Droguri notorii – tratamentul intoxicației cu metamfetamină

Mecanismul de acțiune a metamfetaminei 

Metamfetamina acționează asupra căilor dopaminergice. Dopamina este un neurotransmițător al stării de bine. În creier, dopamina joacă un rol important atât în mișcare, cât și în consolidarea comportamentelor pline de satisfacții. În calitate de mesager chimic în calea de recompensă, dopamina este sintetizată în corpurile unor celule nervoase situate în cadrul unui grup de neuroni numit zona tegmentală ventrală și este eliberată în nucleul accumbens, care este o regiune esențială a creierului pentru învățare a repetării activităților plăcute, așa cum este și în cortexul prefrontal, care este responsabil de funcțiile cognitive superioare, cum ar fi luarea deciziilor și autocontrolul.

Reglarea funcției motorii a dopaminei este legată de o cale separate și anume de corpurile celulare din substanța nigra care sintetizează și eliberează dopamina în striatum, care este implicată în executarea și inhibarea mișcărilor și a comportamentului de căutare a recompenselor.

Ce tratamente sunt eficiente pentru persoanele intoxicate cronic cu metamfetamină?

Cele mai eficiente tratamente pentru dependența de metamfetamină în acest moment sunt terapiile comportamentale, cum ar fi intervențiile cognitiv-comportamentale și de gestionare a contingenței. Un exemplu este reprezentat de modelul Matrix (o abordare cuprinzătoare a tratamentului comportamental de 16 săptămâni care combină terapia comportamentală, educația familială, consilierea individuală, sprijinul în 12 etape, testarea medicamentelor și încurajarea activităților care nu sunt legate de droguri) s-a dovedit a fi eficient în ceea ce privește reducerea utilizării abuzive a metamfetaminei.

Intervențiile de gestionare a contingenței, care oferă stimulente tangibile în schimbul angajării în tratament și menținerea abstinenței, s-au dovedit a fi eficiente. Intervențiile motivaționale pentru îmbunătățirea recuperării în cazul utilizării abuzive a drogurilor (MIEDAR), o metodă pentru promovarea abstinenței de cocaină și metamfetamină, și-a demonstrat eficacitatea printre utilizatorii de metamfetamină prin intermediul rețelei naționale de teste clinice pentru abuzul de droguri din NIDA.

Deși medicamentele s-au dovedit a fi eficiente în tratarea unor intoxicații cronice cu unele droguri, în prezent nu există medicamente care să contracareze efectele specifice ale metamfetaminei sau care să reducă utilizarea abuzivă a metamfetaminei în cazul unei persoane dependente de droguri.

Citește și: Halucinogenele si substantele disociative – ce sunt si cat de raspandit este consumul acestora?

Ce tratamente sunt în curs de dezvoltare pentru tratamentul dependenței de metamfetamină?

Tratamente farmacologice

În prezent, nu există medicamente care să contracareze efectele specifice ale metamfetaminei sau care să prelungească abstinența și să reducă utilizarea abuzivă a metamfetaminei de către un individ dependent de droguri. NIDA a făcut din cercetările cu privire la dezvoltarea de medicamente pentru tratamentul dependenței de stimulante și alte medicamente o prioritate, iar cercetătorii finanțați de NIDA investighează o serie de abordări farmacologice pentru tratarea tulburării de utilizare a metamfetaminei.

Atunci când dezvoltă tratamente medicamentoase, cercetătorii examinează de obicei impactul potențialelor medicamente care au efecte neurobiologice care pot contracara consecințele fiziologice cunoscute ale consumului cronic de metamfetamină. De asemenea, pot testa medicamente care au arătat că au potențial în tratarea altor dependențe sau altor tulburări psihiatrice. 

În continuare sunt prezentatea ținte și strategii care au arătat că prezintă potențial în studiile pe animale sau pe oameni în legătură cu tratamentul dependenței de metamfetamină.

Sistemul neuroimun. Utilizarea cronică a metamfetaminei este asociată cu activarea celulelor microgliale, celule care mediază inflamația de la nivelul sistemului nervos central. Medicamente precum ibudilast și minociclina sunt studiate pentru capacitatea lor de a inhiba activarea celulelor microgliale.

Îmbunătățirea cognitivă. Utilizarea cronică de metamfetamină este, de asemenea, asociată cu probleme cognitive, cum ar fi afectarea procesului de luare a deciziilor și afectarea inhibării comportamentului. Mai multe medicamente sunt cercetate pentru potențialul lor de a îmbunătăți cogniția în cazul persoanelor care utilizează abuziv metamfetamina.

Tratamentul cu agoniști dopaminergici. Medicamentele bazate pe activarea acelorași receptori vizați de o substanță adictivă sunt eficiente în tratarea dependenței de substanța respectivă, precum utilizarea metadonei sau a buprenorfinei în tratamentul intoxicațiilor cronice cu opioide și utilizarea nicotinei ca substitut adjuvant pentru renunțarea la fumat. Deoarece metamfetamina țintește sistemul dopaminei, unele medicamente stimulante care activează receptorii dopaminei (agoniști) și care sunt adesea utilizate pentru a trata tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), sunt cercetate la ora actuală ca medicamente potențiale pentru tratarea intoxicației cronice cu metamfetamina.

Alte monoamine (serotonină, noradrenalină, dopamină) vizează simptomele sindromului de abstinență apărut la întreruperea bruscă a administrării îndelungate a metamfetaminei care sunt similare cu depresia, determinând cercetătorii să investigheze utilitatea antidepresivelor care acționează asupra sistemelor serotoninei și noradrenalinei în tratamentul intoxicației cronice cu metamfetamina. Medicamentele antipsihotice acționează, de asemenea, asupra sistemului dopaminergic și ar putea ameliora efectele utilizării cronice a metamfetaminei.

Sistemul opioid. Efectele euforice ale substanțelor dependogene implică uneori și sistemul opioid endogen. Medicamentele posibil utile care fac parte din această categorie includ naltrexonul, antagonist opioid (care în prezent este studiat în combinație cu bupropionul antidepresiv) și buprenorfina, agonist parțial opioid.

GABA și sisteme de glutamatergice. Mai multe medicamente care vizează perturbări în echilibrul de excitație și inhibiție (mediate de neurotransmițătorii GABA și glutamat) sunt cercetate pentru tratamentul intoxicației cronice cu metamfetamina.

Hormoni. hormonii colecistokinină și oxitocină au demonstrat că prezintă potențial în reducerea modulării de către metamfetamină a sistemului de recompense în cazul animalelor.

Tratamentele nefarmacologice

Tratamentele nefarmacologice nu implică utilizarea de medicamente. Astfel de terapii pot favoriza modificări de comportament prin modificarea tiparelor de activitate a creierului (TMS), ajutând oamenii să învețe cum să monitorizeze și să controleze activitatea creierului pentru a reduce simptomele dependenței (neurofeedback) sau prin menținerea substanței în afara creierului (vaccinurile). Deși sunt necesare cercetări suplimentare cu privire la aceste abordări, acestea pot oferi opțiuni suplimentare pentru furnizorii de tratament și pacienți.

Stimularea magnetică transcraniană (TMS) este o metodă neinvazivă de stimulare a creierului folosind impulsuri magnetice în scop terapeutic. Cercetătorii studiază această abordare ca tratament pentru tulburările de consum de substanțe, însă această cercetare se află încă în stadiu incipient. Neurofeedback-ul (numit și neuroterapie sau neurobiofeedback) este un tip de biofeedback care folosește afișaje în timp real ale activității creierului (cel mai frecvent electroencefalografia) pentru a-i învăța pe oameni să-și regleze propria funcție a creierului. Într-un studiu, neurofeedback-ul, în calitate de tratament al intoxicației cronice cu metamfetamină a redus severitatea dependenței și a îmbunătățit sănătatea mintală și calitatea generală a vieții.

Vaccinurile cu metamfetamină, care modulează sistemul imunitar al organismului pentru a împiedica medicamentul să intre la nivelul creierului, sunt testate în prezent pe animale. La ora actuală este în derulare și un studiu clinic uman a unui agent imunologic numit anticorp monoclonal, care se leagă de moleculele de metamfetamina și o neutralizează înainte de a-și putea exercita efectele.

Bibliografie:

Collins KC, Schlosburg JE, Bremer PT, Janda KD. Methamphetamine Vaccines: Improvement through Hapten Design. J Med Chem 2016;59:3878-85.

Huber, A.; Ling, W.; Shoptaw, S.; Gulati, V.; Brethen, P.; and Rawson, R. Integrating treatments for methamphetamine abuse: A psychosocial perspective. J Addict Dis 16(4):41–50, 1997.

Makani R, Pradhan B, Shah U, Parikh T. Role of Repetitive Transcranial Magnetic Stimulation (rTMS) in Treatment of Addiction and Related Disorders: A Systematic Review. Curr Drug Abuse Rev 2017;10:31-43.

Petry, N.M.; Peirce, J.M.; Stitzer, M.L.; Blaine, J.; Roll, J.M.; Cohen, A.; Obert, J.; Killeen, T.; Saladin, M.E.; Cowell, M.; Kirby, K.C.; Sterling, R.; Royer- Malvestuto, C.; Hamilton, J.; Booth, R.E.; Macdonald, M.; Liebert, M.; Rader, L.; Burns, R.; DiMaria, J.; Copersino, M.; Stabile, P.Q.; Kolodner, K.; and Li, R. Effect of prize-based incentives on outcomes in stimulant abusers in outpatient psychosocial treatment programs: A National Drug Abuse Treatment Clinical Trials Network study. Arch Gen Psychiatry 62(10):1148–1156, 2005.

Rawson, R.A.; Marinelli-Casey, P.; Anglin, M.D.; Dickow, A.; Frazier, Y.; Gallagher, C.; Galloway, G.P.; Herrell, J.; Huber, A.; McCann, M.J.; Obert, J.; Pennell, S.; Reiber, C.; Vandersloot, D.; and Zweben, J. A multi-site comparison of psychosocial approaches for the treatment of methamphetamine dependence. Addiction 99:708–717, 2003.

Rostami R, Dehghani-Arani F. Neurofeedback Training as a New Method in Treatment of Crystal Methamphetamine Dependent Patients: A Preliminary Study. Appl Psychophysiol Biofeedback 2015;40:151-61.

Salo, R.; Buonocore, M.H.; Leamon, M.;Natsuaki, T.; Waters, C.;Moore, C.D.;Galloway, G.P.; and Nordahl, T.E. Extended findings of brain metabolite normalization in MA-dependent subjects across sustained abstinence: A proton MRS study. Drug and Alcohol Dependence 113(2-3):113-138, 2011.

Wang G-J; Volkow, N.D.; Chang, L.; Miller, E.; Sedler, M.; Hitzemann, R.; Zhu, W.; Logan, J.; Ma, Y.; and Fowler, J.S. Partial recovery of brain metabolism in methamphetamine abusers after protracted abstinence. Am J Psychiatry 161(2):242–248, 2004.