INTERVIU Andreea Cornea, psiholog clinician: ”Sfatul pe care îl am pentru cei aflați la început de drum este să facă mereu ceea ce iubesc, indiferent cât de greu și anevoios pare drumul până acolo”

INTERVIU Andreea Cornea, psiholog clinician: ”Sfatul pe care îl am pentru cei aflați la început de drum este să facă mereu ceea ce iubesc, indiferent cât de greu și anevoios pare drumul până acolo”

Ce se întâmplă după ce termini Facultatea de Psihologie și Științele Educației? Ce experiențe sunt utile și te ajută să te dezvolți în direcțiile dorite de tine? Ce opțiuni ai? Pentru toate aceste răspunsuri, dar și pentru alte informații, Andreea Cornea, psiholog clinician cu drept de liberă practică în supervizare, a fost de acord să ne povestească din experiența ei personală cu această facultate, dar și cu pașii urmați după terminarea ei. 

1. Povestește-ne, te rugăm, parcursul tău profesional și educațional.

Parcursul meu profesional și educațional arată cam așa: 

Educațional. După terminarea liceului, am dat admiterea la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, specializarea Psihologie; după trei ani am absolvit facultatea și mi-am luat Licența în Psihologie. A urmat alegerea masterului, iar decizia nu a fost deloc grea pentru că știam ceea ce îmi doresc și știam că singurul master ce urma să îmi satisfacă toate nevoile și să îmi împlinească toate dorințele cu privire la ceea ce voiam să învăț era masterul de Psihotraumatologie și Asistare Psihologică. Zis și făcut!

După ce am început cursurile la master, am decis să mă înscriu și în Colegiul Psihologilor și să îmi iau atestatul de liberă practică, iar la 3 luni după am început supervizarea, iar în prezent sunt Psiholog clinician cu drept de liberă practică în supervizare și masterandă în anul 2 la Psihotraumatologie și Asistare Psihologică, master ce face parte din formarea mea ca Psihoterapeut specializat pe traumă.

Profesional. În timpul facultății am decis să nu am un job, deoarece am dorit să mă axez pe studii, iar orarul nu îmi permitea să mă pliez pe un program. Astfel că m-am angajat înainte cu o lună de începerea masterului ca terapeut ABA; am făcut un curs de formare profesională continuă ,,Tehnici de psihoterapie cognitiv-comportamentală și analiză aplicată a comportamentului în tulburările de spectru autist’’, în cadrul ATCA. După ce am lucrat 9 luni în cadrul unui centru, am realizat că valorile și dorințele mele nu mai corespundeau cu cele promovate acolo și am decis să plec, iar în prezent lucrez cu 2 copii la domiciliu.

2. De ce crezi că este important voluntariatul facultății?

Eu fac voluntariat de 3 ani în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie ,,Profesor Doctor Alexandru Obregia’’, Secția IV adulți ca Terapeut Ocupațional și pot să vorbesc în cunoștință de cauză.

Suntem o echipă tânără compusă din 7 Psihologi și un Psihiatru, mergem o dată pe săptămână și organizăm activități prin care urmărim antrenarea unor diverse abilități afectate în urma tratamentelor, mediului spitalicesc și patologiei propriu-zise.

Pe mine m-a ajutat foarte mult acest voluntariat; am învățat ce înseamnă să lucrezi într-o echipă, am învățat ce înseamnă și câtă bucurie îți poate aduce ceva din care nu câștigi nimic material, dar câștigi ceva mult mai valoros: un zâmbet sincer venit din partea pacienților, un mulțumesc din suflet și satisfacția că ai făcut ceva bun pentru cineva, am învățat ce înseamnă să fii cu adevărat responsabil pentru pacienții ce participă la activități, am învățat ce înseamnă implicarea și dăruirea pentru un proiect pe care îl iubești alături de o echipă minunată. M-a ajutat profesional pentru că am văzut în realitate patologia descrisă în DSM și în restul Tratatelor de Psihopatologie și m-a dezvoltat ca om. Încurajez pe oricine să facă voluntariat.

3. Cum vezi lucrurile student VS psiholog?

Sunt foarte diferite și asta deoarece, atunci când ești doar student, nu ai nicio responsabilitate din cele pe care le ai ca psiholog (atunci când profesezi). Ca student îți permiți, poate, să chiulești de la un curs sau să nu fii atent; ca psiholog, în momentul în care clientul îți intră pe ușă, este nevoie să îți activezi toate resursele, să fii prezent, empatic, conținător. 

La exercițiile din facultate nu este nicio problemă să greșești deoarece greșeala ta nu se răsfrânge asupra nimănui, dar în terapie tot ceea ce îi comunici clientului poate avea un efect asupra acestuia (nu vreau să transmit ideea că un psiholog nu greșește sau nu trebuie să o facă sau că nu are momente în care își poate pierde atenția, concentrarea, dar diferența este făcută de posibilele consecințe venite în urma acțiunilor).

4. Care crezi că sunt skill-urile de bază de care ai nevoie în această meserie?

Cred că sunt câteva aspecte fundamentale în această profesie, câteva skill-uri de bază.

Capacitatea de autoanaliză este extrem de importantă, deoarece un psiholog are nevoie permanent să se analizeze, să își studieze reacțiile ce au fost trezite în el, să poată să fie capabil să facă anumite legături între diverse situații, diverse comportamente sau emoții pe care le-a experimentat.

Capacitatea de a rămâne mereu în contact cu sine. Putem spune că este legată de capacitatea de autoanaliză; am nevoie să fiu mereu în contact cu mine, cu nevoile mele, cu stările mele, să fiu concentrată pe propria persoană și nu pe celălalt, pe capătul meu de relație și nu pe al celuilalt, pe ceea ce trezește în mine, cum mă face să mă simt comportamentul celuilalt și nu pe comportamentul lui.

Ușurința de a face conexiuni, legături. Pacienții vin în cabinet cu povești de viață uluitoare, iar noi trebuie să fim capabili să facem legături între diverse aspecte pe care ni le povestesc pentru că altfel ne pierdem în povești și ne pierdem din vedere obiectivele.

5. Care au fost provocările la început de carieră?

O primă provocare a fost momentul în care am început să îmbin cursurile la master, cu orele petrecute la job, cu cele de la supervizare, cu orele petrecute învățând pentru parțiale și examene și cu timpul liber ce se presupunea că ar trebui să îmi mai rămână, dar niciodată nu îmi rămânea. Mi-a luat câteva luni să reglez totul, dar a trebuit să o fac, deoarece ajunsesem într-un punct în care eram epuizată, stoarsă de orice resursă fizică și psihică. Ușor, ușor am început să îmi împart altfel timpul, să mă organizez ținând mereu cont de timpul de care aveam nevoie pentru mine și doar pentru mine. 

O altă provocare a fost partea financiară, deoarece această profesie este una foarte costisitoare și sunt mii de euro necesari pentru supervizări, formări, analiză personală și așa mai departe, aspecte pentru care nu ai altă variantă. Nu este ca în facultate, master când poți obține un loc la buget. În partea aceasta din proces totul se plătește. Și da, sunt mulți bani, dar ceea ce te ajută este că îi investești in ceva ce iubești.

6. Cum ți-ai ales specializarea? Ce sfat ai pentru cei la început de drum?

Încă de când am intrat în facultate, am știut că vreau să fac psihoterapie; am fost mereu fascinată de oameni și am crezut mereu în puterea lor de vindecare, în capacitățile pe care le au să se dezvolte și să își atingă potențialul maxim pe care îl au. Am iubit mereu ideea de a face parte din acest proces de vindecare și regăsire, dar cred că cel mai mult am realizat-o, constientizat-o și intarit-o odată cu primul curs de la master atunci când mi-a vibrat tot corpul și mi-am spus în gând ,,aici este locul meu, am făcut cea mai bună alegere și asta vreau să fac toata viața’’.

Sfatul pe care îl am pentru cei aflați la început de drum este să facă mereu ceea ce iubesc, indiferent cât de greu și anevoios pare drumul până acolo. Cu fiecare pas pe care îl faci pe acest drum poate lung, poate costisitor, poate plin de piedici ești, de fapt, cu un pas mai aproape de visul tău.

Și încă două aspecte importante:

  1. Să aibă mereu încredere în corpul lor, în ceea ce acesta încearcă să le transmită, să aibă mereu încredere în senzațiile pe care le resimte, în emotiile declanșate de stimuli aparent neutrii și care nu ar avea de ce să ne impacteze deoarece ,,corpul își amintește’’ chiar și ceea ce noi nu ne amintim uneori conștient, să rămână mereu în contact cu ei și să creadă că orice pare ,,greșit’’ cu ei azi nu este altceva decât un mecanism de care au avut nevoie în trecut și care i-a ajutat într-o anumită situație.
  2. Să lucreze mult cu ei, să citească, să întrebe, să fie curioși, să caute răspunsuri, să gândească critic și să caute argumente, să caute să înțeleagă cu adevărat și profund, să fie empatici, să asculte activ, să se dezvolte cu fiecare zi ce trece, să meargă la terapie atunci când simt să o facă, să plângă, să râdă, să simtă, să fie liberi, să trăiască, să iubească și extrem de important. SĂ SE IUBEASCĂ!
Despre Autor

Cristiana Cornea

Cat lover, coffee drinker, storyteller, candle maker – cam așa ar suna bio-ul meu pe Instagram. Cred despre mine că sunt o persoană complexă, curioasă și loială, deși mă plictisesc rapid. Scriu nu numai ca să îmi hrănesc sufletul, ci și stomacul, ca să îmi plătesc chiria și abonamentul la Internet. Nu știu exact ce scrie pe cartea mea de muncă, dar în viața sclipicioasă a industriei mele, sunt Social Media Specialist și Content Creator.

Unde te afli in cariera?

mai sunt 3 intrebari

In ce orase ai vrea sa lucrezi?

mai sunt 2 intrebari

Ce iti doresti de la urmatorul job?

mai este o singura intrebare

Am ani de experienta
si as vrea sa ma dezvolt profesional ca .

Ce alte aspecte ti-ai dori sa imbunatatesti profesional?

este ultima intrebare

Multumim pentru raspunsuri!

Alatura-te celei mai mari comunitati digitale din Romania dedicata exclusiv specialistilor medicali si acceseaza Gratuit resurse pentru a te implini profesional.
Inscrie-te pentru a primi oferte relevante si sfaturi de cariera direct in casuta ta de email!
Înapoi
Facebook Comment