse umane ar trebui să le aibă.

Curiozitatea este un atu care aduce beneficii în toate domeniile de activitate.

De asemenea, abilitatea de convingere, puterea de a influența, care acționeză pe două fronturi:  putere de convingere asupra angajaților/potențiali angajați – de la recrutare și pe tot parcursul derulării activității acestora în cadrul companiei și puterea de convingere asupra șefilor de departamente că  potențialii angajați  sunt compatibili cu profilul postului.

Câștigarea respectului în cadrul relațiilor interumane, fie ele de subordonare sau nu, reprezintă un rol important ce se datorează informațiilor personale ce impun de la sine confidențialitate. Raționamentul, care își pune amprenta încă din prima zi a noului angajat în cadrul companiei prin modalitatea de integrare al  acestuia în colectiv. 

De asemenea, o serie de alte atuuri sunt indispensabile activității de resurse umane de la management și până la execuție, cum ar fi gândirea critică și  abilitatea de măsurare/gradare a indicatorilor de performanță, astfel încât raportul final al acestora să poată face obiectul unei decizii corecte.

16. Ce sfaturi le oferiți celor care sunt la început de drum și își doresc o carieră în resurse umane?

Un rezultat profesional bun este evident atunci când orientarea profesională are la bază o îmbinare a calităților native și profesionale. Printre cele native, căci sunt elementele cheie în orientarea profesională, aș pune în prim-plan empatia și comunicarea cu omul, maturitatea în a lua decizia corectă, fiind liant între cele două entități: angajatul și angajatorul.

Angajezi specialiști medicali? Înregistrează-ți compania aici, spune-ne ce posturi libere ai, iar noi te conectăm cu candidați calificați.

Despre Autor

Mihaela Badiceanu

Iubeste să scrie. Pasiunea ei pentru scris se datorează și dorinței de a cunoaște și înțelege cât mai multe domenii, în special cel medical. Face acest lucru pentru a le oferi informații utile celor din jur, fapt ce îi oferă o satisfacție enormă. Motto-ul ei este „Dăruind vei dobândi” (Steinhardt).

Unde te afli in cariera?

mai sunt 3 intrebari

In ce orase ai vrea sa lucrezi?

mai sunt 2 intrebari

Ce iti doresti de la urmatorul job?

mai este o singura intrebare

Am ani de experienta
si as vrea sa ma dezvolt profesional ca .

Ce alte aspecte ti-ai dori sa imbunatatesti profesional?

este ultima intrebare

Multumim pentru raspunsuri!

Alatura-te celei mai mari comunitati digitale din Romania dedicata exclusiv specialistilor medicali si acceseaza Gratuit resurse pentru a te implini profesional.
Inscrie-te pentru a primi oferte relevante si sfaturi de cariera direct in casuta ta de email!
Înapoi
Facebook Comment