Cum este sa ai un animal de companie si sa fii student la medicina

Majoritatea studentilor la medicina au avut la un anumit moment dat un animal de companie, dar timpul liber nu a fost niciodata un atuu. Cu totii stim de efectele terapeutice benefice asupra organismului pe care un animal de companie ni le poate oferi: pe langa amuzament si distractie, un animal de companie poate alunga starile anxioase si contribuie la efectele de calmare fizice si psihice. Insa lucrurile nu stau atat de simplu precum par. Un animal de companie este o mare responsabilitate, are nevoie de timpul nostru, atentia noastra si presupune si un efort financiar.

Inainte de a lua o decizie, trebuie sa luati in considerare cat timp aveti la dispozitie, ce fel de animal doriti (talie mica/mare) si cam care ar fi costurile la care va asteptati. Pentru a va face o idee, am rugat cativa colegi medicinisti sa ne impartaseasca din experienta lor cu animalele lor de companie:

“Buna! Sunt Cleo, o norvegiana de padure de 6kg si sunt posesoarea unei fiinte umane. Am luat-o de mica si impartim deja acelasi pat de aproape 5 ani. Sunt o pisica independenta, care nu are nevoie de prea multa atentie si ma adaptez repede la diversele situatii. Desi ‘sclava’ mea e destul de prinsa cu facultatea, iar apoi acasa cu invatatul, isi gaseste timp in fiecare zi sa ma smotoceasca, sa imi ofere atentie, sa ma pieptene si sa se ocupe de igiena mea. Ajunge pe la 14:00 acasa in fiecare zi, fata de anii trecuti cand intarzia cam mult. Din punct de vedere financiar, e destul de scumpa intretinerea, trebuie sa fiu vaccinata in fiecare an, deparazitata la 3 luni etc. Hrana (uscata si pliculetele umede) ajunge cam la 200 lei/luna, iar igiena (nisipul, servetele umede) la 120 lei/luna. Fiinta mea pare foarte fericita de prezenta mea, imi spune ca ma iubeste chiar daca sparg cate un pahar pe zi. Cateodata o vad plictisita si somnoroasa, ma ascund si sar pe ea sa o surprind, iar ca sa stie ca nu scapa de mine, ii las niste semne pline de afectiune pe tot bratul. Stiu ca nu si-ar dori niciodata sa plec. “

Cristiana Calin, studenta Medicina Generala, an IV

“Cum e viata de camin cu un animal de companie? Extrem de interesanta. Sa începem cu Pisu, un pisoi salvat de pe strada. De la hartie igienica plimbata prin toată casa, zgarieturi demne de cele facute de Wolverine si pana la carți daramate, vase sparte si betisoare de urechi împrastiate peste tot, prezența lui a fost o adevarata relaxare in timpul primilor ani de facultate. Sigur ca ma scoteau din sarite trezitul la 5 dimineata cand avea pofta de joaca, sau perdelele facute franjuri, dar atunci cand veneam acasa dupa o zi de cursuri, oboseala si nervi, el ma astepta in fata usii torcand. Statea linistit langa mine in pat pana ma odihneam si eram “apta” de joaca. In prezent, am si un porcusor de Guineea si un papagal Micul Alexandru. Porcusorul este absolut adorabil, dar are niste plamani mai puternici decat ai mei. Cand vine timpul pentru mancare (tot ceea ce îl intereseaza), se aude mai tare decât sirena politiei. Nici Coco nu se lăsa mai prejos, motiv pentru care a trebuit să il duc acasa la parinti. Timpanele mele erau in pericol. Ati crede că fiind student si avand animale de companie e o povara in plus, mai ales cand esti o nebuna si vrei sa tii sub acelasi acoperis toate animalele din lume. Cheltuielile nu sunt chiar mici, necesita vaccinuri si drumuri pe la veterinar, mancare speciala pentru fiecare in parte, iar timpul petrecut cu ele nu este intotdeauna suficient. Dar toate minusurile se transformă în plusuri foarte rapid si nu as renunta la ele pentru nimic in lume. “

Maria Popa, studenta Medicina Generala, an IV

“Am adoptat in urma cu o saptamana un caine dintr-un adapost pentru ca sunt de parere ca exista multe suflete care trebuie salvate. Gaia (asa am denumit-o) are 5 luni si este tare frumoasa si inteligenta. Oferindu-i atentia de care a avut nevoie si ocupandu-ne de ea a invatat deja sa-si faca nevoile afara si intelege comenzile “stai”, “haide”, “nu e voie”, Am urmarit impreuna cu prietenul meu tutoriale de dresaj pe Youtube si ne-am apucat de treaba. Si da, e nevoie de mult timp pentru asta. Si de inca o persoana.. Dupa cum stiti, la medicina timpul e un subiect sensibil… pentru a va lua un catel in situatia asta, eu va sfatuiesc: sa nu fiti in primii 3 ani de facultate (cand orarul este haos si timpul liber chiar nu prea exista), sa mai aveti o persoana care va poate ajuta (un caine trebuie scos de 3 ori afara pe zi, sa manance de 2 ori pe zi, sa fie dresat etc), sa va asigurati ca va ajung banii pentru intretinere (mancarea 10lei/zi, vizite la veterinar si jucarii). Sa aveti grija la doza de iubire recomandata de medic, pentru ca eu am primit cam multa si sunt deja dependenta… dupa o saptamana! Este greu, dar cateii au grija sa compenseze cu iubirea si prietenia lor! Eu cred ca se merita efortul. Mai am si doua broscute testoase, din specia Emys Obicularis adoptate de la o persoana care nu a putut avea grija de ele. Emys Orbicularis este protejata de lege si pe cale de disparitie. Din pacate, nu se pot reintegra in mediul lor, asa ca ne-am “pricopsit” cu ele. Nu necesita cine stie ce ingrijire, mananca bucatele de carne cruda si se plimba prin casa toata ziua, se antreneaza cu Gaia pentru a deveni cele mai rapide broscute testoase din lume!”

Madalina Coman, studenta Medicina Generala, an IV

       Dupa cum vedeti este destul de dificil, insa daca va doriti cu adevarat si aveti posibilitatea sa va asumati aceasta responsabiliate, va fi o alegere pe care nu o veti regreta.

Voi ati avut/aveti un companion necuvantator? Ne puteti povesti din experienta voastra?

Raluca Ioana Marin

Studenta la Medicina, anul VI, incerc sa combin utilul cu placutul. Am un “job” full time la facultate si un job part-time, aici la MEDIjobs. Pasiunea pentru scris am descoperit-o de cativa ani si incerc sa o valorific ori de cate ori am ocazia. Chiar daca timpul nu este cel mai bun prieten al meu, prin munca si sacrificii poti reusi ce ti-ai propus.