Dependența de droguri și principii de tratament al dependenței de droguri

Dependența de droguri se caracterizează prin nevoia intensă, uneori incontrolabilă, de consum al drogului, alături de căutarea și consumul compulsiv de droguri, comportament care persistă chiar și în contextul unor consecințe devastatoare. 

Dependența de droguri afectează mai multe circuite ale creierului, inclusiv pe cele implicate în recompensă și motivație, învățare și memorie și în controlul inhibitor asupra comportamentului. De aceea dependența este o boală a creierului. Unii indivizi sunt mai vulnerabili decât alții în a deveni dependenți, în funcție de interacțiunea dintre bagajul genetic, vârsta expunerii la drog și alți factori de mediu. În timp ce o persoană alege inițial să ia droguri, în timp, efectele expunerii prelungite asupra funcționării creierului compromit capacitatea de a alege, caz în care căutarea și consumarea drogului devin compulsive, eludând adesea autocontrolul sau puterea de voință a individului.

Dependența este însă mai mult decât o simplă consumare compulsivă de droguri, aceasta putând produce și consecințe de anvergură asupra sănătății și consecințe la nivel social. De exemplu, abuzul de droguri și dependența cresc riscul apariției unei varietăți de alte boli psihice și fizice legate stilul de viață al individului care consumă droguri sau de efectele toxice ale drogului în sine. În plus, modificările comportamentale care rezultă în urma consumului de droguri pot interfera cu viața familială și socială.

Deoarece consumul de droguri și dependența au atâtea dimensiuni și perturbă atât de multe aspecte din viața unei persoane, tratamentul acesteia nu este unul simplu. Programele eficiente de tratament includ de obicei mai multe componente, fiecare direcționată către un anumit aspect al patologiei respective și consecințele acesteia. Tratamentul pentru dependență trebuie să ajute individul să înceteze consumul de droguri, să mențină un stil de viață fără reluarea consumului și să aibă ca rezultat reintegrarea individului în familie și în societate. 

Deoarece dependența este o boală, majoritatea oamenilor nu pot pur și simplu să înceteze consumul de droguri timp de doar câteva zile și astfel să se vindece. Pacienții necesită, de obicei, episoade de îngrijire pe termen lung sau repetate pentru a atinge obiectivul final al abstinenței susținute și al reluării vieții normale. Într-adevăr, cercetarea științifică și practica clinică demonstrează valoarea îngrijirii continue în tratarea dependenței, cu o varietate de abordări testate și integrate în mediul rezidențial și comunitar.

Pe măsură ce privim spre viitor, vom valorifica noi rezultate ale cercetării asupra influenței geneticii și a mediului asupra funcției și expresiei genelor, care prezintă potential pentru dezvoltarea intervențiilor de tratament personalizate. Aceste descoperiri vor fi integrate cu dovezi actuale care susțin cele mai eficiente tratamente pentru dependența de droguri și punerea lor în aplicare.

Principii de tratament în dependența de droguri

Dependența este o boală complexă, dar tratabilă, care afectează funcția și comportamentul creierului. Drogurile de abuz modifică structura și funcția creierului, rezultând modificări care persistă mult după încetarea consumului de droguri. Acest lucru poate explica de ce consumatorii de droguri riscă să recidiveze chiar și după perioade lungi de abstinență și în ciuda consecințelor potențial devastatoare.

Nu există un singur tratament care să fie potrivit pentru toți indivizii dependenți de droguri. Tratamentul variază în funcție de tipul de medicament/drog și de caracteristicile pacienților. Potrivirea intervențiilor din cadrul tratamentului cu problemele și nevoile particulare ale individului este esențială pentru succesul său final de integrare în familie și societate.

Tratamentul trebuie să fie ușor accesibil. Deoarece indivizii dependenți de droguri sunt circumspecți cu privire la inițierea tratamentului, este esential ca tratamentul să fie disponibil în momentul în care individul are nevoie de acesta. Pacienții potențiali pot fi pierduți dacă tratamentul nu este imediat disponibil sau ușor accesibil. Ca și în cazul altor boli cronice, cu cât se inițiază mai devreme tratamentul, cu atât este mai mare rata de reușită. 

Un tratament eficient vine în întâmpinarea nevoilor multiple ale individului, nu doar tratează abuzul de droguri. Pentru a fi eficient, tratamentul trebuie să abordeze consumul de droguri al individului și orice altă problemă medicală, psihologică, socială, vocațională și juridică asociată. De asemenea, este important ca tratamentul să fie adecvat vârstei, sexului, etniei și culturii individuale.

Complianța la tratament pentru o perioadă adecvată de timp este esențială. Durata corespunzătoare de tratament pentru un anumit individ depinde de tipul și gradul problemelor și nevoilor acestuia. Cercetările indică faptul că majoritatea persoanelor dependente au nevoie de cel puțin 3 luni de tratament pentru a reduce sau a stopa în mod semnificativ consumul de droguri și că cele mai bune rezultate apar în cazul duratelor mai lungi de tratament. Tratarea dependenței de droguri este un proces de lungă durată și necesită frecvent mai multe episoade de tratament. Ca și în cazul altor boli cronice, pot apărea recidive de abuz de droguri, ceea ce ar trebui să semnaleze necesitatea ajustării tratamentului. Deoarece adesea persoanele renunță mai devreme decât trebuie la tratament, programele ar trebui să includă strategii pentru implicarea și menținerea pacienților în tratament.

Terapiile comportamentale, inclusiv consilierea individuală, familială sau de grup – sunt cele mai utilizate forme de tratament pentru consumul de droguri. Terapiile comportamentale variază ca temă și pot implica abordarea motivației pacientului de a se schimba, oferind stimulente pentru abstinență, construind abilități pentru a rezista consumului de droguri, înlocuind activitățile de consum a drogului cu activități constructive și pline de satisfacții, îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor și îmbunătățirea relațiilor interpersonale. De asemenea, participarea la terapia de grup și la alte programe de susținere și în timpul următorului tratament poate ajuta la menținerea stării de abstinență.

Medicamentele de substituție sunt un element important în cadrul tratamentului în cazul multor indivizi, în special atunci când sunt combinate cu consiliere și alte terapii comportamentale. De exemplu, metadona și buprenorfina sunt eficiente pentru a ajuta indivizii dependenți de heroină sau de alte opioide să reducă consumul de opioid și să se reintegreze în societate. Acamprosatul, disulfiramul și naltrexona sunt medicamente aprobate pentru tratarea dependenței de alcool. Pentru indivizii dependenți de nicotină, un produs de substituție a nicotinei (disponibil sub formă de plasturi, comprimate sau spray nazal) sau un medicament administrat oral (precum bupropiona sau vareniclina) poate fi o componentă eficientă a tratamentului atunci când face parte dintr-un program amplu de tratament comportamental.

Planul de tratament individual trebuie evaluat continuu și modificat, după caz, pentru a se asigura că acesta satisface nevoile în schimbare ale individului. Un pacient poate necesita diferite combinații de componente de tratament în timpul recuperarii. În plus față de consiliere sau psihoterapie, un pacient poate necesita medicamente, servicii medicale, terapie de familie, instrucțiuni pentru părinți, reabilitare profesională și/sau servicii sociale și legale. Pentru mulți pacienți, o abordare continuă de îngrijire oferă cele mai bune rezultate, intensitatea tratamentului variind în funcție de nevoile în schimbare ale unei persoane.

Dezintoxicarea asistată medical este doar prima etapă a tratamentului pentru dependență și, prin ea însăși, face puțin pentru a schimba situația abuzului de droguri pe termen lung. Deși detoxifierea asistată medical poate gestiona în siguranță simptomele fizice acute ale sindromului de abstinență și poate, pentru unii indivizi, deschide calea către un tratament eficient pe termen lung pentru dependență, doar detoxifierea în sine, luată ca atare, este arareori suficientă pentru a ajuta persoanele dependente să obțină abstinența pe termen lung.

Astfel, pacienții ar trebui încurajați să continue tratamentul cu medicamente după detoxifiere. Strategiile de îmbunătățire motivațională și de stimulare, initiate la începutul tratamentului, pot îmbunătăți complianța pacientului.

Tratamentul nu trebuie neapărat să fie voluntar pentru a fi eficient. Presiunea din partea familiei, mediului de muncă și/sau sistemului de justiție penală pot crește semnificativ aderarea individului la tratament, ratele de retenție și succesul final al intervențiilor din cadrul tratamentului.

Consumul de droguri în timpul tratamentului trebuie monitorizat în mod continuu, deoarece adesea pot apărea pauze în timpul tratamentului. Știind că consumului de droguri este monitorizat, pacientul este astfel ajutat să reziste tentației de a reiniția consumul de droguri. Monitorizarea oferă, de asemenea, o indicație timpurie a revenirii la consumul de droguri, semnalând o posibilă necesitate de a ajusta planul de tratament al unei persoane pentru a răspunde mai bine nevoilor sale.

Programele de tratament ar trebui să testeze pacienții de HIV/SIDA, hepatitele B și C, tuberculoză și alte boli infecțioase, precum și să ofere consiliere orientată pentru reducerea riscurilor. De obicei, tratamentul abuzului de droguri se adresează indivizilor cu comportamente prin care aceștia își pun viața în pericol prin creșterea probabilității de a contacta boli infecțioase. Consilierea îi poate ajuta și pe cei care sunt deja infectați să-și gestioneze boala. Mai mult decât atât, aderarea pacientului la tratamentul dependenței poate facilita aderarea sa și la alte tratamente medicale. 

Unitățile de tratare a abuzului de substanțe ar trebui să ofere testare rapidă a HIV la fața locului, mai degrabă decât trimiteri la testarea în afara unității respective: cercetările arată că acest lucru crește probabilitatea ca pacienții să fie testați și să primească rezultatele testelor lor. Unitățile medicale de tratament ar trebui, de asemenea, să informeze pacienții că terapia antiretrovirală extrem de activă (HAART) s-a dovedit eficientă în combaterea HIV, inclusiv în rândul populațiilor care consumă droguri și să îi ajute să inițieze tratamentul pentru HIV dacă este cazul.

Referinte științifice:

Etheridge, R. M., Hubbard, R. L., Anderson, J., Craddock, S. G., & Flynn, P. M. (1997). Treatment structure and program services in the Drug Abuse Treatment Outcome Study (DATOS). Psychology of Addictive Behaviors, 11, 244 – 260.

Flynn, P. M., Craddock, S. G., Hubbard, R. L., Anderson, J., & Etheridge, R. M. (1997). Methodological overview and research design for DATOS. Psychology of Addictive Behaviors, 11 (4), 230 – 243.

Hubbard, R. L., Marsden, M. E., Cavanaugh, E., Rachal, J. V., & Ginzburg, H. M. (1988). Role of drug abuse treatment in limiting the spread of AIDS. Reviews of Infectious Diseases, 10 (2), 377 – 384.

Hubbard, R. L., Marsden, M. E., Rachal, J. V., Harwood, H. J., Cavanaugh, E. R., & Ginzburg, H. M. (1989). Drug abuse treatment: A natural study of effectiveness. Chapel Hill: The University of North Carolina Press.

Sells, S. B., & Simpson, D. D. (1980). The case for drug abuse treatment effectiveness, based on the DARP research program. British Journal of Addiction, 75, 117 – 131.

Simpson, D. D., & Sells, S. B. (Eds.). (1990). Opioid addiction and treatment: A 12-year follow-up. Malabar, FL: Krieger Publishing Co.

www.drugabuse.gov

www.fda.gov

Piperea Alice

Mă numesc Alice Piperea, sunt absolventă șef de promoție a Facultății de Farmacie a UMF Carol Davila cu media 10.00, sunt fostă olimpică națională la chimie, farmacist primar în laborator farmaceutic și doctor în farmacie. Am o mare pasiune pentru domeniul farmaceutic, chimie și profesia didactică și mă consider o norocoasă pentru că fac exact ceea ce îmi place: sunt Lector universitar la Facultatea de Farmacie a UTM și le predau studenților disciplina pe care am îndrăgit-o cel mai mult în anii studenției: Toxicologia.