INTERVIU | Dorin Andrei Iordache, medic veterinar

INTERVIU | Dorin Andrei Iordache, medic veterinar

Dragostea pentru animale se imprimă încă din copilărie și pentru unii indivizi norocoși poate influența întreaga traiectorie profesională. Acesta a fost și cazul pentru Andrei Dorin Iordache, pe care dacă-l întrebi despre detaliile meseriei sale de medic veterinar s-ar putea să îți răspundă citându-l pe Louis Pasteur, că: „medicul uman salvează omul, iar medicul veterinar salvează omenirea”. 

Ce v-a determinat să alegeți această meserie? De exemplu, de ce nu medicină umană?

Răspunsul este unul foarte simplu: fascinația pentru biologie. Am avut norocul să iau contact cu lumea necuvântătoarelor încă de mic copil și de acolo totul a venit natural. Crescând la bunici am avut prilejul să mă joc cu câini și cu pisici, dar am înțeles și ce înseamnă să deții animale pentru alte scopuri: păsări, porci, rumegătoare etc.

Care considerați că este diferența dintre oameni și animale? Care dintre ei sunt mai greu de tratat?

Nu pot să mă pronunț cu certitudine care ar fi mai greu de tratat, medicina are mereu dificultățile ei în funcție de multe aspecte, dar pot spune sigur că pentru a trata animale ai nevoie de o abordare diferită. Prima oară te lovești de faptul că ele nu vorbesc, precum noi, și trebuie să înveți să îți culegi informațiile necesare prin alte metode, cum ar fi discuțiile cu proprietarul, limbajul nonverbal al animalului și de multe ori pacientul este mult mai puțin probabil să fie cooperant.

Ce calități credeți că trebuie să aibă un medic veterinar bun și ce anume vă califică pe dumneavostră pentru această meserie?

Pe primul loc este răbdarea, fără răbdare nu contează cât de bun ești. Ai nevoie de ea pentru a acumula un volum impresionant de informații pe tot parcursul vieții, nu doar în facultate, dar ai nevoie de ea și când profesezi. 

Pe locul doi se află atenția la detalii, deoarece de cele mai multe ori pacientul nu prezintă simptome evidente și caracteristice unei singure patologii, trebuie să consulți cu atenție fiecare caz, chiar dacă la început pare ceva simplu. Nu doar o dată am avut surpriza să descopăr o anumită afecțiune deși în urma discuțiilor cu proprietarii suspiciunea era alta. Însă atenția trebuie îndreptată și asupra stăpânilor, fiindcă în unele situații oamenii nu vor să recunoască anumite aspecte legate de viața pacientului (dieta nesănătoasă, amânarea anumitor consultații, debutul primelor simptome etc). 

O altă calitate indispensabilă este organizarea, fiindcă, mai ales într-un caz de urgență, este foarte ușor să devii copleșit de situație și de multitudinea de informații.  

Citește și Medicina în România – de ce atrage tot mai mulți studenți?

Care considerați că sunt beneficiile în a avea un animal de companie, indiferent de tipul acestuia?

Persoanele care dețin animale de companie sunt mai predispuse să aibă un stil de viață activ, în special când vine vorba despre câini. Iar pe lângă cele fizice există și beneficii psihologice, animalele ajutând în general cu stresul, însă au fost implementate și terapii realizate cu ajutorul animalelor, ce se adresează unor serii întregi de afecțiuni mintale. 

Cu ce tip de animale ați avut ocazia să lucrați în decursul celor 5 ani de practică?

Lucrând într-un cabinet veterinar din București am luat cel mai mult contact cu câini și pisici, dar am avut și cazuri când am avut pacienți și din alte specii, de regulă tot animale mici crescute în apartament, iepuri și alte rozătoare, păsări exotice, uneori chiar și reptile, dar ocazional au mai venit oameni cu păsări sălbatice, bufnițe și șoimi, pe care le găseau accidentate în timpul plimbărilor.

Bănuiesc că ați avut de-a face și cu animale mai mult sau mai puțin prietenoase. Care au fost acestea și cum le-ați făcut față? Așadar, ați avut parte de animale necooperante, care să vă „distrugă” cabinetul?

Da, este ceva ce se întâmplă zilnic. Aici intervine răbdarea pe care o menționam mai sus, trebuie să îți faci mai întâi o imagine de ansamblu asupra a ceea ce se petrece și apoi să te decizi ce abordare vei avea. În general animalele fără stăpân dau cele mai multe bătăi de cap fiindcă nu sunt obișnuite mereu cu contactul uman și de multe ori sunt victime ale abuzului, deci e de înțeles ca sunt necooperante. 

Există însă diferite moduri de abordare și alegerea unuia trebuie să aibă în vedere bunăstarea pacientului și informațiile pe care vrei să le afli despre el. Uneori este necesar ca animalul să fie sedat pentru a i se putea face anumite manopere medicale sau pentru a-i fi administrat un tratament, deși ideal ar fi totuși să nu fie nevoie de așa ceva.

Până acum, niciun animal nu a reușit să „distrugă” cu adevărat ceva important din cabinet însă este la ordinea zilei să dărâme lucruri de pe birou. Cel mai grav lucru care s-a întâmplat a fost să mi se umfle destul de mult mâna după ce am fost mușcat de o pisică de pe stradă, dar întâmplări de genul acesta sunt destul de comune în meseria noastră, ne obișnuim cu ele. 

Care a fost cea mai frumoasă experiență pe care ați avut-o până acum din punct de vedere profesional și care a fost cea mai grea zi din viața de medic?

Cea mai frumoasă experiență pe care am avut-o până acum din punct de vedere profesional este prima scrisoare de mulțumire primită, venită din partea unei fetițe a cărei pisică a fost foarte aproape de moarte din cauza unui corp strain ingerat. A fost dovada vie că există încă oameni care apreciază munca noastră și că nu a rămas impasibilă față de suferința animalului. 

Zile grele am avut mai multe, orice zi în care sunt nevoit să fac o eutanasie e o zi grea pentru mine… Este o manoperă cu care greu te obișnuiești și nu e niciodată ușor să o prezinți ca opțiune unor oameni și așa triști de suferința prin care trece animalul lor.

În urma experiențelor avute, v-ați dorit vreodată să nu fi acceptat un pacient și cu ce animal ați vrea să aveți ocazia să lucrați, dar deocamdată nu ați avut când?

Niciodată, pacientul nu are nicio vină că se află în acea situație și trebuie să știi că nu e vinovat dacă are reacții violente. Este datoria noastră de medici veterinari să facem tot ce ne stă în putință în acele circumstanțe. Am avut în schimb pacienți care aș fi vrut să aibă alți proprietari. 

Mi-ar plăcea ca într-o zi să pot ajunge să lucrez mai mult cu feline sălbatice. Sunt dispus chiar să călătoresc într-o altă țară pentru acest lucru.

Pe stradă se pot vedea mulți câini îmbrăcați. Ce părere aveți despre acest fenomen?

Din punctul meu de vedere este un lucru foarte bun. Nu vreau să spun acum că toți câinii trebuie să fie îmbrăcați, dar există situații când acest lucru este benefic, mai ales când ne referim la câini de talie mică sau atunci când vremea este nefavorabilă.  

Câți pacienți aveți, în medie, pe zi? Dar pe săptămână?

Depinde de perioadă, dar în general între 5 și 10 pe zi, respectiv cel mult 50 pe săptămână.

Care este cea mai neobișnuită cerere cu care a venit un stăpân de animal de companie la cabinet?

Cea mai neobișnuită cerere a fost să scot ghearele unei pisici pentru că zgâria mobila. Evident că am refuzat și i-am explicat stăpânei că această procedură este complet contraindicată.

Cum poate un cabinet veterinar să-și atragă mai mulți clienți, ca să-și câștige locul pe piață? Și cum influențează acest lucru reputația unui medic? Din acest punct de vedere, cum ați defini succesul în cariera de medic veterinar?

Reclame, prezență în online și pe social media, promoții și campanii de fidelizare, toate acestea ajută la dezvoltarea oricărui brand, însă cel mai mult ajută corectitudinea, pentru că dacă ești cinstit față de pacienții și clienții tăi ei îți vor aduce alți clienți. 

Citește și Definirea valorilor si a viziunilor în cadrul unui cabinet veterinar

Mai ales în perioada pandemiei s-au înmulțit cazurile de viitori părinți. Ce părere aveți despre o femeie însărcinată care deține un animal de companie? Este sau nu periculos? Aveți anumite îndrumări în această privință? 

O femeie însărcinată nu trebuie să fie speriată de prezența unui animal de companie. Da, există anumite aspecte ce trebuie știute și trebuie să îți iei anumite măsuri de precauție, cum ar fi faptul că un animal de companie, mai ales dacă nu stă doar în casă, poate să fie vector pentru o mulțime de boli, dar acest lucru este prezent mereu, nu doar în cazul acestei pandemii. Animalele pot aduce de afară paraziți, bacterii și virusuri. Este deci important să nu ignorăm deparazitările, atât cele externe cât și cele interne, să încercăm să nu îi lăsăm afară nesupravegheați pentru a nu intra în contact cu ceva periculos și să avem grijă ce le oferim de mâncare, pentru că, de exemplu, carnea crudă poate să transmită boli ce pot afecta atât animalele cât și oamenii. 

Pe viitoarele mămici posesoare de animale de companie le-aș sfătui să nu ignore un drum până la cabinetul veterinar și să stea de vorbă cu un medic pentru a le ajuta cât mai corect în funcție de situația lor particulară, iar în general le-aș zice că nu trebuie obligatoriu să se despartă de animalul lor de companie, ci doar să fie mai atente la anumite aspecte. Oricum, dacă până în acel moment s-au respectat metodele de prevenție (deparazitări, vaccinări, consultații regulate), atunci cel mai probabil nu au de ce să-și facă griji.

Care este cea mai importantă ocazie pe care ați avut-o în viață? 

Am avut ocazia să găsesc un colectiv de muncă în care să-mi facă plăcere să lucrez și cred că acesta este cel mai important lucru, restul vine de la sine.

În activitatea dumneavoastră, ați cunoscut fenomenul de burnout? Dacă da, cum i-ați făcut față și dacă nu, cum l-ați ocolit?

Din păcate este ceva cu care ne confruntăm foarte des și pe Internet se găsesc multe articole despre acest lucru, toate cuprinzând statistici îngrijorătoare. Un orar de muncă bun, activități de genul team-building-urilor dar și distanțarea de muncă odată ce ajungi acasă, te pot ajuta să faci mai ușor față; eu unul așa am procedat. În plus, poți găsi online grupuri de oameni care trec prin același lucru și te pot ajuta prin terapie de grup, poți căuta terapeuți cu experiență în acest tip de probleme sau poți participa la workshop-uri dedicate acestui fenomen. 

Citește și Burnout-ul sau sindromul epuizării profesionale în domeniul medical. Cauze și cum poate fi tratat

Ce sfaturi le puteți da celor care vor să se îndrepte către Facultatea de Medicină Veterinară sau celor care sunt încă la început de drum în această meserie?

Au un drum lung în față, ce adesea poate fi anevoios, dar răsplata este imensă. E vorba aici despre o meserie în care va trebui să învețe continuu și să pună în practică tot ce au învățat. Este bine să se implice încă de la început în cât mai multe și să nu le fie rușine să ceară ajutorul sau să recunoască faptul că nu știu să facă ceva.  

Ești medic veterinar și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Despre Autor

Ioana Roșca

Pasionată de călătorii și lectură, urmează o carieră în jurnalism deoarece își dorește ca în fiecare zi să îmbine utilul cu plăcutul. Iubește provocările, noutățile și vede întotdeauna partea bună a oamenilor, încercând să fie prietenă cu toată lumea și să învețe mereu câte ceva de la oricine.

Facebook Comment