INTERVIU | Boțan Alexandru, asistent medical pe ambulanță și instructor de prim-ajutor

Viața cadrelor medicale care își desfășoară activitatea pe ambulanță este o adevărată provocare, iar fiecare reușită reprezintă un „restart” atât pentru pacienți, cât și pentru personalul medical. În ambulanță, fiecare decizie și fiecare secundă contează, iar adrenalina crește și mai mult cu fiecare caz întâlnit de medicii și asistenții medicali de aici.

Boțan Alexandru Sorin a absolvit Școala Postliceală Carol Davila, este licențiat în stopul cardio-respirator și infarctul de miocard, deține diplomă de formator pentru cursurile de prim-ajutor și diplomă de instructor în recordul mondial de resuscitare simultană. În prezent, Alexandru este asistent medical pe ambulanță, iar în timpul liber se ocupă de proiectul său de suflet, „Micii Salvatori”, creat pentru dezvoltarea cursurilor de prim-ajutor destinate atât copiilor, cât și adulților.

Încă din copilărie, acesta și-a descoperit pasiunea pentru asistența medicală, de aceea a urmat numeroase cursuri de perfecționare în acest domeniu și continuă să studieze tocmai pentru că deviza sa este: „Învăț ca să te învăț”.

1. De ce ai ales să profesezi în domeniul medical și când ți-ai început drumul către această meserie?

La vârsta de 13 ani am fost „salvator” la o simulare a unui accident auto cu 3 victime și, deși nu cunoșteam protocolul, am fugit către locul accidentului și am scos victimele din mașinile implicate. De atunci a început totul, atunci mi-am dat seama că îmi doresc să salvez cât mai multe vieți. 

Pot spune că acela a fost factorul declanșator, momentul când am realizat că drumul meu profesional va fi către un domeniu medical, mai exact asistență medicală pe ambulanță.

2. Descrie parcursul tău profesional de până acum.

Pot spune că am un parcurs frumos și plin de realizări. La 13 ani am început turele pe ambulanță, am descoperit ce înseamnă cu adevărat adrenalina, am învățat trusele medicale și aparatura de pe o ambulanță. 

Ulterior m-am ambiționat și mi-am dorit să învăț din ce în ce mai mult, așa că, la 15 ani am devenit formator pentru cursurile de prim-ajutor, coordonatorul departamentului de dezastre înființat în Giurgiu și ușor-ușor, prin multă muncă și studiu intens, am ajuns să lucrez pe ambulanța de urgență și descarcerare.

A fost un parcurs tumultuos, plin de experiențe variate, care m-au ajutat să devin o persoană ambițioasă, aflată într-un proces continuu de învățare.

3. Ce obstacole ai întâlnit în tot acest timp și cum le-ai depășit?

Nu pot spune că au existat obstacole, ci mai degrabă le pot numi provocări pe care le-am trecut cu brio datorită efortului susținut, a unei răbdări de fier pe care o dețin și plăcerii de a citi, de a învăța cât mai multe lucruri din medicină.

Toate acestea sunt rezultatele unei dorințe puternice de a fi capabil sa ofer asistență medicală persoanelor aflate în suferință, de a-i slava indiferent de problema pe care o au.

4. Ești asistent medical pe ambulanță, dar predai și cursuri de prim-ajutor, cum reușești să te împarți între cele două activități?

Toată lumea mă întreabă acest lucru, dar nu este greu deloc. Graficul de la ambulanță îl primesc la sfârșitul fiecărei luni pentru luna următoare. În momentul în care am primit graficul, încep să îmi programez liberele mele, cursurile de prim-ajutor și toate activitățile pe care îmi doresc să le realizez.

Chiar dacă pare greu de crezut, solicitant, pentru mine este tot ceea ce îmi doresc, deoarece copiii îmi dau energia necesară să rezist și să continui ceea ce mi-am propus: să ajut oamenii în suferință, dar și să îi învăț pe ceilalți să ofere primul ajutor atunci când este nevoie.

5. De ce ai ales să lucrezi pe ambulanță și nu în spital/clinică?

Pe ambulanță este adrenalina foarte mare, acum ai un pacient cu febră, după  aceea poți ajunge la un pacient ce reprezintă urgență de grad 0, cu timp de ajungere foarte rapid și în funcție de cele necesare trebuie să aplici  manevre care, de multe ori, sunt vitale.

Eu mă hrănesc cu această adrenalină și reușesc să îmi dozez energia și să îmi stăpânesc emoțiile atât de bine încât să fac tot ceea ce trebuie pentru a salva viața persoanelor pe care le preluăm. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care am ales să lucrez pe ambulanță și nu într-un spital.

6. La ce trebuie să se aștepte cei care își doresc să își desfășoare activitatea ca asistent medical pe ambulanță?

Trebuie să se aștepte că vor avea multe lucruri de învățat, medicație, trusă, echipament, adrenalină și intrarea în noua familie, însă acestea nu sunt lucruri de speriat. Nimeni nu s-a născut învățat, toate se vor învăța pas cu pas, important este să reușească să își stăpânească foarte bine emoțiile și trăirile și să acorde asistența medicală necesară tuturor pacienților.

De asemenea, trebuie să fie calmi și să acționeze rapid, pentru că sunt situații în care nu este timp de gândire, pacientul este în stare gravă, iar viața lui depinde de rapiditatea în gândire, de deciziile și actiunile imediate pe care asistentul trebuie să le ia.

7. De curând ai înființat un proiect de suflet,  „Micii Salvatori”, care este rolul acestuia?

Într-adevăr, „Micii Salvatori” este proiectul meu de suflet pe care mi l-am dorit de mult timp și abia anul acesta am reușit să-l „pun pe picioare”. Am înființat această firmă din dorința de a stimula cât mai mulți părinți și copii să meargă la cursuri de prim-ajutor, de a-i face să înțeleagă că este important ca orice persoană să cunoască măcar câteva manevre simple pentru a interveni în cazul anumitor evenimente neplăcute.

Numele de „Micii Salvatori” reflectă publicul-țintă principal, și anume copiii. Consider că formarea unei persoane se face încă din copilărie, de aceea cei mici trebuie să învețe să aibă o atitudine corectă față de cei din jurul lor, să își dezvolte dorința de a ajuta, de a fi altruiști.

Cursurile de prim-ajutor pentru copii se desfășoară în special în școli, grădinițe, la instituțiile unde aceștia învață, însă se pot organiza și în spații amenajate, unde pot participa copii, parinți, cadre didactice etc.

Pe lângă această categorie, mi-ar plăcea să trag un semnal de alarmă și în cazul adulților, care ar trebui să cunoască manevrele esențiale de prim-ajutor. În acest sens, predau cursuri de prim-ajutor și în cadrul firmelor, instituțiilor în care angajatorii și/sau angajații doresc să organizeze astfel de activități utile.

8. Cât de receptivi sunt oamenii cu privire la cursul de prim-ajutor?

Predau de puțin timp aceste cursuri de prim-ajutor grupurilor, însă, am observat că atenția cea mai mare este din partea copiilor. De cele mai multe ori, aceștia sunt nerăbdători să trecem de partea teoretică și să pună în practică ceea ce i-am învățat, să se joace cu manechinul. 

Copiii sunt foarte receptivi și tratează cu seriozitate acest curs, deși, când vine vorba de ei, merg pe principiul, învățăm jucându-ne și funcționează de minune.

9. Care sunt obiectivele tale profesionale pentru viitor?

Îmi doresc să am cât mai multe reușite în activitatea mea pe ambulanță, să reușesc să determin multe persoane să învețe să acorde primul ajutor, dar, cel mai important, voi lupta sa organizez si sa particip la cel mai mare curs de prim-ajutor destinat copiilor, care va avea loc pe Arena Națională din București.

10. Cum a influențat pandemia de COVID-19 activitatea ta profesională?

Pandemia de COVID-19 mi-a blocat, în mare parte, activitatea „Micii Salvatori” pentru că nu am avut unde să desfășurăm cursurile de prim-ajutor, având în vedere că școlile, parcurile, sălile de sport sunt închise.

În rest, nu am simțit că este pandemie pentru că mi-am desfășurat activitatea de asistent medical și în această perioadă, mai mult, am fost voluntar la unul dintre spitalele din zonele foarte afectate din România.

11. Esti o persoana curajoasă, ai fost în linia întâi în acordarea asistentei medicale în cel mai mare focar din România și ai scăpat fără a te infecta. Ce sfaturi le oferi colegilor tăi din linia întâi?

Să fie liberi în gândire, să își desfășoare activitatea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic diferit, să nu stea cu teamă că se vor infecta. Este important să poarte combinezoane, măști, mănuși, viziere si tot ce se poate pentru a se proteja.

Eu cred că orice problemă am avea, este important să fim optimiști si să respectăm măsurile de siguranță pentru a fi cât mai protejați. Este doar o etapă din viața noastră, care se va termina în curând.

Sfătuiesc toate cadrele medicale să fie optimiste pentru că doar așa îi vor putea ajuta și pe pacienții cărora le acordă asistență medicală.

12. Îți place ceea ce faci?

Îmi place foarte mult ceea ce fac, fapt pentru care, în fiecare zi mă trezesc cu gândul – ce viață mai pot salva azi.

13. Cum menții echilibrul viață profesioanală-viață personală?

Știu că se spune că în viață nu le poți avea pe toate, dar eu merg pe principiul că toate se vor întâmpla la momentul potrivit.

În prezent, sunt focusat pe tot ceea ce înseamnă profesie, de aceea recunosc că mi-am neglijat puțin viața personală, însă îmi doresc o familie și atunci probabil că voi încerca să am mai mult timp liber pentru a crea acel echilibru de care avem nevoie cu toții.

14. Care sunt hobby-urile tale?

Sunt pasionat de jocurile de iarnă, în special de hocheiul pe gheață. De asemenea, este o plăcere de fiecare dată când reușesc să plec în concedii, să călătoresc, să descopăr locuri noi, mai ales că avem o țară deosebit de frumoasă.

 Pot spune că „joaca” pe manechin este tot un hobby care mă motivează foarte mult.

15. Care este cea mai mare realizare profesională de care ești mândru?

Proiectul „Micii Salvatori” este cea mai mare realizare a mea de până acum, deoarece iubind foarte mult copiii, în cadrul acestor cursuri am cel mai mare contact cu ei. Stând printre ei, îmi retrăiesc copilăria.

16. Ce sfaturi le oferi cadrelor medicale aflate la început de drum pentru a evolua? 

Tratați cu multă seriozitate această meserie, acordați atenție tuturor informațiilor pe care le primiți pe parcurs, pentru că este foarte important să fiți bine pregătiți pentru a oferi asistență medicală de calitate.

Trebuie să știți că este o meserie căreia trebuie să îi acordați mult timp, să fiți dedicați dacă doriți să aveți rezultate bune.

Nu uitați, încrederea în sine este foarte importantă, iar ambiția în momentele grele vă vor ajuta să treceți peste toate obstacolele și să găsiți cele mai bune soluții.

Citește și: INTERVIU | Dr. Bogdan Maciuceanu, medic primar chirurgie plastica, estetica si microchirurgie reconstructiva