Interviu cu Teodor Badea – studentul la Medicina care a creat o proteza bionica

Teodor Badea este student la Medicina Generala in ultimul an si, in ciuda stresului pentru rezidentiat, nu a renuntat la hobby-urile sale:  crearea de proteze si dispozitive medicale. Recent, acesta in colaborare cu Societatea Studentilor in Medicina din Bucuresti a realizat o proteza bionica, proiect pe care si-ar dori sa-l dezvolte la scara mai mare.

Cum a pornit acest concept si de ce? Ce reprezinta acest proiect? Care sunt contribuitorii?

Realizarea unei proteze de mana bionice reprezinta un vis de-al meu inca de acum trei ani. Imi aduc aminte ca intr-o zi, in timp ce calatoream cu trenul, am vazut un baiat care nu avea degete la una dintre maini, iar cu toate acestea reusea, cumva, sa foloseasca laptopul. Am stat atunci si m-am tot gandit daca nu cumva exista vreo solutie practica pentru persoane cu astfel de dizabilitati si am inceput, astfel, sa ma documentez pe aceasta tema. Am descoperit ca protezele bionice exista, dar ca vin cu costuri pe masura, iar acest lucru m-a determinat sa ma gandesc la constructia unei proteze mai accesibile pentru cei care au nevoie.

Este primul tau proiect de acest gen? Ce a implicat mai exact?

Da, a fost primul meu proiect de acest gen si trebuie sa recunosc faptul ca la inceput nu stiam mare lucru despre robotica. De fapt, nu stiam nimic… Poate ca suna putin SF sau amuzant, dar trebuie sa mentionez ca imi placea Iron Man si ca eram fascinat de Tony Stark… eram fascinat de geniul lui si de modul in care reusea sa foloseasca stiinta si tehnologia in favoarea, de felul in care masinaria sau costumul robotic putea sa completeze omul si sa ii fie alaturi in caz de nevoie. Stiam ca este doar un film, dar pentru mine a fost o sursa de inspiratie si motivatie, iar in acelasi timp o provocare si asa am inceput sa citesc si sa invat mai multe legat de acest domeniu. Partea frumoasa este ca nu ai cum sa te plictisesti. Este un hobby foarte interesant si de fiecare data descoperi ceva nou. Cred, totusi, ca trebuie sa fii o persoana ceva mai rabdatoare si curioasa, dar pasiunea asta pt construit fel de fel de dispozitive te prinde mai repede decat iti poti imagina. Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa pierd noptile lucrand sau citind despre lucruri pe aceasta tema sau sa ma izolez in camera mea(acum transformata intr-un mini laborator). Uneori apar probleme la care nu te astepti, dar in final cand vezi ca respectivul dispozitiv functioneaza ai un sentiment foarte placut. Pana acum am tinut toate acestea doar la nivel de hobby, insa colegii de la Societatea Studentilor in Medicina din Bucuresti m-au tot incurajat sa fac urmatorul pas si sa aduc totul la nivelul unui proiect accesibil studentilor care sa aiba ca scop realizarea de dispozitive pe care sa le daruim persoanelor cu dizabilitati. M-au ajutat in acest sens si au obtinut niste fonduri din care am achizitionat aparatura necesara.

Cat timp ai avut la dispozitie pentru a finaliza proteza?

Am inceput sa lucram de pe la jumatatea lunii Octombrie iar termenul limita pentru a finalize acest proiect este sfarsitul lunii Noiembrie. Proiectul este gata in cea mai mare parte, insa ca la orice dispozitiv mai sunt necesare unele reglaje si finisaje.

Cum vezi pe viitor acest proiect? Ai de gand sa te implici activ in dezvoltarea lui? Mai ai si alte idei sau proiecte in desfasurare?

Acum sunt anul 6 si imi dau seama ca nu voi mai avea chiar atat de mult timp sa ma ocup de acest proiect. De aceea incerc sa gasesc si alti studenti pasionati de acest domeniu si sa ii implic in dezvoltarea acestei proteze bionice. Oricand se pot face imbunatatiri, mai ales ca tehnologia avanseaza constant si devine din ce in ce mai accesibila. Am incredere ca pe viitor vor putea fi folosite si alte materiale sau componente electronice din ce in ce mai performante.

Imi vin destul de des idei legate de dispozitive ce ar putea fi folosite de catre persoanele cu dizabilitati. In trecut am mai lucrat la un mouse pentru calculator care sa poata fi folosit cu ajutorul buzelor de catre persoanele tetraplegice. Mi-ar placea, candva sa revin asupra acestui proiect.

De asemenea, incerc tot timpul sa imi ajut colegii de la Societatea Studenteasca de Chirurgie cu constructia diverselor simulatoare sau alte dotari (de la instrumente pana la mulaje de oase sau valve cardiace) pentru workshopurile desfasurate de acestia. Mi-a placut mereu sa ajut cu tot ce am putut si este o bucurie de fiecare data cand pot face asta.

Cum vezi evolutia acestor proteze in Romania ?

Printarea 3D este ceva destul de nou in Romania si sincer nici de proteze bionice nu am auzit. Pana acum nu am vazut asa ceva la pacienti cu amputatii de membre. Eu imi doresc foarte mult ca acest domeniu sa evolueze si, sper ca in viitorul apropiat, sa realizam o colaborare in acest sens intre Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila si Universitatea Politehnica din Bucuresti.

Ce i-ai sfatui pe studentii dornici sa se implice in astfel de activitati?

Am avut destul de multi studenti care au fost interesati sa participe la acest proiect. Aici as putea spune ca exista voluntari si oameni, iar pentru asta ii sfatuiesc in primul rand, sa puna suflet in tot ceea ce fac si sa isi dea seama ca prin munca lor ii pot ajuta pe cei care au nevoie. Mi se pare ca uneori pentru astfel de lucruri trebuie sa iesi putin din zona ta de comfort si sa fii pregatit sa sacrifici spre exemplu, cateva ore de somn. Apoi, astfel de proiecte nu au un program fix… adica lucrez astazi 2 ore si atat. Uneori nu te poti incadra intr-un anumit timp sau apar probleme care trebuiesc rezolvate si va trebui sa ramai peste program, dar asta cred ca inseamna pana la urma sa fii dedicat. Creativitatea, rabdarea si perseverenta sunt niste calitati de baza in astfel de activitati. Nu exista o reteta clara care sa iti garanteze 100% succesul intr-un astfel de proiect si trebuie sa fii pregatit sa experimentezi fel de fel de posibilitati. In final, ii sfatuiesc sa puna pasiune in tot ceea ce vor face. Chiar daca pornesti la drum fara experienta sau cunostinte, daca ai vointa si daca iti doresti ceva cu adevarat trebuie sa ai incredere ca orice este posibil.

Daca v-a placut acest articol va recomand sa va creati cont aici  pentru a fi la curent cu noutatile medicale.

Raluca Ioana Marin

Studenta la Medicina, anul VI, incerc sa combin utilul cu placutul. Am un “job” full time la facultate si un job part-time, aici la MEDIjobs. Pasiunea pentru scris am descoperit-o de cativa ani si incerc sa o valorific ori de cate ori am ocazia. Chiar daca timpul nu este cel mai bun prieten al meu, prin munca si sacrificii poti reusi ce ti-ai propus.