INTERVIU | Dr. Adelina Gebaila, medic pedodont: Noi nu facem extractii, ci „trimitem dintii sa doarma”

Medic pedodont, mama de baiat si sotie sunt trei „meserii” cu care dr. Gebaila Adelina se mandreste si care o fac sa se simta o persoana implinita atat profesional, cat si personal. 

Dr. Gebaila Adelina Mihaela, medic stomatologie generala cu competente in pedodontie, crede ca „orice reusita incepe cu dorinta de a incerca” (Brian Tracy), de aceea alege de fiecare data sa realizeze tot ce isi propune, chiar daca la inceput pare greu.

A devenit mamica de cateva luni, insa devotamentul fata de fiul sau nu o impiedica sa isi desfasoare activitatea profesionala, de aceea, in aceasta perioada de repaus, a inceput sa lucreze la un alt vis de-al sau, acela de a avea propriul cabinet stomatologic, in care pacientii sa gaseasca pe langa medic si un prieten de incredere. 

1. Cand ai decis ca vrei sa devii medic stomatolog?

Initial am inceput sa ma pregatesc pentru admiterea la Facultatea de Farmacie, insa, la momentul respectiv, materia era cam aceeasi, cu exceptia numarului mare de probleme la chimie. Nu eram foarte sigura ca vreau sa urmez aceasta specializare, farmacia, de aceea m-am si razgandit si ma bucur ca am facut acest lucru la timp.

Eram clasa a unsprezecea, cand, intr-o zi, o prietena de familie m-a intrebat ce am decis, ce facultate vreau sa urmez, iar eu i-am raspuns senin: stomatologie, ca si cand as fi luat aceasta decizie cu mult timp inainte. Acela a fost momentul in care am realizat ca vreau sa devin medic stomatolog.

2. De ce ai ales pedodontia?

Raspunsul este foarte simplu: imi plac copiii, iar de putin timp mi s-a indeplinit si visul de a avea bebele meu. Copiii emana o energie pozitiva, ei nu stiu ce inseamna rautate, suparare, pentru ei totul este o joaca si pot spune ca si mie inca imi place sa ma joc, de aceea reusesc sa ii atrag si sa aiba incredere in mine.

3. Cum este sa lucrezi cu pacienti copii?

Desi pare complicat sa lucrezi cu copiii, de cele mai multe ori aceastia imi dau o stare de bine, iar la sfarsitul programului de munca nu mai stimt oboseala, ci o mare bucurie. Copiii simt tot, de aceea trebuie sa ai multa rabdare cu ei, dar, in primul rand, trebuie sa iti placa ceea ce faci pentru ca altfel nu vor coopera. 

4. Care au fost obstacolele intalnite in timpul dezvoltarii tale profesionale si cum ai reusit sa treci peste ele?

Nu stiu daca le pot numi obstacole, poate mai degraba incercari. In general oamenii sunt sceptici cand intalnesc un medic tanar, cred ca pana la urma este ceva firesc, pentru ca primul gand este acela ca nu au experienta. Am simtit aceasta teama de multe ori, cu multi pacienti, dar la scurt timp aceastia capata incredere in mine pentru ca incerc sa comunic cat de mult posibil cu ei, sa le explic ce probleme au, sa le raspund la intrebari. Este mult mai simplu sa lucrezi cu un pacient care are incredere in tine, din experienta mea, in acest caz, tratamentele au rezultate mult mai bune.

Am devenit persoana la care visam, iar pentru ca sunt iubita si apreciata de pacientii mei, am incredere ca pot depasi cu usurinta fiecare obstacol care poate sa apara in viata mea profesionala.

5. De curand ai devenit mamica, cum a influentat acest lucru partea profesionala?

De cand am ramas insarcinata, toate lucrurile au mers in directia potrivita si nu pot spune decat ca fiul meu m-a facut sa iau cele mai bune decizii pentru intreaga familie. Am avut o sarcina foarte usoara, am lucrat pe toata perioada ei, ultimul pacient tratat a fost cu doua saptamani inainte de nastere. 

De cand s-a nascut, am luat o pauza de la job, pentru a fi alaturi de el, iar in aceasta perioada am luat o decizie benefica pentru noi, aceea de a avea propriul cabinet. Este un proiect pe care mi-l doresc din suflet si pe care intentionez sa il deschid in aceasta toamna. Sigur ca fiul meu va continua sa fie pe primul plan, are deja camera lui langa cabinetul unde voi lucra, iar faptul ca este un copil cuminte ma ajuta foarte mult si sunt sigura ca vom forma o echipa minunata.

6. Ce atuuri ar trebui sa aiba un medic pentru a fi pe placul micilor pacienti?

Rabdare, rabdare si iar rabdare si o mare placere sa lucreze cu copiii. In esenta, nu lucrezi foarte mult cu un copil. Intr-o sedinta de 30 de minute, mai mult te joci, incerci sa il atragi pentru a nu-i fi teama, cel putin eu asa procedez si functioneaza foarte bine.

7. Cum ai reusit sa-i faci pe copii sa nu le mai fie frica de stomatolog?

Comunicarea cu pacientii copii este foarte importanta. Foarte multi copii vin la cabinet cu o oarecare teama cauzata fie de un alt medic care i-a speriat, fie pentru ca parintii nu i-au dus de mici la medicul pedodont si nu sunt obisnuiti. 

De fiecare data incerc sa le explic parintilor ca cei mici trebuie sa mearga cu copiii la stomatolog din primii ani de viata, chiar daca dintii lor de lapte se schimba. Este important ca adultii sa inteleaga aceasta necesitate si sa le insufle si copiilor acest lucru. 

Eu am reusit sa devin „prietena” pacientilor mei pentru ca am transformat fiecare sedinta de tratament intr-o joaca in care instrumentele medicale sunt jucariile noastre care ne ajuta sa scapam de probleme.

8. Care au fost persoanele care te-au ajutat sa evoluezi pe plan profesional?

Parintii m-au sustinut intotdeauna si le sunt recunoscatoare ca au avut incredere in mine, dar m-au ajutat foarte mult si cativa profesori din facultate, ale caror vorbe de valoare imi rasuna in minte si astazi, iar acestea m-au ajutat mult in deciziile pe care le-am luat in ceea ce priveste partea profesionala. 

Cu toate acestea, cred ca suntem propriii nostri mentori. Noi trebuie sa ajungem sa constientizam cand luam deciziile bune si ce am putea chimba sa ne fie bine. Recunosc ca cer sfaturi, insa, de fiecare data aleg in functie de ceea ce cred eu ca este mai bine pe plan profesional. Sigur ca mi se intampla sa mai si gresesc, insa nu regret nicio decizie pe care am luat-o in trecut, chiar daca a fost gresita, pentru ca m-a ajutat sa ma dezvolt profesional, sa invat de fiecare data ceva.

9. Daca ai da timpul inapoi, ce schimbari ai face pe plan profesional?

Nu as face nicio schimbare pe plan profesional. Mi-am ales profesia potrivita, pe care mi-am dorit-o, iar acest lucru ma face sa ma simt o persoana implinita. Nu as fi putut sa desfasor niciodata o activitate care sa nu-mi placa, sa nu ma atraga, doar pentru beneficii materiale.

Daca nu as fi urmat aceasta profesie, cu siguranta ma indreptam tot catre o specializare pediatrica pentru ca sunt atrasa de acesti mici omuleti si cred ca acest lucru ma face sa fiu un medic potrivit pentru ei.

10. Care sunt hobby-urile tale?

In prezent, hobby-urile mele sunt legate de familia mea. Imi face placere sa ies la plimbare impreuna cu fiul meu, dar, in acelasi timp, obisnuiesc sa fac miscare impreuna cu sotul meu, iar bicicleta este prietena noastra.

11. Care sunt obiectivele tale pe plan profesional pentru viitor?

Imi doresc foarte mult ca visul de a avea propriul cabinet sa devina realitate, iar in prezent, pe langa fiul meu, ma preocupa foarte mult si acest lucru. De asemenea, imi doresc sa urmez cateva cursuri necesare pentru a fi la curent cu toate informatiile si tehnologiile din domeniul stomatologiei pentru copii si nu numai. 

Imi doresc ca pacientii mei sa gaseasca la cabinet, pe langa medicul bine pregatit, un prieten de incredere.

12. Ce calitati ar trebui sa aiba un medic pedodont?

Un medic pedodont trebuie sa se inarmeze cu multa rabdare, sa fie o persoana calma, sa empatizeze cu micii pacienti si sa se faca placuti. Cum am mai spus, cei mici simt imediat cand sunt pacaliti si vor dezvolta o teama fata de medicul stomatolog.

13. Ce ar trebui sa stie persoanele care vor sa urmeze aceasta profesie?

Daca faci ceva din tot sufletul, il faci bine, iar acest lucru este valabil in cazul tuturor profesiilor. Nu trebuie sa va sperie lucrul cu copiii, din contra, fiecare zambet inocent si fiecare reusita va vor aduce o satisfactie enorma.

De asemenea, pe langa tacticile de apropiere fata de pacientii copii, trebuie sa fiti pregatiti sa le explicati parintilor ca doar de ei depinde binele copiilor si ca trebuie sa ii faca sa constientizeze ca prezenta lor in cabinetul stomatologic este un lucru foarte bun.

14. Ce efecte a avut pandemia de coronavirus asupra vietii tale personale si profesionale?

Contextul actual nu ne-a impiedicat sa avem o viata normala, doar ca am inclus in stilul nostru cateva reguli pe care eu le consider de bun simt.

Pe plan perofesional, in aceasta perioada am reusit sa ma concentrez pe infiintarea cabinetului pe care imi doresc sa il deschid in aceasta toamna. 

Pe plan personal, am petrecut timp de calitate cu familia, iar aceasta situatie m-a facut sa imi dau seama ca fiecare persoana are nevoie de o perioada mai linistita din cand in cand.

Nu pot spune ca am stat doar in casa, pentru ca a trebuit sa rezolv cateva lucruri importante pe care mi le doream, insa am respectat toate masurile impuse de autoritati pentru a fi in siguranta pentru familia mea si pentru pacienti.

15. Ce sfaturi le oferi medicilor pedodonti aflati la inceput de drum?

Nu renuntati, chiar daca vin in cabinet copii care tipa, care plang, care nu stau pe scaun, parinti speriati care considera ca uneori le faceti rau copiilor. Nu renuntati. Trebuie sa aveti curaj si sa comunicati cu ei, sa ii impacati atat pe copii, cat si pe parinti.

La inceput pare dificil, dar cu timpul, veti invata sa manageriati toate aceste iesiri si emotii ale pacientilor si va va fi mult mai usor.

Nu uitati, este important ca in comunicarea cu pacientii copii sa folositi o terminologie speciala, adecvata varstei si pozitiva. De exemplu, in practica noastra noi nu facem extractii, ci „trimitem dintii sa doarma”.

Citeste si: INTERVIU | Cristiana Costescu, Medic rezident Boli infectioase: „Trebuie sa constientizam faptul ca suntem inconjurati in permanenta de microorganisme si trebuie sa invatam sa traim cu ele”

Mihaela Badiceanu

Iubeste să scrie. Pasiunea ei pentru scris se datorează și dorinței de a cunoaște și înțelege cât mai multe domenii, în special cel medical. Face acest lucru pentru a le oferi informații utile celor din jur, fapt ce îi oferă o satisfacție enormă. Motto-ul ei este „Dăruind vei dobândi” (Steinhardt).