?>

INTERVIU | Bayar Ilhan Menzat, cercetător în Neuroştiinţe în Oxford, la Akrivia Health: “Cea mai reprezentativă trăsătură a unui cercetător este integritatea, nu impactul științific”

INTERVIU | Bayar Ilhan Menzat, cercetător în Neuroştiinţe în Oxford, la Akrivia Health: “Cea mai reprezentativă trăsătură a unui cercetător este integritatea, nu impactul științific”

În general, când pronunţăm cuvântul cercetător ne imaginăm o figură serioasă, aplecată asupra microscopului, cu un halat alb şi total rupt de lumea înconjurătoare. Ca să vă schimb percepţia, astăzi vă vom prezenta un tânăr care lucrează în cercetare, pasionat de skateboard, cu simţul umorului şi plin de viaţă. Dar, înainte să povestim cu el, haideţi să-l vedem aşa cum ni l-au prezentat câţiva prieteni şi colaboratori, oameni care îl cunosc, îl iubesc şi îl apreciază:

Bayar e genial pentru că ştie să spună chestii super inteligente şi simple totodată. Ştie să meargă la esenţă într-un fel al lui, de invidiat.”- Mariela Neagu

Bayar este un tânăr extrem de inteligent, romantic şi întotdeuna în căutare de gadgeturi futuriste. Îmi este un prieten drag cu care mă distram copios în timpul liber, înainte de lockdown. Sincer, cred că Bayar merită doar să fie înconjurat de oameni care să-i înţeleagă în primul rând sensibilitatea. Este un băiat extraordinar!”- Daniel Bălănescu

“Cu Bayar mă leagă o relaţie de foarte mulţi ani. Ne-am cunoscut în Oxford şi am fost împreună de la seri de studiu în locuri neconvenţionale, la cine formale, prânzuri şi am văzut chiar şi o parte din meciurile Simonei Halep împreună. Am ajuns între timp să coordonăm şi un ghid împreună, ghid pe care l-aţi prezentat şi dumneavoastră lumii medicale în articolul De vorbă cu o parte din voluntarii care au tradus ghidul folosit în Coreea de Sud pentru combaterea COVID-19. Îl apreciez pentru calităţile tehnice, dar şi pentru cele umane!”– Vlad Mărgărint.

Cum mi s-a părut Bayar? Implicat, prezent, simplu, dornic să integreze toate feedback-urile. Mi-a creat un sentiment pozitiv. Şi aş mai adăuga ceva: are o gândire clară, analizează şi procesează informaţia (ştiinţifică, jurnalistică) corect şi ştie să explice şi altora cu argumente; şi eu sunt recunoscătoare când am ce învăţa de la alţii.”- Sabina Şerbu.

Citește și INTERVIU | Despre carieră, pandemie, voluntariat şi viaţă cu Sabina Şerbu, farmacist Cercetare-Dezvoltare, studii in vitro şi culturi celulare

Având un portret (oarecum) tehnic despre acest tânăr cercetător, putem să-l întrebăm direct:

Cum v-aţi descrie, Bayar Menzat? 

Sunt un român dintr-o familie de tătari din Constanţa, care crede că știe cât noroc a avut să crească pe malul Mării Negre, în România, fără grija zilei de mâine, ocrotit de familie și de prieteni. Am ajuns să fiu pasionat de știință și acum lucrez ca cercetător în Neuroştiinţe în Oxford la Akrivia Health.

Care au fost paşii până la statutul de cercetător în domeniul Neuroştiinţelor?

Am venit în Anglia în 2010 și am studiat la Essex University Computer Science și AI (n.r. inteligenţă artificială). 

Acolo atmosfera degajată m-a ajutat foarte mult. Profesorii petreceau mult timp cu elevii, campusul era plin de forfotă și discuții interesante și te simțeai integrat indiferent dacă venisei să îți faci prieteni, să te distrezi și/sau să te concentrezi pe învățat. Aveam prieteni care studiau științe politice, economie, sociologie și lucrul acesta mi-a priit dezvoltării.

Am avut mentori care nu aveau nicio calitate oficială, dar care îmi spuneau ce să mai citesc și mi-au lărgit orizonturile prin modul lor de a gândi. 

În studiile mele m-am concentrat mai mult pe sisteme de inteligență artificială și, în ultimul an, proiectul meu a fost un joc făcut de mine pentru a ajuta în reabilitarea persoanelor cu mobilitate redusă, prin exerciții fizice în fața unei camere care îţi putea urmări mișcările. 

Cu ajutorul câtorva prieteni apropiați am aplicat la Universitatea Oxford la un curs de 4 ani cu master integrat axat pe “Computational Neuroscience”.

A urmat o schimbare destul de mare la care m-am adaptat mult mai greu. În Oxford erau peste tot oameni foarte inteligenți, dar orașul avea o anumită rigiditate și oamenii parcă păstrau distanța, la început. Dar oameni buni există peste tot și, până la urmă, după ce în master am stat într-un colegiu (și a fost groaznic), m-am mutat cu doi prieteni într-un apartament. 

Atunci a început distracția. Mi-am ales proiectul de doctorat în Neuroștiințe, mai precis, m-am concentrat pe studiul simțului olfactiv. Am lucrat umăr la umăr cu cei care făceau zilnic experimente în care studiau capacitatea unei muște de a învăța să asocieze un miros cu o pedeapsă sau o recompensă (reinforcement learning), apoi observam cât dura să uite asocierea și care erau neuronii implicați în aceste procese.

Mi-au trebuit 4 ani să-mi termin doctoratul, nu 3, cât era planificat, dar același lucru i s-a întâmplat și celui mai bun prieten și coleg de doctorat (Bill Podlaski) și, într-adevăr, se întâmplă mai des decât își imaginează mulți. În SUA un doctorat poate dura și 7 ani, iar în Europa așteptările sunt să îl termini în 3 ani, iar uneori nu este posibil.

Un moment de neuitat a fost examinarea finală; atunci am simțit că se termină totul și am mai stat încă o oră să discut cu examinatorii în ce direcție m-aș putea duce cu cercetarea. Și acela a fost momentul în care am realizat că lucrurile de-abia acum încep cu adevărat. 

Cum ați ales profesia? Ce înseamnă Neuroştiinţe?

Eram pasionat de inteligența artificială și nu credeam că o să reușesc să ajung la biologie, deși mi se părea foarte interesantă. Dar am înțeles că cele două discipline se intersectează în neuroștiințe, mai ales din perspectiva teoretică. 

Neuroștiinţele înseamnă, de facto, discipline reunite care definesc ansamblul științelor creierului. 

Eu am ales să o studiez prin prisma informaticii și să mă axez pe modelele care încearcă să înțeleagă cum plasticitatea determina schimbări între conexiunile de neuroni. 

Modele / mentori ȋn familie/la facultate, rezidenţiat, doctorat?

Cei mai importanți mentori au fost părinții mei. Ei mi-au oferit libertatea de a învăța cum mi-a plăcut mie: stând pe calculator şi citind articole. Am avut posibilitatea să-mi comand cărți de pe internet încă din 2004, cărţi pe care nu le puteam găsi în România.

Mama mea a fost asistentă medicală și și-a construit cunoștințele citind cărți de medicină în timpul ei liber, fără să aibă presiunea examenelor.

La fel am făcut și eu, până am ajuns la facultate, pentru a-mi descoperi interesele. Ea m-a încurajat să studiez medicină și, deși nu am făcut-o, mi-a determinat în final alegerea de a face un doctorat în Neuroștiințe.

În facultate, un doctorand pe nume Shoaib Ehsan, m-a ajutat oferindu-mi șansa să fac cercetare și să public alături de el prima lucrare.

În timpul doctoratului cei doi supervizori ai mei: Tim Vogels și Scott Waddell mi-au oferit din nou sprijinul de care am avut nevoie și libertatea să îmi formez singur propriile întrebări, dar și opiniile lor referitoare la cum să îmi îmbunătățesc calitatea de cercetător.

În total au fost cel puțin 5 alte persoane din 5 ţări diferite (Everton, Bill, Chaitanya, Johannes, Cristobal și alţii) care m-au ajutat în timpul doctoratului.

Deşi  știința nu este o muncă solitară, ea poate fi individuală, dar chiar şi aşa, din prima clipa construieşti pe umerii unor giganți.

Citește și Cercetarea medicală: cât de apreciată este în România și cât este de importantă într-o societate dezvoltată?

Cum apreciaţi relaţia cu echipa medicală (colegi, medici, cercetători etc.)?

Am o relație bună cu colegii mei. Cred că înțelegem toți că vom avea momente mai bune și mai proaste și nu toți avem aceleași condiții. Pe unii pandemia i-a surprins în locații în care nu au suficient spațiu să lucreze liniştiţi, sau au copii pe care trebuie să îi ajute să-și facă temele și să le țină moralul ridicat.

Eu, din acest punct de vedere, sunt norocos și sunt surprins și de unele efecte pozitive. În unele săptămâni cred că cel mai interesant lucru pe care puteam să îl facem în casă era să muncim (proiecte interesante) și toată lumea a dat dovadă de entuziasm. 

Cum sunt percepute Neuroştiintele în lumea medicală?

În opinia mea, în fiecare săptămână există progres în Neuroștiințe. Pentru că în fiecare săptămână proprietățile și rolul unor neuroni sunt descrise mai bine sau pentru prima dată.

Acesta este un progres către ţelul de a avea o hartă completă a creierului uman, lucru care ne va ajuta să înțelegem în viitor disfuncțiile creierului mult mai bine. 

Implanturile intracraniene pentru tratarea simptomelor pacienților de Parkinson, dar și revoluția big data în domeniul geneticii îmi dau speranțe pentru un viitor în care vom putea trata și diagnostica Alzheimer-ul mult mai timpuriu. 

Sfaturi pentru /colegi/ medici/ cercetători?

Da, le-aş spune că cea mai reprezentativă trăsătură a unui cercetător este integritatea, nu impactul științific. Spun asta pentru că integritatea depinde doar de individ, impactul depinde și de factori pe care nu-i poți controla. Am citit cartea “Bad Blood” despre fondatoarea companiei Theranos care vindea visul unui test de sânge rapid și portabil folosind date false și m-am întrebat de ce a durat atât de mult ca frauda să fie expusă. Not ok. 

Timp liber? Hobby-uri?

Ascult muzică, încerc să și editez; în ultima vreme citesc Snow Crash, mă plimb cu skateboard-ul pe străzile pustii din Oxford și mai joc No Man’s Sky din când în când. 

De ce ați ales să plecaţi din ţară? Este o decizie definitivă?

În căutarea aventurii. Am trăit în Franța și în Anglia pentru că îmi plac limbile străine și am vrut să învăț într-un mediu plin de imigranți veniţi din toate colţurile lumii, fiecare cu viziunea lui asupra lumii.

Nu este o decizie definitivă, îmi este dor de casă și de Dobrogea, unde am familia, prietenii și unde trăiește mica noastră comunitate de tătari care fac cele mai bune plăcinte din întreaga lume și vorbesc și gândesc în modul lor unic. 

Dacă ar fi s-o luați de la capăt, ce ați alege?

Neuroștiințe. 

Plusuri şi minusuri ȋn profesie

Plusuri: înțelegem foarte puține lucruri despre creier, complexitatea este una care te face mai modest și te face sa îți pui întrebări interesante.

Minusuri: zile foarte lungi.

Ce credeți despre formarea continuă?

Cred în formarea continuă!

Participați la congrese, work shop-uri, simpozioane?

Da, în timpul doctoratului mi-am prezentat rezultatele de trei ori în SUA și de încă 3 ori în Spania, Franța și Olanda, la universități diferite. Aceste călătorii au fost importante pentru mine și m-au ajutat să îmi creez o rețea globală de cunoștințe în domeniul cercetării, dar nu știu dacă ne vom întoarce prea curând la această frecvenţă de conferinţe.

Ca răspuns la criza COVID-19 supervizorul meu organizează săptămânal seminarii online cu cercetători din toată lumea: https://www.worldwideneuro.com/

Recomandați tinerilor să aleagă Neuroştiinţe ? De ce da/nu?

Da, recomand, e ușor să menții pasiunea pentru această disciplină. Mi se pare că este un punct de intersecție între probleme filosofice (misterul identității și a conștiinței noastre), teme SF (ce ar însemna să putem rescrie o amintire) și multă știință riguroasă (fizică, biologie, informatică). Atunci când munca poate părea repetitivă și rezultatele întârzie să apară, poți citi I’m a Strange Loop (Douglas Hofstadter) și te poți întoarce la lucru mai motivat ca niciodată. 

Realizări profesionale/premii/ recunoaşteri/ participări memorabile/rezultate?  

Cosyne Presenters Travel Grant (2018)

IBM Research Travel Grant for Fruit Fly Brain Hackathon at Columbia University (2016) EPSRC Studentship (4-year) (2014)

Best Project Prize (University of Essex, Computer Science, 2013) 

Cum percepeţi această pandemie? Cum vă afectează pe dumneavoastră personal/profesional?

La început am simțit că e un scenariu SF. Am intrat într-o stare de supraviețuire în care am crezut că flexibilitatea e cheia pentru a trece cu bine de această perioadă. 

Nu știam aproape nimic despre virus când a început pandemia, erau foarte multe necunoscute care există și astăzi. Am încercat să înțeleg mai bine ce se întâmplă citind, păstrându-mi calmul și încercând să particip în niște proiecte care ar putea ajuta lumea care se confruntă cu acest virus. 

Planuri de viitor? Personal? Profesional?

În clipa asta lucrez într-un healthcare startup (Akrivia) care folosește date anonimizate pentru cercetare în depresie și demență. Pentru mine este tranziția de la teorie și modele abstracte, la date din studii făcute pe oameni.

În concluzie, sunt fascinat de cum va continua acest drum pentru mine iar pe plan personal aș vrea să-mi văd familia și prietenii față în față cât mai curând.

Pentru că revederea cu familia nu se va întâmpla peste noapte, îi aducem pe cei dragi aproape, cu gânduri bune pentru Bayar:

“Bayar este cel mai determinat şi inteligent tip pe care îl ştiu. Deşi în primii ani de şcoală nu promitea prea multe şi i se zicea tot timpul “brânză bună în burduf de câine”, ne-a uimit pe toţi cu seriozitatea şi îndârjirea de care a dat dovadă în timpul studiilor la Essex şi Oxford. Pierderea timpurie a mamei noastre, Sevinci, a fost un catalizator pentru Bayar şi eu cred că efortul enorm depus de el a fost dedicat ei. Eu ştiu că ea ar fi extaordinar de mândră de el, aşa cum sunt şi eu, dealtfel. Pe mine personal cel mai mult mă bucură lucrurile frumoase pe care toţi oamenii din jurul lui le au de spus despre fratele meu. Bayar a fost tot timpul diplomat, altruist şi generos aşa că mă bucur că este apreciat de colegii, prietenii şi colaboratorii lui. Dar dacă ar fi să îmi descriu fratele în câteva cuvinte aş zice că este persoana care mă face să râd cel mai tare din lume.”- Tijen, sora

“Sunt foarte mândru de băiatul meu şi de reuşitele lui. Bayar este foarte independent iar fiecare pas făcut de el până în prezent a fost exclusiv alegerea lui şi întru totul spre uimirea mea. Mi-a dovedit atât mie cât şi întregii familii că este capabil de lucruri mult mai mari decât  am fi crezut vreodată.”- Orhan, tatăl

“Bayar este un talent extraordinar care iese din tipare. Doctoratul lui a avansat ştiinţa iar contribuţia sa la traducerea protocolului Covid-19 al Coreei de Sud a asistat ştiinţa. Bayar este un tip echilibrat, la inceputul unei cariere care, cred eu, va fi fantastică.”- Tom, cumnat

Cu siguranţă vom mai avea ocazia să auzim şi să vorbim cu şi despre Bayar Ilhan Menzat. Este unul dintre tinerii care fac cinste ţării şi generaţiei sale şi va inspira generaţii viitoare. Mult succes, Bayar! 

Citește și Inteligența artificială în medicină, avantaje și dezavantaje

Despre Autor

Iulia Chiper

Scriu in speranta ca pot face lumea mai buna oferind informatii competente. Sunt convinsa ca informatia de calitate este sinonima cu educatia si poate schimba in bine mentalitati si destine.

Facebook Comment